PREZENTAREA GENERALĂ A JUDEŢULUI

Judeţul Braşov este situat în partea centrală- estică a ţării pe cursul mijlociu al Oltului în interiorul arcului Carpatic fiind mărginit la est de Munţii Ciucaşului , la sud de munţii Piatra Mare, Bucegi, Piatra Craiului şi masivul Făgăraş, cei mai înalţi munţi din ţară, iar în partea nord – estică de munţii Baraolt şi respectiv depresiunea dintre Olt şi Târnave.

Aflându-se la întâlnirea Carpaţilor Orientali cu Carpaţii Meridionali judeţul Braşov dispune de un relief deosebit de variat.

El cuprinde întreaga depresiune a Bârsei, o parte din depresiunea Făgăraşului şi din masivul Făgăraş, cu vârfurile Moldoveanu ( 2543 m ) şi Negoiu (2535 m) care sunt cele mai înalte piscuri din ţară, Munţii Perşani şi Podişul Hârtibaciului.

Întins pe o suprafaţă de 5363 kmp, deţinând 2,2 % din suprafaţa ţării el dispune de o reţea hidrografică relativ bogată.

Datorită faptului că este o zonă în mare măsură muntoasă, apele ce o străbat au un debit mic. Întregul teritoriu se încadrează în bazinul hidrografic superior al Oltului care străbate judeţul Braşov pe o distanţă de aproximativ 210 km.

Tabloul apelor de suprafaţă este completat de lacurile glaciare din Munţii Făgăraşului (Urlea, Podragul, etc.) şi de acumularea de la Tărlung – Săcele.

Scurt istoric

Aşezările dacice şi ale populaţiei daco – romane a căror existenţă este atestată prin descoperirile arheologice de la Braşov, Râşnov, Rupea, Zărneşti, Feldioara şi Teliu dovedesc că şi după retragerea stăpânirii romane (271 e.n.), a existat o continuitate a populaţiei autohtone care s-a menţinut şi în perioada de trecere la feudalism şi în continuare până astăzi. Alte aşezări cum este localitatea Codlea, este atestată de numeroase vestigii.

Castrul roman de la Râşnov este o mărturie a frontierei de nord – est a imperiului Roman care trecea, în veacul al II-a după Cristos, în apropierea municipiului Braşov ; inscripţia de pe piatră pomenind numele dacic străvechi al localităţii .

Braşovul şi împrejurimile sale, care constituie zona depresionară a Ţării Bârsei, aveau un rol important în evul mediu, cele trei puncte strategice conferindu-le un rol economic, militar şi politic de prin ordin.

Primul este Cetatea Făgăraşului, de unde spune legenda, a plecat Negru Vodă să întemeieze Valahia, Ţara Românească de la sud de Carpaţii Meridionali. Cetatea şi ţinutul cunoscut sub numele de Ţara Făgăraşului au fost, timp îndelungat, un spaţiu de continuitate al administraţiei româneşti după obiceiul vechi al pământului şi un punct de sprijin în Transilvania al voievozilor valahi.

Făgăraşul, ca ţinut este cunoscut încă din anul 1222 sub această denumire de Ţara Făgăraşului, identică cu Ţara Românească ( terra Blachorum ).

Al doilea punct strategic este Castelul Bran, strajă a trecătorii prin care circulau mărfurile pe un circuit ce-şi avea terminalele vestice în Flandra şi Germania, iar în sud şi est în Turcia şi Orientul Apropiat.

În fine, al treilea punct strategic a fost Braşovul atestat documentar la 1234, cel mai important oraş al Transilvaniei în evul mediu care domina viaţa economică în secolele XIV – XVI şi era o adevărată placă turnantă a ţărilor române ( Transilvania, Valahia, Moldova ).

Braşovul se bucura de importante privilegii comerciale şi era centrul unde se adunau bogăţiile vremii , se întâlneau oameni, se intersectau drumuri şi idei.

Din îndepărtate vremuri, dar mai ales de la începutul secolului al XIV-lea, datorită poziţiei sale geografice privilegiată, ce îl situa înaintea Sibiului, Bistriţei, Clujului, Sighişoarei şi a altor oraşe din Transilvania , Braşovul ajunsese un important centru meşteşugăresc şi comercial care avea intense relaţii economice cu Ţara Românească şi Moldova, încă din timpul domnitorilor Vlaicu Vodă şi Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare.

Bresle puternice, între care se aflau aurarii, ţesătorii, armurierii, au făcut ca Braşovul să nu rămână doar un punct al comerţului de tranzit ci şi un înfloritor centru meşteşugăresc. Locuitorii, harnici şi cu un dezvoltat simţ practic l-au înzestrat cu echipamente caracteristice oraşelor medievale europene: ziduri de cetate şi bastioane, turnuri exterioare de supraveghere şi pază, depozite şi pieţe, ateliere, prăvălii, hanuri, biserici şi spitale.

Ca bastioane ale apărării cetăţii Braşovului au fost ridicate la sfârşitul secolului al XV-lea Turnul Negru şi Turnul Alb.

La poalele Tâmpei ne întâmpină Bastionul Ţesătorilor şi Poarta Ecaterina.

În centrul istoric al Braşovului , se află Casa Sfatului ce datează din anul 1420 care aparţinea breslei cojocarilor, casa Hirscher sau Podul Meşteşugarilor care împreună cu piaţa veche este cea mai cunoscută efigie a Braşovului.

În imediata apropiere a acestora se înalţă impunătoarea Biserică Neagră, cea mai mare clădire în stil gotic din sud-estul european care este recunoscută pentru valoroasa colecţie de covoare orientale din secolul XVI- XVII şi cu cea mai mare orgă din sud – estul Europei, cu 4.000 de tuburi . Construcţia acestui edificiu a fost începută în anul 1385 şi a fost terminată abia după 100 de ani.

Partea ce mai veche a oraşului este Scheii Braşovului, dominată de silueta zveltă a Bisericii Sf. Nicolae, adevărată catedrală a ortodoxismului, ctitorie a unui şir de voievozi din Valahia şi Moldova.

Tot aici, cu peste cinci secole în urmă a luat fiinţă Prima Şcoală Românească şi în secolul al XVI-lea, diaconul Coresi îşi tipăreşte primele cărţi în limba română.

Nota arhitecturii medievale se regăseşte frecvent şi în celelalte localităţi din judeţ pentru că, expuşi la dese atacuri străine locuitorii acestor meleaguri au înălţat, în secolele XIV – XV, cetăţi ale căror ruine domină şi azi înălţimile din Râşnov, Rupea şi Feldioara.

Majoritatea satelor locuite odinioară de saşi păstrează şi azi biserici fortificate, lăcaşuri de rugă şi adăpost, încăperi de locuit, şcoală, meşteşuguri şi cămări în care comunitatea păstra în siguranţă proviziile. Cea mai mare de acest gen fiind la Prejmer, dar şi cele de la Viscri şi Homorod sunt la fel de interesante.

Structura populatiei

Populaţia totală stabilă a judeţului Braşov la data ultimului recensamant de 589.028 de locuitori, din care 74% locuiesc în municipii şi oraşe, iar 26% în mediul rural.

Din populaţia totală a judeţului Braşov 48,1% sunt persoane de sex masculin iar 51,9 % sunt persoane de sex feminin.

Structura populaţiei pe naţionalităţi, potrivit liberei declaraţii a persoanelor recenzate a fost următoarea : români, 87%, maghiari 9%, germani 0,8% alte naţionalităţi 3,2%.

Structura populaţiei după religie, înregistrată la acelaşi recensământ din anul 2002 a fost următoarea : ortodoxă 85%, romano – catolică 4%, greco – catolică 1%, reformată 2% , evanghelică 3% şi alte religii 5%.

Resurse naturale

Cadrul natural al judeţului Braşov este generos cu un relief deosebit de variat care oferă de la sud spre nord zone montane cu munţi semeţi îmbrăcaţi în verdele pădurilor de conifere, zone de dealuri subcarpatice cu păduri de foioase, păşuni şi fâneţe şi zone depresionare cum sunt cele ale Bârsei, Făgăraşului şi Oltului cu întinse şi mănoase suprafeţe agricole.

In cadrul judeţului pădurile deţin o pondere ridicată, ele reprezentând peste 35,3 % din întreaga suprafaţă.

Resursele naturale al judeţului dintre care amintim : zăcămintele de cărbune( lignit ) la Vulcan, marmura de la Şinca Veche, calcarul de la Braşov, Codlea, Zărneşti şi Racoş, bazaltul şi andezitele de la Racoş şi Pădurea Bogăţii, gresia de la Teliu, argilele refractare din Braşov şi Cristian , apele termale de la Codlea şi cele iodo-sodice de la Perşani, Rotbav şi Homorod, apele minerale de la Zizin, întregesc cadrul natural şi peisagistic deosebit al acestor meleaguri.