Ghid anticorupţie pentru cetăţeni

 

Corupţia costă. Costul corupţiei îl plăteşte fiecare dintre noi.

 

Din ultimul sondaj asupra corupţiei în România realizat de Banca Mondială a rezultat că 11% din veniturile familiilor cu un nivel de trai scăzut şi 5% din veniturile familiilor cu un nivel mediu de trai sunt costuri directe pentru corupţie. Aceste costuri se concretizează în “atenţii”, “şpăgi”, “cadouri”. Practic, dintr-un venit de 3 000 000 lei pe lună dumneavoastră plătiţi pentru corupţie 330 000 lei.

Din taxele şi impozitele ce vă sunt reţinute din salarii şi alte venituri, dumneavoastră ca cetăţeni, finanţaţi cea mai mare parte a serviciilor publice (Ex: servicii medicale, admininstrative etc). Din cauza corupţiei sunteţi deseori obligaţi să plătiţi din nou un serviciu deja achitat. Conform aceluiaşi sondaj al Băncii Mondiale, un procent de 38,5% din populaţia cu venituri mici şi medii, deşi plăteşte asigurări sociale, nu solicită asistenţă medicală atunci când are nevoie pentru că este în imposibilitatea de a achita plăţile „neoficiale” adiacente.

La un nivel superior corupţia determină o alocare a resurselor după interese private în defavoarea interesului dumneavoastră general, ceea ce are drept consecinţă servicii publice de proastă calitate şi ineficiente care ne afecteză pe toţi printr'o investiţie mai mare de timp şi bani.

Corupţia are efecte de tip domino, deoarece se multiplică pe masură ce se desfăsoară, generând un efect de cerc vicios, în sensul că mai multă corupţie antrenează şi mai multă corupţie, astfel încât orice încercare de a antrena o mişcare în sens contrar devine extrem de anevoioasă. Din acest motiv, este nevoie de eforturi majore din partea întregii societăţi, şi mai ales necesită acţiuni preventive, mai degrabă decât curative.

Scopul acestui ghid oferit de Transparency International România (Asociaţia Româna pentru Transparenţă) este să popularizeze şi să încurajeze folosirea activă de către dumneavoastră, cetăţenii, a instrumentelor şi a mijloacelor legitime de contracarare a coruptiei la nivel instituţional.

Există legislaţie, există instrumente şi există mijloace care vă stau la dispoziţie pentru a lupta împotriva corupţiei. Acest ghid vi le face cunoscute.

Deşi obligaţia de bună guvernare se află în 'curtea' statului, interesul unei bune guvernări se va afla întotdeauna în 'terenul' dumneavoatră ca şi cetăţeni.

O reacţie eficientă împotriva corupţiei presupune atît o implicare în activitatea de educaţie şi prevenire, cât mai ales implicarea în combaterea şi sancţionarea ei.

Considerăm că prevenirea faptelor de coruptie şi educaţia în spiritul unei atitudini publice anticorupţie se realizează prin:

Consultarea declaraţiilor de avere ale demnitarilor, funcţionarilor publici şi ale magistratilor, a declaratiilor de interese şi de incompatibilitate ale acestora, a băncilor de date existente, utilizarea legii accesului la informatii de interes public;

Promovarea de iniţiative legislative adecvate şi adaptate acelor sectoare care s-au dovedit generatoare de corupţie;

Presiune asupra organismelor anticorupţie de la nivel institutional şi monitorizarea performanţelor acestora;

Reducerea toleranţei faţă de mica corupţie, percepută de opinia publică drept o dovadă de bună creştere şi recunoştinţă faţă de funcţionarul care îndeplineşte un act conform atribuţiilor sale;

Mediatizarea cazurilor de corupţie şi după caz a sancţiunilor aplicate.

Dacă în ceea ce priveşte activitatea de prevenire a corupţiei şi educaţie un rol important au societatea civilă şi mass media în ceea ce priveşte combaterea şi sancţionarea faptelor de coruptie este de datoria dumneavoastră, ca cetăţeni, să sprijiniţi organele cu atribuţii în acest domeniu prin:

Implicarea activă în procesul de descoperire a faptelor de corupţie facilitând astfel cercetarea şi judecarea acestora;

Comunicarea organelor de urmărire penală, cu promptitudine, a oricăror indicii referitoare la fapte de corupţie;

Sesizarea organelor competente pentru efectuarea urmăririi penale în cazul faptelor de corupţie prin depunerea de plângeri penale sau denunţuri astfel încât celor vinovaţi să li se aplice sancţiunile prevăzute de lege.

Legea este de partea dumneavoastră. Informaţiile referitoare la faptele de corupţie sunt şi rămân publice neputând fi acoperite de “umbrela” secretului de serviciu.

Mai mult, în calitate de martor identitatea dumneavoastră poate fi protejată de către organele de urmărire penală în cazul în care planează vreun pericol asupra dumneavoastră sau a celor apropiaţi.

Lucrurile nu se pot îmbunătăţi până când dumneavoastră, cetăţenii, nu vă veţi implica activ în exercitarea constantă şi chiar agresivă a drepturilor cetăţeneşti ca răspuns la abuzurile de care vă loviţi în diverse instituţii.

Doar o astfel de atitudine poate creea premisele unei reduceri a corupţiei şi poate contribui la îmbunătăţirea funcţionării serviciilor publice.

 

3. CE ESTE ŞI CE NU ESTE CORUPŢIE

3.1 Ce este coruptia?

Definiţie:

Corupţia, în sens larg, reprezintă folosirea abuzivă a puterii încredinţate, fie în sectorul public fie în cel privat, în scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup.

Orice act al unei instituţii sau autorităţi care are drept consecinţă provocarea unei daune interesului public, în scopul de a promova un interes/profit personal sau de grup poate fi calificat drept 'corupt'.

Nu este însă obligatoriu să exite un prejudiciu (concret sau material) al interesului public pentru a putea identifica o faptă de corupţie.

Exemplu:

Să presupunem că o primărie organizează coform procedurilor de achiziţii publice o licitaţie de lucrări pentru asfaltarea unei străzi. Compania X participantă la licitaţie oferă o sumă de bani, unuia/unora dintre membrii comisiei de evaluare, sumă care este acceptată. Dacă după deschiderea ofertelor:

          - oferta companiei X este inferioară ca şi raport calitate/preţ altei oferte şi totuşi primeşte lucrarea suntem în prezenţa unui fapt de corupţie

          - oferta companiei X este cea mai bună sub aspect calitate preţ şi primeşte lucrarea suntem tot în prezenţa unui fapt de corupţie

sau

Vi se solicită o sumă de bani de către un funcţionar pentru eliberarea unei adverinţe/certificat pe care era obligat de atribuţiile funcţiei sale să v-o elibereze. Şi aceasta este o faptă de corupţie.

Rezumând putem spune că ne aflăm în faţa unui fapt de corupţie atâta timp cât un funcţionar sau oficial (ales sau numit), profitând de poziţia sa, obţine alte beneficii personale în afara celor la care este îndreptăţit prin lege(salariu).

Acestă definire largă a corupţiei este reflectată în legislaţia românească în sens restrâns, prin definirea anumitor infracţiuni distincte care se încadrează în termenul generic de corupţie, precum: darea şi luarea de mită, traficul de influenţă, primirea de foloase necuvenite etc.

 

3.2 Ce nu este corupţia

Deşi exită anumite fapte care vă pot produce uneori prejudicii importante făcute de funcţionari sau oficiali ai diverselor instituţii publice în cadrul sau prin depaşirea atribuţiilor lor de serviciu, ele nu pot şi nu trebuie catalogate drept “corupţie”, dacă intenţia funţionarului nu a fost de a obţine un avantaj sau profit pentru el sau pentru altul.

Exemple de astfel de fapte prin care se încalcă legile ori drepturile dumneavoastră sunt: abuzul administrativ, eroarea, depăşirea competenţei, neglijenţa.

 

Exemple:

- Refuzul unui funcţionar de a vă elibra o autorizaţie de construcţie în situaţia în care aţi îndeplinit cerinţele legale şi aţi depus documentaţia completă este un abuz şi nu o faptă de corupţie.

- Reţinerea unei persoane de către poliţie peste termenul de 24 ore sau menţinerea în stare de arest după expirarea mandatului au natura de abuzuri şi nu de fapte de corupţie.

- Dacă pe extrasul de carte funciară obţinut de la judecătorie în vederea vânzării unui teren sau clădiri apar alte dimensiuni decât cele reale ale suprafeţei sau apar alte vecinătăţi suntem în prezenţa unei erori şi nu a unui fapt de corupţie.

- Dacă un funcţionar al Registrului Comerţului ale cărei atribuţii sunt de a primi şi înregistra în Registru anumite menţiuni ale unui agent economic, califică natura juridică a respectivelor menţiuni şi decide asupra înregistrării suntem în situaţia unei depaşiri de competenţă şi nu a unui fapt de corupţie.

- Dacă funcţionara de la registratura unei instituţii vă primeşte petiţia sau cererea dar uită să vă dea număr de înregistrare suntem în situaţia unei neglijenţe şi nu a unui fapt de corupţie.

Pentru repararea prejudiilor cauzate de astfel de fapte calea care trebuie urmată este fie cea a reclamaţiei/contestaţiei administrative iar în caz de nesoluţionare favorabilă calea instanţei de judecată în cadrul unui proces în contencios adminstrativ fie direct calea instanţei civile.

Faptele de natura celor mai sus menţionate reprezintă în acelaşi timp şi o proastă administrare. Printr-o decizie a Parlamentului European, referitoare la procedura Mediatorului European (în sistemul instituţional românesc echivalentul Madiatorului European este Avocatul Poporului) au fost evideţiate şapte cauze posibile ale unei proaste administrări:

lipsa de transparenţă, întârziere nejustificată, discriminare, abuz (în serviciu), nerespectarea procedurilor , eroarea legala/judiciară, neglijenţa în serviciu (proastă funcţionare ori incompetenţă),

Astfel de fapte nu sunt corupţie şi în general un act de proastă administrare nu trebuie considerat drept corupţie. Este important însă de reţinut că astfel de acte pot fi generate sau pot genera fapte de corupţie, dacă în spatele unei aparente “proaste administrări” se află un mobil (sume de bani, foloase, influenţă etc).

 

3.3 Cadrul legislativ

În contextul interesului din ce în ce mai mare acordat chestiunilor relative la corupţie pe plan mondial şi datorită preocupării autorităţilor române de îndeplinire a criteriilor de aderare în perspectiva largirii Uniunii Europene prin admiterea de noi membri, legislaţia naţională privind corupţia a fost seminificativ modificată şi completată în ultimii ani.

În ciuda problemelor şi deficienţelor de aplicare a legilor există un cadru relativ funcţional care permite în mod specific sesizarea, urmărirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

 

Legislaţia relavantă în ceea ce priveşte faptele de corupţie e cuprinsă în următoarele reglementări :

 

Legea 140/1996 Codul Penal al României, cu completarile ulteriopare, Art. 254 – 258

Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie

Legea 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi ţn mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei modificată şi completată de OUG 40/2003

Legea 503/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului 43/2002, privind Parchetul National Anticorupţie

Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţia de interes public

Legea 682/2002 privind protecţia martorului.

 

Pe site-ul Asociaţiei Române pentru Transparenţă la adresa: www.transparency.org.ro

puteţi găsi o prezentare detaliată a legislaţiei anticorupţie. Sunt prezentate pe de-o parte normele generale interne şi convenţiile internaţionale în care este abordată chestiunea corupţiei iar pe de altă parte legile de funcţionare ale instituţiilor cu atribuţii de control          (PNA) şi legile speciale ale unor autorităţi publice.

 

3.4 Tipuri de fapte definite ca infracţuni de corupţie

În cadrul acestui subcapitol sunt prezentate prin exemple câteva dintre faptele definite de lege fapte de corupţie.

 

3.4.1 Luarea/darea de mită (Codul Penal, art. 254 şi 255):

Luarea de mită (art.254 Cod Penal) este fapta funcţionarului care pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri.

Darea de mită (art.255 Cod Penal) este aceeaşi faptă privită în oglindă şi este reprezentată de promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase unui funcţionar de către o persoană pentru satisfacerea nelegală a unui interes.

Aceasta sunt unele dintre cele mai “populare” forme de corupţie existente în societate. În cadrul acestor infracţiuni sunt oferiţi şi primiţi bani, obiecte sau alte “stimulente” pentru realizarea, urgentarea sau simplificarea unor acte, proceduri etc

 

Exemple:

Cetăţeanul care la intrarea ţară, înmânează funcţionarului vamal paşaportul cu 20$ în el pentru a se asigura că acesta va sări peste eventuala verificare a bagajelor săvârşeşte o faptă de corupţie prin dare de mită.

Dacă funcţionarul vamal acceptă respectiva bancnotă se realizează o faptă de corupţie prin luare de mită.

Acelaşi tip de corupţie se realizează şi în cazul în care agentul de circulaţie nu încheie proces verbal pentru sancţionarea unui şofer contravenient şi acceptă de la acesta o sumă de bani.

 

3.4.2 Primirea de foloase necuvenite (Codul Penal, art. 256):

Primirea de foloase necuvenite este definită drept primirea de către un funcţionar, direct sau indirect, de bani ori alte foloase, după ce a îndeplinit un act, în virtutea funcşiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia.

Aceasta este infracţiunea prin care se sancţioneză aşa numitele “atenţii”: cadouri, sacoşe cu diverse produse, plicuri cu bani strecurate printre foi etc.

Dacă un funcţionar constată îndeplinirea condiţiilor legale şi acordă corect un aviz de mediu pentru o construcţie acceptând apoi o sumă de bani sau un cadou drept “ mulţumire”, el se face vinovat de corupţie prin primirea de foloase necuvenite.

 

3.4.3. Traficul de influenţă - (Codul Penal, art. 257 şi Legea 161/2003, art. 6š):

Aceasta este infracţiunea prin care se pretind bani sau alte foloase de la o persoană fizică sau juridică de către o altă persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu.

Infracţiunea de trafic de influenţă există chiar daca persoana în cauza nu are în realitate influenţa pe care o pretinde. Infracţiunea se socoteşte savarşită în momentul în care persoana care pretinde că are sau chiar are influenţî primeşte sau pretinde bani, influenţă sau alte foloase, sau acceptă promisiuni, daruri în scopul declarat de a determina un anume comportament profesional din partea funcţionarului.

 

Exemplu:

Fapta unui avocat care pretinde de la clientul său o sumă de bani sugerând că o va da judecătorului sau după caz procurorului pentru a le cîştiga bunăvoinţa este o faptă de corupţie prin trafic de influenţă. Nu are nici o importanţă dacă aceşti bani vor fi daţi mai departe sau vor fi păstraţi de respectivul avocat.

Legislaţia prevede că banii, valorile sau orice alte bunuri care au facut obiectul infracţiunilor menţionate în acest capitol se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, făptuitorul (în cazul în care este condamnat) este obligat la plata echivalentului lor în bani.

 

3.4.4 Infracţiuni asimilate celor de corupţie:

Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, a introdus sancţionarea unor fapte din sfera economică, fapte anterior neincriminate şi care se constituiau în portiţe de generare a corupţiei:

Sunt astfel sancţionate:

a) stabilirea, cu intenţie, a unei valori diminuate a bunurilor aparţinând statului în cadrul procedurilor de privatizare;

b) acordarea de credite sau de subvenţii cu încălcarea legii;

c) utilizarea creditelor sau a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate;

d) influenţarea operaţiunilor economice ale unui agent economic de către cel ce are sarcina de a-l supraveghea, de a-l controla sau de a-l lichida;
e) efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu functţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuşiei sau însărcinării sale;

f) folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informatii.

Art. 33 din Legea 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate precizează un principiu important conform căruia nu pot fi clasificate ca secrete de serviciu acele informatii destinate să:

asigure informarea cetăţenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru favorizarea şi acoperirea: eludării legii, obstrucţionarea justiţia

Practic, dacă veţi hotărî să sesizaţi săvârşirea unei fapte de corupţie şi veţi dori să adunaţi probe, informaţiile în legatură cu acea faptă nu vor putea fi ascunse sub umbrela de “documente secrete”, pentru că în această situaţie, chiar şi documentele clasificate devin de interes public.

 

3.4.5 Infracţiuni împotriva intereselor financiare ale comunităţilor europene, în legătură cu infracţiunile de corupţie:

Legea 78/2000 a introdus de asemenea serie de prevederi relative la fondurile Uniunii Europene.

Astfel sunt sancţionate special ca fapte de corupţie, falsul şi uzul de fals prin care se obţin pe nedrept fonduri europene precum şi fraudarea acestor fonduri chiar în cazul în care ele au fost obţinute în mod legal. Dată fiind importanţa acestor fonduri pentru economia naţională şi necesitatea unei bune şi corecte absorbţii a lor este sancţionată şi fraudarea din culpă (greşeală, neatenţie) a acestor fonduri.

 

3.4.6   Alte categorii de situaţii care pot genera de corupţie

Conflictul de interese:

Rolul reglementării conflictului de interese este de a preveni situaţiile în care funcţionari publici sau demnitari ar fi înclinaţi în mod natural să slujească în primul rând sau predominant interesul personal, datorită existenîei unei împrejurări care le-ar aduce acestora, rudelor, prietenilor sau asociatilor lor un anumit avantaj. Aceste situaţii includ şi împrejurările în care existenţa unor obligaţii ale funcţionarilor sau demnitarilor faţă de orice terţ ar putea afecta imparţialitatea deciziilor sale. Aşadar, importanţa lor este data de faptul că simpla lor existenţă prezintă un potenţial pericol de corupţie.

Conform art. 70 din Legea 161/2003, "prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative."

În cadrul legii sunt definite situaţiile în care membrii guvernului, aleşii locali sau funcţionarii publici se află în conflict de interese.

Sunt introduse anumite interdicţii şi incompatibilităţi instituite pentru a se evita sau a se reduce riscul de conflict de interese între atribuţiile unei persoane. Desigur, incompatibilităţile şi interdicţiile nu pot acoperi toate situaţiile posibile.

 

Important!

Interdicţiile şi incompatibilităţile sunt expres prevăzute de lege şi trebuie să fie interpretate foarte strict. Doar acele situaţii specifice şi nu altele sunt interdicţii, respectiv incompatibilităţi. Conflictul de interese poate să apară şi în form㠄personală”, în sensul că un funcţionar poate avea competenţa legală de a realiza un anumit act dar datorită unei situaţii/circumstanţe personale nu poate fi obiectiv. În această situaţie, el trebuie să invoce conflictul de interese şi să se abţină/retragă de la realizarea respectivului act.

 

Exemplu:

Dacă fiul primarului localităţii X este acţionarul principal al unei firme de construcţii, primarul se va afla în conflict de interese în cazul în care respectivei firme primăria îi va acorda un contract pentru o anumită lucrare. Un astfel de contract de execuţie este expres interzis de lege. Avem deci interdicţia pentru un ales local, soţ/soţie şi rude până la gradul al II-lea care au poziţii cu autoritate de decizie într-o societatea comercială de a încheia contracte cu autoritatea publică din care face parte alesul local.

Când însă un membru al unei comisii de evaluare dintr-o unitatea a administraţiei publice are o legătură de natură patrimonială cu una dintre persoanele ofertante în cadrul unei licitaţii (este furnizor sau client pentru o firmă a sa sau este firma la care a contractat construirea propriei sale case etc) ne aflăm în situaţia unui conflict de interese personal.

Mecanisme de plângere judiciară împotriva corupţiei

Instituţii cu competenţă directă şi modul de sesizare

 

4.1.1 Inspectoratul General al Poliţiei - Direcţia Poliţiei Economico-Financiare

Atribuţii:

Verifică şi completează informaţiile pe care le deţin în urma plângerilor, denunţurilor sau sesizărilor din oficiu, în vederea constituirii probelor dosarului de urmărire penală;

Organizează acţiuni de flagrant împreună cu procurorul pentru a prinde persoanele care comit fapte de corupţie;

Efectuează acte de cercetare penală: audiază părţile vătămate, învinuiţii şi martorii, adună probe;

Adoptă măsuri procedurale: dispun, dacă e cazul, măsuri de privare de libertate (reţinerea, care nu poate depaşi 24 de ore) sau înaintează instanţei cerere de arestare preventivă.

 

Mod de sesizare:

Plângerea penală:

Poate fi făcută numai de către victima unei infracţiuni de corupţie care a suferit un prejudiciu;

Conţine numele, prenumele, calitatea şi domiciliul victimei, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului, dacă este cunoscut, şi a mijloacelor de probă;

Poate fi făcută atât în scris, cât şi oral (situaţie în care plângerea se consemnează într-un proces verbal de către organul care o primeşte);

Poate fi făcută personal sau prin mandatar cu procură notarială ataşată plângerii;

Trebuie semnată de persoana care depune plângerea;

Nu sunteţi obligaţi de lege să depuneţi plângere penală dacă sunteţi victima unui fapt de corupţie, însă în lipsa plângerii dreptul dumneavoastră nu poate fi realizat şi nici prejudiciul recuperat.

 

Denunţul:

Poate fi făcut de către orice persoană fizică sau juridică care are cunoştinţă despre săvârşirea unei fapte de corupţie şi care nu este implicată în nici un fel;

Conţine numele, prenumele, calitatea şi domiciliul victimei, descrierea faptei care formează obiectul denunţului, indicarea făptuitorului, dacă este cunoscut şi a mijloacelor de probă;

Poate fi făcut atât în scris cât şi oral (situaţie în care se consemnează într-un proces verbal de catre organul care o primeşte);

Poate fi făcut personal sau prin mandatar cu procura notarială ataşată plângerii;

Nu este obligatoriu decât pentru persoanele cu atribuţii de control care trebuie să înştiinţeze organul de umărire penală de săvârşirea faptei de corupţie;

Nu trebuie sa fie semnat de denunţător;

Făptuitorul nu se pedepseşte dacă se autodenuntă mai înainte ca organele de urmărire penală să fi fost sesizate sau să fi aflat de săvârşirea faptei respective.

 

Atenţie!!!

Sesizările anonime sunt luate în considerare ( dacă prezintă indicii clare ce pot face obiectul autosesizării organelor de urmărire penală).

Sesizările pot fi făcute până la un anumit termen stabilit de lege. Sesizările depuse după termen nu mai sunt luate în considerare.

Toate elementele sesizării, arătate mai sus, sunt obligatorii pentru a fi luată în considerare.

Organele sesizate sunt obligate sa cerceteze fapta de corupţie semnalată şi să-l informeze pe petent despre rezultatul cercetării.

 

Informaţii utile:

Inspectoratul General al Poliţiei, str. Stefan cel Mare, nr. 13-15, sector 2, Bucureşti, tel: 021/208.25.25. In teritoriu vă puteţi adresa Inspectoratelor Judeţene de Poliţie.

Parchetul Naţional Anticorupţie şi Secţiile teritoriale ale PNA

 

Atentie!!!

Parchetele menţionate mai sus (care formează Ministerul Public) reprezintă singurele instituţii care decid daca plângerea va fi trimisă instanţei de judecată pentru soluţionare.

Nu vă puteţi adresa direct instanţelor de judecată pentru reclamarea faptelor de corupţie.

Instrumentele de sesizare prezentate la finalul acestei secţiuni sunt aplicabile tuturor parchetelor din cadrul Ministerului Public.

Rezoluţiile de începere / neîncepere a urmăririi penale şi de scoatere de sub urmărire penală se motivează de către procurori. Copia după ordonanţa sau rezoluţia prin care procurorul dispune încetarea urmăririi penale se comunică persoanei care a făcut sesizarea, învinuitului sau inculpatului şi, după caz, altor persoane interesate.

În cazul rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau al ordonanţei ori, după caz, al rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe ordonanţă sau rezoluţie, persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. 6, art. 246 alin. 1 şi art. 249 alin. 2.

Rezoluţiile sau ordonanţele prin care se soluţionează plângerile împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor de neîncepere a urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală ori de încetare a urmăririi penale, se comunică persoanei care a făcut plângerea şi celorlalte persoane interesate.

 

 Parchetul Naţional Anticorupţie

 Atribuţii:

Supraveghează şi controlează activitatea de cercetare penală a Poliţiei;

Poate dispune reţinerea, obligarea de a nu parăsi localitatea, obligarea de a nu părăsi ţara sau poate propune judecătorului arestarea preventivă a făptuitorului;

Poate dispune încetarea sau scoaterea de sub urmărire penală ori sesizează, prin rechizitoriu, instanţele judecătoreşti pentru judecarea cauzelor penale.

 

Competenţe: Faptele de corupţie care:

Au produs un prejudiciu mai mare de 100.000 EURO;

Au produs o perturbare deosebit de gravă a activităţii unei autorităţi publice, instituţii publice sau oricărei alte persoane juridice;

Suma de bani sau a bunul folosit pentru săvârşirea faptei de corupţie depăşeşte 5.000 EURO;

Sunt comise fie de către deputaţi, senatori, membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat şi asimilaţii acestora, judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ai Curţii Constituţionale, preşedintele Consiliului Legislativ şi locţiitorul acestuia, Avocatul Poporului şi adjuncţii săi, consilierii prezidenţiali şi consilierii de stat din cadrul Administraţiei Prezidenţiale, consilierii de stat ai primului-ministru, membrii, procurorii şi controlorii financiari ai Curţii de Conturi şi ai camerelor judeţene de conturi, guvernatorul şi viceguvernatorul Băncii Naţionale a României, preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului Concurenţei, ceilalţi magistraţi, ofiţeri, amirali, generali şi mareşali, ofiţeri de poliţie şi ofiţeri din sistemul administraţiei penitenciare, preşedinţii consiliilor judeţene, primarul general al municipiului Bucureşti, primarii sectoarelor municipiului Bucureşti, primarii municipiilor şi ai oraşelor, prefecţii, conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, precum şi persoanele care exercită atribuţii de control ale acestora, notarii publici, avocaţii, comisarii Gărzii Financiare, persoanele care deţin funcţii de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes naţional, al companiilor şi societăţilor naţionale, al băncilor şi societăţilor comerciale la care statul este acţionar majoritar, al instituţiilor publice care au atribuţii în procesul de privatizare şi al unităţilor centrale financiar-bancare, persoanele prevăzute la art. 81 din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi vameşii.

 

Date contact: Str. Sirbei Vodă nr 79-81, Sector 1, Bucureşti, telefon 021/312.51.48, www.pna.ro

Program audienţe:     Luni-vineri orele 10.00-15.00

 

4.1.2.2 Parchetele Anticorupţie de pe lângă Curţile de Apel

Atribuţii:

Supraveghează şi controlează activitatea de cercetare penală a Poliţiei;

Poate dispune reţinerea, obligarea de a nu părăsi localitatea, obligarea de a nu părăsi ţara sau propune judecătorului arestarea preventivă a făptuitorului;

Poate dispune încetarea sau scoaterea de sub urmărire penală ori sesizează, prin rechizitoriu, instanţele judecătoreşti pentru judecarea cauzelor penale.

 

Competenţe: Faptele de corupţie care:

Au produs un prejudiciu de pina 100.000 EURO.

Suma de bani sau bunul folosit pentru săvârşirea faptei de corupţie nu depăşeşte 5.000 EURO.

Sunt comise fie de lichidatori judiciari, comisari ai Gărzii Financiare, subinspectori, inspectori principali, agenţi de poliţie, personal vamal, judecătorii, procurorii şi controlorii financiari ai camerelor judeţene de conturi, executori judecătoreşti, consilierii judeţeni şi locali, primarii şi viceprimarii oraşelor, persoanele cu functii de conducere şi control în cadrul autorităţilor publice locale.

Date de contact conform anexei 6

 

Atentie!!!

Condiţiile mai sus menţionate NU trebuie îndeplinite cumulativ.

 

Exemplu:

Dacă suma de bani folosită pentru săvârşirea faptei de corupţie este mai mare de 100.000 euro, fapta va fi anchetată de PNA (naţional) indiferent de valoarea prejudiciului sau de callitatea făptuitorului.

 

Instrumente de sesizare .

Plângerea penală:

Poate fi facuta numai de catre victima unei infractiuni de coruptie care a suferit un prejudiciu;

Contine numele, prenumele, calitatea si domiciliul petitionarului, descrierea faptei care formeaza obiectul plangerii, indicarea faptuitorului daca este cunoscut si a mijloacelor de proba;

Poate fi facuta atat in scris cat si oral, (situaţie în care se consemneaza intr-un proces verbal de catre organul care o primeste);

Poate fi facuta personal sau prin mandatar cu procura notariala atasata plangerii;

De asemenea sesizarea nu este obligatorie, dar dacă sunteţi victima unui act de corupţie este în interesul dumneavoastră să o faceţi.

 

Denunţ

Poate fi făcut de către orice persoană fizică sau juridică care are cunoştinţă despre săvârşirea unei fapte de corupţie şi care nu este implicată în nici un fel;

Conţine numele, prenumele, calitatea şi domiciliul denunţătorului, descrierea faptei care formeaza obiectul denunţului, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut şi a mijloacelor de probă;

Poate fi făcut atât în scris cât şi oral (situaţie în care se consemnează într-un proces verbal de către organul care o primeşte);

Poate fi făcut personal sau prin mandatar cu procură notarială ataşată plângerii;

Denunţul este obligatoriu pentru persoanele cu atribuţii de conducere şi/sau de control.

Nu trebuie să fie semnat de denunţător. (Denunţurile anonime sunt luate în considerare fiind considerate sesizari din oficiu.)

Făptuitorul nu se pedepseşte dacă se autodenunţă mai înainte ca organele de urmărire penală să fi fost sesizate.

 

Atenţie!!!

Aceste parchete soluţionează doar sesizările care ţin de competenţa lor.

Celelate sesizări sunt trimise la organele competente.

Sesizările anonime nu sunt luate în considerare.

Sesizările pot fi făcute într-un anumit termen stabilit de lege.

Organele de urmărire penală sunt obligate să comunice petentului modul de soluţionare a sesizării formulate (fie că este o decizie de clasare, scoatere de sub urmărire penală sau încetare a urmăririi penale, fie că este o decizie de promovare a unei acţiuni penale).

 

Sesizarea din oficiu

Organele de urmărire penală constată săvârşirea unei fapte de corupţie fără a exista o plângere sau un denunţ din partea unei persoane fizice sau juridice.

Constatarea se poate face în mod direct sau cu ajutorul mijloacelor de informare în masă.

 

Atenţie!!!

Orice persoană care au luat cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni (implicit a unei fapte de corupţie) în unitatea in care isi desfasoara activitatea sau în legătură cu serviciul, este obligată să sesizeze de îndată pe procuror sau organul de cercetare penală, să ia măsuri pentru conservarea dovezilor infracţiunii: corpurile delicte şi orice alte mijloace de probă.

 

Informaţii utile:

Pentru faptele de corupţie de competenţa PNA teritoriale vă puteţi adresa Parchetelor PNA de pe lângă Curţile de Apel.

Pentru celelalte fapte de corupţie vă puteţi adresa Parchetelor de pe lângă Tribunale.

 

4.1.3 Autorităţi judecătoreşti

          Tribunale, Curţi de Apel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

 

Atribuţii:

Judecă faptele de corupţie de competenţa lor, dupa ce le-au fost transmise dosarele penale de către Parchete spre soluţionare;

Dispun condamnarea inculpaţilor şi stabilesc pedeapsa cu închisoarea care li se va aplica sau pronunta achitarea;

Soluţiile pronunţate de către Tribunale pot fi atacate cu apel în faţa Curţilor de Apel şi apoi cu recurs în faţa Înaltei Curîi de Casaţie şi Justiţie.

 

Atenţie!!!

Nu vă puteţi adresa direct instanţelor de judecată pentru reclamarea faptelor de corupţie.

 

4.2 Soluţionarea sesizărilor de către instituţiile cu competenţă directă

Acte premergatoare urmaririi penale

Constă în: verificarea şi completarea informaţiilor pe care organele de urmărire penală le deţin în urma plângerilor, denunîurilor sau sesizărilor din oficiu, în vederea constituirii probelor dosarului de urmărire penala;

Scopul lor este de stabili dacă există indicii temeinice şi concrete pentru începerea urmăririi penale în privinţa unei fapte de corupţie sesizate;

După efectuarea lor, organele de cercetare penală fac propuneri de începere a urmăririi penale sau, după caz, de neîncepere a urmăririi penale.

 

Atenţie!!!

În cazul faptelor de corupţie, actele premergătoare pot fi efectuate cu autorizarea procurorului şi de către persoane sub o alta identitate decât cea reală. Acestea poartă numele de investigatori sub acoperire.

 

Urmărirea penală:

Are ca obiect: strângerea probelor necesare pentru dovedirea infracţiunilor de corupţie, identificarea făptuitorilor şi stabilirea răspunderii acestora pentru a constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată a făptuitorului.

Pornind de la principiul că cel ce acuză este obligat să probeze, sunt considerate mijloace de probă în susţinerea acuzaţiei de corupţie:

Declaraţiile părţii vătămate,

Declaraţiile părtii civile,

Declaraţiile martorilor,

Declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului,

Confruntarea,

Înscrisurile,

Interceptarile si inregistrarile audio-video.

 

Atenţie!!!

Legea asigură protecţia martorilor, a membrilor familiei acestora ori a persoanelor apropiate acestora, a căror viaţă, integritate corporală sau libertate este ameninţată ca urmare a informaţiilor şi datelor furnizate sau a declaraţiilor sale.

Martorul beneficiază atât de măsuri de protecţie cât şi de măsuri de asistenţă:

Măsuri de protecţie:

Măsuri de asistenţă

- protecţia datelor de identitate a martorului protejat;

- protecţia declaraţiei acestuia;

ascultarea de către organele judiciare sub o alta identitate decât cea reală sau prin modalităţi specifice de distorsionare a imaginii si a vocii;

protecţia martorului aflat în stare de reţinere, arestare preventivă sau în executarea unei pedepse privative de libertate, în colaborare cu organele care administrează locurile de deţinere;

- măsuri sporite de siguranţă la domiciliu, protejarea deplasărilor la şi de la organele judiciare;

- schimbarea domiciliului;

- schimbarea identităţii;

- schimbarea infăţişării.

- reinsertia in alt mediu social;

 

- recalificarea profesioanala;

 

- schimbarea sau asigurarea locului de muncă;

 

- asigurarea unui venit până la găsirea unui alt loc de muncă;

Solicitaţi organelor de urmărire penală să vă asigure măsurile de protecţie şi asistenţă prevăzute de lege în favoarea dumneavoastră, în masura în care le consideraţi necesare.

 

Atentie!!!

Interceptările şi înregistrările pe bandă magnetică ori pe orice alt tip de suport ale unor convorbiri sau comunicări se vor efectua cu autorizarea motivată a instanţei, la cererea procurorului, dacă sunt date sau indicii temeinice privind pregătirea sau săvârşirea unei infracţiuni de corupţie, iar interceptarea şi înregistrarea se impun pentru aflarea adevărului.

Aceleaşi dispoziţii se aplică şi în cazul înregistrărilor de imagini

Mjloacele materiale de probă (obiecte care conţin sau poartă o urmă a faptei săvârşite, care au fost folosite sau au fost destinate să servească la săvârşirea infracţiunii sau reprezintă un produs al infracţiunii);

Percheziţiile,

Ridicarea de obiecte şi înscrisuri.;

Constatarea tehnico-ştiinţifică;

Expertizele.

 

Atenţie!!!

Mijloacele de probă obţinute în mod ilegal (de exemplu, fără autorizarea motivată a instanţei sau prin promisiuni, ameninţări sau violenţe) nu pot fi folosite în procesul penal.

Excepţie:

Instanţa acceptă ca şi probe înregistrările audio/video ale propriilor dumneavoastră convorbiri cu persoana implicată în săvârşirea unei fapte de corupţie.

 

Mijloace suplimentare de probă.

Informaţiille de interes public deţinute de diferite autorităţi publice referitoare la activitatea acestora pot constitui mijloace de probă suplimentare utile în susţinerea unei acuzaţii de corupţie – Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.

 

Mod de obţinere: solicitarea in scris cuprinde următoarele elemente:

autoritatea sau instituţia publică la care se adresează cererea;

informaţia solicitată, astfel încât să permită autorităţii sau instituţiei publice identificarea informaţiei de interes public;

numele, prenumele şi semnătura solicitantului, precum şi adresa la care solicită primirea răspunsului.

 

Atenţie!!!

Răspunsul pozitiv al autorităţii trebuie comunicat solicitantului într-un termen de 10 până la 30 de zile de la înregistrarea solicitării.

Răspunsul negativ al autorităţii se motivează şi se comunică în termen de 5 zile de la primirea petiţiei.

 

Judecarea faptelor de corupţie

Instanţa de judecată

Analizează probele admise (prezentate atât de procuror cât şi de avocaţii        apărării) în vederea stabilirii vinovăţiei făptuitorului şi dispune completarea probatoriului dacă consideră că este necesar;

Hotărăşte asupra vinovăţiei celui acuzat de fapta de corupţie şi dispune condamnarea sau achitarea acestuia, pronunţându-se şi asupra modului de reparare a prejudiciului suferit de către victima actului de coruptie;

Se pronunţă asupra privării de libertate a inculpatului: arestare preventivă, obligaţia de a nu părăsi localitatea sau ţara etc;

Hotărârea Tribunalului poate fi atacată cu apel în faţa Curtţii de Apel şi apoi cu recurs în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

 

Atentie!!!

Repararea prejudiciului trebuie cerută în mod expres în instanţă prin constituire departe civilă.

 

Sancţiuni

Pedepsele aplicabile celor care sunt găsiţi vinovaţi de săvârşirea unor fapte de corupţie sunt: închisoarea, interzicerea unor drepturi (dreptul a ocupa funcţia de stat în care a fost săvârşită fapta, dreptul de a alege sau a fi ales în autorităţi publice sau funcţii elective publice)

 

Atenţie!!!

Bunurile folosite în fapta de corupţie se confiscă şi se restituie celui căruia îi aparţin.

Excepţie:

Mituitorului care se autodenunţă pentru fapta de corupţie nu i se restituie bunurile confiscate dacă a obţinut deja avantaje de pe urma acelei fapte.

 

5. INSTITUŢII CU COMPETENŢĂ INDIRECTĂ

Institutiile enumerate mai jos nu au atribuţii de sancţionare efectivă a faptelor de corupţie.

Pentru eficienţa demersului dumneavoastră este recomandabil să vă adresaţi instituţiilor cu competenţe directe (Ministerul de Interne, Ministerul Public, Ministerul Justiţiei), dacă consideraţi că vă aflaţi în faţa unui caz clar de corupţie.

Instituţiile cu competenţe indirecte analizează faptele care constituie încalcări ale drepturilor dumneavoastră, abuzuri, încalcări ale legilor sau procedurilor administrative, fapte cu potenţial de corupţie ridicat.

 

Autoritatea Naţională de Control

ANC este organ de specialitate al administraţiei publice în subordinea Guvernului.

 

Atribuţii:

Are rolul de a aplica strategia şi programul Guvernului în domeniul autorităţilor de control;

Poate aplica sancţiuni administrative personalului din subordine care se face vinovat de fapte de coruptie, fiind obligată, totodată, sa sesizeze organele de urmărire penală.

asigura coordonarea activităţii corpurilor de control din cadrul ministerelor şi autorităţilor publice centrale

efectuează controlul administrativ intern privind verificarea respectării prevederilor legale în ministere, instituţii publice centrale şi locale şi alte organe de specialitate

controleză modul în care autorităţile administraţiei publice centrale şi locale duc la îndeplinire activităţile de implementare a acquisului comunitar şi derulează programele finanţate din fonduri ale Uniunii Europene.

 

Informaţii utile:

Adresa: Str. Vasile Conta, nr. 16, sector 2, Bucureşti. Tel: 021/408.75.05 Program audienţe: Luni-vineri 17.00-19.00 cu programare

 

5.1.1 Departamentul de Inspecţie a Primului Ministru şi urmărire a utilizării transparente a fondurilor comunitare

În conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 11 din 23.03.2004 publicată în M.Of. nr. 266 din 25.03.2004, Corpul de Control al Guvernului se desfiinţează iar personalul se preia în subordinea Cancelarului Primului-Ministru.

Personalul Corpului de Control al Guvernului, preluat de Cancelaria Primului-Ministru, a fost transferat în subordinea Ministrului delegat pentru corpul implementării programelor cu finanţare internaţională şi urmărirea aplicării acquisului comunitar. Noul departament se numeşte

 

Atribuţii:

verificarea sesizărilor cu privire la conflictul de interese, potrivit prevederilor titlului IV al cărţii I din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările ulterioare;

asigurarea coordonării luptei antifrauda şi de protejare efectivă şi echivalentă a intereselor financiare ale Uniunii Europene în România, în calitate de punct unic de contact cu Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF);

verificarea sesizărilor primite de Primul-Ministru;

îndeplinirea oricăror alte atribuţii stabilite prin acte normative sau prin decizii ale Primului-Ministru.

 

Informaţii utile:

Pentru a sesiza Departamentul de Inspecţie a Primului Ministru:

Adresa: Palatul Victoria, str.Piaţa Victoria nr.1, sector 1, Bucureşti

Adresa Internet: http://www.pm-control.ro/cerere.asp

Tel: 021/222.36.73; e-mail: info@pm-cancelarie.ro

Ministru Delegat: Cristian David

Pentru alte informatii relevante, accesati pagina de contacte a CCG, la adresa: www.pm-control.ro

 

 

5.1.2 Garda Naţională de Mediu

Atribuţii:

Controlează activităţile cu impact asupra mediului înconjurător;

Constată încălcările dispoziîiilor legale în domeniul protecţiei mediului;

Sesizează organele de urmărire penală şi colaborează cu unităţile de poliţie în privinţa infracţiunilor stabilite potrivit legislaţiei de mediu.

 

Sesizare:

Organele Gărzii Naţionale de Mediu trebuie să sesizeze organele de urmărire penală atunci când constată, în urma controlului, săvârşirea unor infracţiuni, implicit şi cele de corupţie.

 

Atenţie!!!

Nu vă puteţi adresa direct pentru săvârşirea unei fapte de corupţie ci doar pentru a semnala încălcări ale legislaţiei de mediu.

 

Informaţii utile:

Adresa: B-dul Libertăţii, nr.12, sector 4, Bucureşti.

Telefon: 021/ 335 8180, 021/335 8185

Program cu publicul: Luni-vineri 8.00-16.00

 

5.1.3 Inspectoratul de Stat în Construcţii

 

Atribuţii:

Exercită controlul statului privind respectarea prevederilor legale referitoare la disciplina în urbanism şi ăn amenagajrea teritoriului;

Verifică la organele de specialitate ale administraţiei publice locale legalitatea emiterii autorizaţiilor de construcţie, conform reglementărilor în vigoare, precum şi modul de recepţionare a contrucţiilor finalizate;

Sesizează organele abilitate să ia măsurile prevăzute de lege privind construcţiile realizate ilegal;

Sesisează organele de urmărire penală în cazul eliberării în mod ilegal a autorizaţiilor de construcţie de către autorităţile locale.

 

Sesizare:

Inspectoratul de Stat in Constructii trebuie să sesizeze organele de urmărire penală atunci când constată, în urma controlului, săvârşirea unor infracţiuni, implicit şi cele de corupţie.

 

Atenţie!!!

Nu vă puteti adresa direct pentru săvârşirea unei fapte de corupţie ci doar pentru a semnala încalcari ale legislaţiei în domeniul construcţiilor, urbanism, amenajarea teritoriului.

 

Informaţii utile:

Adresa: Str. Apolodor, nr. 17, sector 5, Bucureşti

Telefon: 021-336 9767, 021-336 9768

 

5.1.4 Garda Financiară

Atribuţii:

Exercită un control operativ şi inopina(n)t în scopul aplicării şi respectării legilor fiscale, reglementărilor vamale şi a normelor de comerţ;

Cercetează sustragerea de la plata impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat, urmărind să anihileze activităţile de contrabandă şi evaziune fiscală.

 

Sesizare:

Garzda Financiară trebuie sa sesizeze organele de urmărire penală atunci când constată, în urma controlului, săvârşirea unor infracţiuni, implicit şi cele de corupţie.

 

Atenţie!!!

Nu vă puteţi adresa direct pentru săvârşirea unei fapte de corupţie ci doar pentru a semnala încălcări ale legilor fiscale.

 

Informaţii utile:

Adresa: Str. Apolodor nr. 17, Sector 5, Bucureşti

Telefon: 021-411 40 59

În teritoriu există în fiecare judeţ instituţia Gărzii Financiare.

 

5.1.5 Autoritatea Naţională a Vămilor

Atribuţii:

Poate efectua investigaţii, supravegheri şi verificări, în condiţiile prevăzute de lege, dacă sunt semnalate situaţii de încălcare a legislaţiei vamale de către persoane fizice sau juridice;

Poate preleva probe în vederea identificării şi expertizării măfurilor supuse vămuirii.

 

Sesizare:

Direcţia Vamală trebuie sa sesizeze organele de urmărire penala atunci când constată, în urma controlului, săvârşirea unor infracţiuni, implicit şi cele de corupţie.

 

Atenţie!!!

Nu vă puteţi adresa direct pentru săvârşirea unei fapte de corupţie ci doar pentru a semnala încălcări ale legislaţiei vamale.

 

Informaţii utile:

Adresa: Str.Matei Millo, nr. 13, sector 1, Bucureşti

Telefon: 021-315 58 58, 021-315 58 54, 021-315 58 55 021-315.58.59

In teritoriu vă puteţi adresa Direcţiei Generale a Vămilor prin Direcţile regionale vamale interjudeţene.

Program cu publicul 8.30-15.00

 

5.2 Avocatul Poporului

Atribuţii:

Efectuează investigaţii asupra actelor sau faptelor administrative abuzive ce provin de la administraţia publică centrală (ministere, agenţii, departamentem etc.), administraţia publică locală (consilii locale, primari, consilii judetene, direcţii judeţene ale ministerelor), având acces şi la informatii cu caracter secret;

Face recomandări instituţiilor competente să înlăture abuzul comis, să repare pagubele produse prin actul sau faptul administrativ ilegal şi să repună persoana lezată în drepturile sale legitime;

Sesizează Ministerul Public când constată că cererea este de competenţa acestuia (săvârşirea unei infracţiuni).

 

Atenţie!!!

Avocatul Poporului nu are atribuţii de investigare a faptelor de corupţie, neputând efectua acte de cercetare sau urmărire penală.

Plângerea depusă va ajunge la Parchetul competent, iar dumneavoastră veţi primi un răspuns în care vi se va comunica unde a fost trimisă plângerea şi motivele trimiterii.

 

Sesizare:

Cererea către Avocatul Poporului trimisă pe adresa acestuia trebuie să conţină următoarele informaţii:

Numele şi prenumele, domiciliul, data la care aţi luat cunoştinţă de încălcarea drepturilor dvs., prezentarea succintă a drepturilor şi libertăţilor încălcate, autoritatea administrativă sau funcţionarul public în cauză, descrierea faptelor invocate prin care vi s-au încalcat drepturile, dovada întârzierii sau a refuzului autorităţii administrative de a soluţiona legal cererea în termenul prevăzut;

Se menţioneză obligatoriu dacă cererea face obiectul unei cauze aflate pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau dacă a format obiectul unei judecăţi;

Autorităţile publice care au fost sesizate anterior şi răspunsul primit precum şi motivele pentru care vă simţiţi în continuare nedreptăţiţi;

Orice acte care pot susţine cererea (în copie, nu în original);

Data şi semnătura.

 

Atenţie!!!

Trebuie respectat termenul de maximum 12 luni de la momentul la care petiţionarul a luat cunoştinţă de faptele care fac obiectul plângerii.

Cererile adresate Avocatului Poporului sunt scutite de taxa de timbru.

 

Excepţie:

Daca cererea face obiectul unei cauze aflate pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau dacă a format obiectul unei judecăţi, Avocatul Poporului nu mai poate interveni.

 

Informaţii utile:

Avocatul Poporului poate fi contactat la sediul sau din Bucureşti, strada Eugeniu Carada, nr. 3 sector 3, sau la telefon dispecerat: 021/312.71.01 sau 021/312.71.34. Adresa internet: www.avp.ro.

Program cu publicul: Luni-joi 9.00-16.00 Vineri 9.00-12.00

 

5.3 Curtea de Conturi

 

Atribuţii:

Sesizează, în mod obligatoriu, Parchetului Naţional Anticorupţie Central sau Teritorial, când constată indicii de săvârăire a unei fapte de corupţie;

Examinează şi aprobă cercetarea, reţinerea, arestarea sau trimiterea în judecată penală a judecătorilor financiari, procurorilor financiari şi controlorilor financiari, care sunt membri ai Curţii de Conturi care sefac vinovaţi de fapte de corupţie. Trimiterea în judecată penală a acestora implică suspendarea din funcţie în mod automat.

Exercită atribuţii jurisdicţionale, comportându-se ca o instanţă specializată în domeniul economic financiar.

Controlează modul de formare, de administrare şi de întrebuinţare a banilor publici.

 

Sesizare:

Controalele Curtii de Conturi se iniţiază din oficiu sau prin hotărârea Camerei Deputaţilor şi/sau a Senatului.

Puteţi trimite sesizări Curţii de Conturi, dar nu puteţi solicta efectuarea de controale şi primirea unui răspuns. Petiţia dumneavoastră poate determina autosesizarea Curţii şi includerea cercetării celor semnalate în planul anual de control.

 

Informaţii utile:

În fiecare judeţ se află câte o cameră de conturi judeţeana.

Adresa Curţii de Conturi Bucureşti este: Strada Lev Tolstoi Nr. 22-24 cod 011948, Sector 1 Bucureşti.

Telefon: 021/230.22.76 sau 021/307.88.18 Adresa internet: www.rcc.ro

Program cu publicul: Luni-joi 8.30-17.00 Vineri 8.30-14.30

 

5.4 Direcţia Generală de Informaţii şi Protecţie Internă din cadrul Ministerului de Interne

Atribuţii:

Previne şi combate faptele de corupţie din rândul cadrelor Ministerului de Interne.

 

Informaţii utile:

Adresa: str. Al. Beldiman, nr.2-4, sector 5, Bucuresti, Telefon: 021- 303 7080

Adresa Internet: www.mi.ro

 

5.5 Direcţia pentru Relaţia cu Ministerul Public şi de Prevenire a Criminalităţii şi a Corupţiei din cadrul Ministerului Justiţiei

Atribuţii:

Examinează legalitatea şi temeinicia cererilor privind cercetarea, reţinerea, arestarea, trimiterea în judecată a notarilor publici şi executorilor judecătoreşti;

Examinează legalitatea şi temeinicia cererilor de ridicare a imunităţii parlamentare;

Colaborează cu organisme guvernamentale şi ministeriale cu atribuţii în domeniul prevenirii corupţiei.

 

Informaţii utile:

Adresa: Str. Apolodor, nr. 17, sector 5, Bucureşti

Telefon: 021-314 4400, 021-3133671

Adresa Internet: www.just.ro

 

5.6 Direcţia Generală de Protecţie şi Anticorupţie din cadrul Ministerului Justiţiei

Atribuţii

Strânge şi prelucrează informaţii legate de producerea unor evenimente în sistemul penitenciar (acţiuni de corupere a cadrelor din sistemul penitenciar, legături cu lumea interlopă a pesonalului administraţiei penitenciarelor, folosirea de deţinuţi în scopuri personale, pretinderea sau primirea unor foloase necuvenite în scopul uşurării regimului de detenţie);

Strânge şi prelucrează orice alte informaţii accidentale care se referă la acte de corupere a unor pesoane din administraţia publică, justiţie, Ministerul Public, medici apartinand IML,etc.

 

Informaţii utile:

Adresa: Str. Apolodor, nr. 17, sector 5, Bucureşti

Telefon: 021-314 4400, Adresa Internet: www.just.ro

 

5.7 Comisia de Cercetare a Abuzurilor, Corupţiei şi pentru Petiţii a Camerei Deputaţilor

Atribuţii:

Cercetează abuzurile şi faptele de corupţie semnalate de cetăţeni prin petiţii;

Dă aviz consultativ dacă se solicită ridicarea imunităţii parlamentare a unui deputat pentru fapte de corupţie, alături de Comisia Juridică a Camerei Deputaţilor.

Efectuează o anchetă asupra abuzurilor sesizate în situaţia în care Camera dispune ancheta ca urmare a prezentării unei cereri în faţa Camerei.

 

Sesizare:

Petiţiile se transmit cu actele doveditoare ale abuzului anexate în copie (nu în original);

Petiţia trebuie să cuprindă: elementele faptei sesizate, dreptul încălcat de autorităţile publice, denumirea autorităţii publice şi numele persoanei vinovate (demnitar, funcţionar sau ales local).

Petiţia se semnează şi datează

Trimiteţi o petiţie în care să îi faceţi cunoscut cazul.

 

Informaţii utile:

Pagina web: http://www.cdep.ro

Adresa: Palatul Parlamentului, str. Izvor, nr. 2-4, sector 5, Bucureşti.

Telefon: 021/ 313 4073, 021/ 402 1160

 

5.8 Comisia de Cercetare a Abuzurilor, Corupţiei şi pentru Petiţii a Senatului

Atribuţii:

Efectuează anchete parlamentare, în privinţa faptelor de coruptie si abuzurilor semnalate;

Dă aviz consultativ dacă se solicită ridicarea imunităţii parlamentare a unui senator pentru fapte de corupţie, alături de Comisia Juridică a Senatului;

Controlează modul în care ministerele şi celalte organe ale administraţiei publice îndeplinesc programul de guvernare aprobat de Parlament în domeniul combaterii corupţiei.

 

Sesizare:

Se va face ca şi în cazul petiţiilor adresate Comisiei de Cercetare a Abuzurilor, Corupţiei şi pentru Petiţii din Camera Deputaţilor.

 

Informaţii utile:

Adresa: Piaţa Revoluţiei, nr. 1, sector 1, Bucureşti

Telefon: 021/311 2212, 021/ 312 11 55

 

6. MECANISME DE PLÂNGERE ADMINISTRATIVĂ ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI, ABUZURILOR ŞI A ALTOR FORME DE ÎNCĂLCARE A LEGII.

6.1 Departamente cu atribuţii de control şi modul de sesizare

Pentru faptele de abuz în serviciu sau de neglijenţă, precum şi pentru faptele   care pot constui încălcarea legilor sau a drepturilor dumneavoastră vă puteţi adresa chiar instituţiilor administraţiei publice competente în problema semnalată.

 

Aceste instituţii sunt:

În administraţia centrală - ministerele şi direcţiile judeţene ale ministerelor, agenţiile şi autorităţile din subordinea ministerelor (Ex: Ministerul Sănătăţii şi direcţiile judeţene de sănătate publică, Ministerul Muncii Solidarităţii Sociale şi Familiei şi direcţiile judeţene de muncă şi solidaritate socială sau autorităţile din subordinea ministerului, Inspecţia Muncii, Casele de pensii şi asigurări sociale etc.)

În administraţia local㠖 prefecturile, consiliile judeţene şi primăriile precum şi instituţiile din subordinea acestora (Ex: Prefectura Iaşi, Consiliul Judeţean Ilfov, Primăria Sectorului 2 Bucureşti sau Direcţia de Protecţie Socială Dolj, Administraţia Domeniului Public etc).

În cadrul ministerelor şi a autorităţilor subordonate, a prefecturilor şi primăriilor există compartimente specializate de control. Aceste compartimente de control au atribuţii de verificare doar în limita competenţelor instituţiilor publice unde sunt organizate. Spre exemplu, compartimentul de control de la Casa de pensii poate verifica numai activitatea funcţionarilor de la Casa de pensii legată de atribuţiile de serviciu, nu şi întocmirea dosarelor de cercetare pentru fapte de corupţie. Dacă problema sesizată de dumneavoastră presupune şi fapte de corupţie, atunci compartimentul de control va înainta dosarul organelor specializate de cercetare penală.

 

Atenţie!!!

Nu vă puteţi adresa pentru fapte de corupţie acestor instituţii pentru că nu au competenţă directă în combaterea şi sancţionarea corupţiei. Pentru asemenea cazuri vă adresaţi instituţiilor cu atribuţii directe, vezi prima parte a prezentului ghid.

Puteţi semnala şi acestor instituţii fapte de corupţie, iar acestea pot face o documentare preliminară, cercetând în interiorul instituţiei cele sesizate, însă în mod obligatoriu reclamaţia şi eventualul raport de control vor fi transmise spre soluţionare instituţiilor cu atribuţii directe, iar dumneavoastră veţi primi un răspuns privind redirecţionarea reclamaţiei, de la autoritatea la care aţi depus plângerea.

Fiecare minister are atribuţii şi responsabilităţi prevăzute în planul naţional de combatere a corupţiei, iar corpurile de control au un rol important în realizarea acestor atribuţii de către administraţia publică centrală.

Vom prezenta în cele ce urmează cele mai importante competenţe extrase din regulamentele de organizare şi funcţionare ale ministerelor pentru ca dumneavoastră să puteţi identifica care sunt atribuţiile acestor organisme şi care fape reprezinta sau nu fapte de corupţie.

Moto: „Orice activitate care implică puterea administraţiei este susceptibilă de a fi afectată de corupţie, însă nu orice faptă ilegală este act de corupţie”

 

1. Corpul de Control al Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei

Corpul de control al ministerului (se organizează în subordinea ministrului)

 

Competenţe:

Cercetează contestaţiile privind actele emise de autorităţile din subordinea ministerului;

Cercetează cazurile de abuz de putere a instituţiilor din subordinea ministerului;

Cercetează modul de aplicare şi respectarea a legislaţiei muncii de către autorităţile şi instituţiile administraţiei publice;

Verifică plângerile formulate împotriva funcţionarilor publici din cadrul ministerului;

Verifică modul de stabilire a drepturilor de asigurări sociale;

Verifică legalitatea procedurilor de recrutare şi repartizare a forţei de muncă şi a modului de stabilire a priorităţilor între solicitanţi;

Controlează modul de cheltuire a fondurilor destinate reconversiei profesionale;

Verifica legalitatea actelor administrative emise, a certificatelor şi atestatelor;

Controlează modul de desfăşurare a selecţiilor pentru forţă de muncă în străinătate;

Modul de acordare a scutirilor şi reeşalonărilor pentru contribuţiile la bugetul asigurărilor sociale;

Cercetează activitatea direcţiilor din cadrul ministerului, a direcţiilor judeţene, a caselor de pensii şi asigurări sociale, a agenţiilor de ocupare a forţei de muncă şi a direcţiilor de inspecţie a munci, în legătură cu orice reclamaţii şi sesizări ale dumneavoastră;

 

Petiţia

Se depune la Serviciul de relaţii cu publicul din cadrul ministerului şi se adresează ministrului cu menţiunea spre ştiinţa Corpului de control cu număr de înregistrare.

În situaţia în care plângerea dumneavoastră vizează fapte de corupţie corpul de control va întocmi un raport pe care îl va transmite organelor de cercetare penală pentru întocmirea unui dosar de cercetare. Răspunsul pe care îl primiţi dumneavoastră trebuie să cuprindă datele şi concluziile raportului.

Indiferent de rezultatele raportului (confirmarea sau infirmarea celor sesizate) plângerea dumneavoastră va fi transmisă organelor de cercetare penală abilitate, conform prevederilor legale, ministerul muncii neavând competenţa să stabilească existenţa sau inexistenţa faptelor de corupţie.

Reclamaţiile şi petiţiile anonime nu se iau în considerare.

Indiferent de rezultatele anchetei (confirmarea sau infirmarea celor sesizate) veţi primi un răspuns motivat în termen de 30 de zile. În caz contrar puteţi da în judecată autoritatea sau instituţia publică (vezi Modul de sesizare, dreptul la proces).

 

Informaţii utile:

Adresa Str Dem I. Dobrescu nr. 2, Sector 1, Bucureşti, Tel: 021/313.62.67 sau 021/315.85.56

 

2. Corpul de Control al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului

Corpul de control al ministerului (se organizează în subordinea ministrului) poate face control la plângerile petenţilor sau se poate autosesiza.

 

Competenţe:

Constrolează activitatea autorităţilor din subordine;

Cercetează situaţiile de abuz sau neglijenţă în serviciu;

Verifică legalitatea actelor administrative emise de autorităţile din subordine;

Controlează, la sesizare, modul de respectare a legislaţiei de către unităţile de învăţământ superior şi preuniversitar precum;

Controlează modul de cheltuire a fondurilor destinate cercetări de către unităţile de cercetare;

Controlează modul de derulare şi finanţare a programelor UE în domeniul educaţiei (Programele Leonardo d’Avinci);

Verifică modul de acordare a certificatelor şi diplomelor de avbsolvire precum şi modul de obţinere a titlurilor ştiinţifice;

Controlează legalitatea acreditării instituţiilor de învăţamânt şi a centrelor de perfecţionare profesională de către structurile din subordinea ministerului;

Verifică modul de cheltuire a fondurilor de către unităţile din subordine;

Verifică legalitatea şi respectarea normelor privind cifrele de şcolarizare şi registrele matricole;

Cercetează plângerile privind situaţiile de fraudă în cadrul examenelor de orice fel desfăşurate în sistemul public sau privat de educaţie;

Coordonează metodologic activtăţile de control desfăşurate de inspectoratele judeţene de învăţământ;

Controlează procedurile legale de licitaţii organizate de structurile ministerului (pentru publicaţii şi manuale, programe finanţate de cercetare, administraţia taberelor, achiziţii de bunuri şi servicii de către centrele universitare din alocaţiile bugetare etc.)

Cercetează situaţiile de corupţie din domeniul educaţiei şi cercetării şi transmite raportul de control organelor abilitate pentru întocmirea dosarului de cercetare sau urmărire penală;

Cercetează modul de aplicare a legislaţiei în domeniul educaţiei şi cercetării de către instituţiile din subordine sau alte instituţii cu atribuţii în domeniu şi analizează reclamaţiile şi sesizările dumneavoastră.

 

Petiţia

Se depune la Serviciul de relaţii cu publicul din cadrul ministerului şi se adresează ministrului cu menţiunea spre ştiinţa Corpului de control cu număr de înregistrare.

În situaţia în care plângerea dumneavoastră vizează fapte de corupţie corpul de control va întocmi un raport pe care îl va transmite organelor de cercetare penală pentru întocmirea unui dosar de cercetare, indiferent de rezultatele raportului (confirmarea sau infirmarea celor sesizate) ministerul neavând competenţa să stabilească existenţa sau inexistenţa faptelor de corupţie.

La reclamaţiile şi petiţiile anonime nu se primeşte răspuns indiferent dacă vor face obiectul autosesizării corpului de control.

Indiferent de rezultatele anchetei (confirmarea sau infirmarea celor sesizate) veţi primi un răspuns motivat în termen de 30 de zile. În caz contrar puteţi da în judecată autoritatea sau instituţia publică (vezi Dreptul de petiţionare, dreptul la proces).

 

Informaţii utile:

Adresa Str Gen. Berthelot nr 28-30, sector 1, Bucureşti, Tel: 021/315.44.60

 

3. Corpul de Control al Ministerului Industriilor, Comerţului şi Resurselor

Corpul de control al ministerului are atribuţii de control de specialitate în domeniul de competenţă al ministerului şi este coordonat metodologic de Autoritatea Naţională de Control. Realizează control la plângere sau la autosesizare.

 

Competenţe:

Controlează modul de eliberarea a avizelor şi certificatelor pentru agenţii economici;

Verifică legalitatea deciziilor luate de regiile de interes naţional, societăţilor naţionale şi agenţiilor aflate sub coordonarea sa (RENEL, Distrigaz, SC Electrica, Cernavodă, Agenţia Rersurselor Minerale, Autoritatea de Reglementare în Domeniul Energiei etc.);

Verifică legalitatea şi intergritatea acordării licenţelor de export;

Realizează control de oportunitatea privind cheltuirea resurselor bugetarea de către autorităţile şi instituţiile subordonate sau sub coordonarea ministerului;

Verifică legalitatea şi corectitudinea licitaţiilor şi contractelor de achiziţii guvernamentale de resurse energetice;

Controleză legalitatea deciziilor şi activităţii în domeniul de competenţă al ministerului, propune măsuri ministrului şi sesizează organele de cercetare penală în cazul constatării unor fapte de corupţie sau fapte penale, analizează şi răspunde la toate reclamaţiile şi sesizările dumneavoastră.

 

Petiţia:

Se depune la registratura ministerului în atenţia Ministrului şi spre ştiinţă Corpului de control;

Ministerul nu are competenţa să stabilească existenţa sau inexistenţa faptelor de corupţie, însă poate face propuneri organelor abilitate.

În situaţia în care plângerea dumneavoastră vizează fapte de corupţie Corpul de control va întocmi un raport pe care îl va transmite organelor de cercetare penală pentru întocmirea unui dosar de cercetare sau urmărire, indiferent de rezultatele raportului (confirmarea sau infirmarea celor sesizate);

La reclamaţiile şi petiţiile anonime nu se primeşte răspuns indiferent dacă vor face obiectul autosesizării corpului de control.

Indiferent de rezultatele anchetei (confirmarea sau infirmarea celor sesizate) veţi primi un răspuns motivat în termen de 30 de zile. În caz contrar puteţi da în judecată autoritatea sau instituţia publică (vezi Dreptul de petiţionare, dreptul la proces).

 

Informaţii utile:

Adresa Str. Calea Victoriei nr. 152, Sector 1, Bucureşti, Tel: 021/202.52.57 sau 021/202.52.58

 

4. Corpul de Control al Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor

Corpul de control al ministerului este organizat în subordinea ministrului şi are competenţe generale de control în domeniul de activitatea al ministerului, şi este coordonat metodologic de Autoritatea Naţională de Control.

 

Competenţe:

Controlează modul de acordare a contractelor şi de derulare a fondurilor europene Sapard;

Controlează modul de desfăşurare a licitaţiilor pentru privatizarea unităţilor din subordine (I.A.S.), pentru expluatarea domeniilor statului, pentru achiziţiile guvernamentale de produse agricole şi alimentare şi alte domenii;

Controlează modul de acordare a avizelor şi certificatelor în domeniul de activitate a ministerului;

Controlează activitatea Agenţiei Naţionale de Consultanţă Agricolă, Autorităţilor sanitar-veterinare, Agenţiei Domeniilor Statului, Agenţiei Sapard şi a altor structuri din subordinea sa;

Controlează activitatea structurilor miniserului şi a instituţiilor subordonate şi cercetează fapte sesizate de petenţi şi propune ministrului măsuri.

 

Petiţia:

Se depune la registratura ministerului în atenţia Ministrului şi spre ştiinţă Corpului de control;

De asemenea nici Ministerul Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor nu are competenţa să stabilească existenţa sau inexistenţa faptelor de corupţie, însă poate face propuneri organelor abilitate.

La reclamaţiile şi petiţiile anonime nu se primeşte răspuns indiferent dacă vor face obiectul autosesizării corpului de control.

Indiferent de rezultatele anchetei (confirmarea sau infirmarea celor sesizate) veţi primi un răspuns motivat în termen de 30 de zile. În caz contrar puteţi da în judecată autoritatea sau instituţia publică (vezi Dreptul de petiţionare, dreptul la proces).

 

Informaţii utile:

Adresa Bd. Carol I, nr 2, Sector 2, Bucureşti, Tel: 021/307.23.00 sau 021/307.23.45

 

5. Corpul de Control al Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei

Corpul de control al ministerului este subordonat direct ministrului, are competenţe de control în domeniul de activitate al ministerului şi este coordonat metodologic de Autoritatea Naţională de Control.

 

Competenţe:

Controlează activitatea şi legalitatea deciziilor adoptate de structurile ministerului sau de autorităţile subordonate (Administraţia Naţională a Drumurilor, Agenţia Naţională pentru Locuinţe, Autoritatea Aeronautică Civilă, Portul Constanţa şi porturile fluviale, SNCFR etc.)

Verifică modul de desfăşurare a licitaţiilor şi derularea contractelor pentru lucrările de infrastructură (drumuri, poduri, căi de rulaj feroviar, alte lucrări de utilitate publică);

Verifică modul de atribuire a locuinţelor de către ANL şi respectarea procedurilor legale;

Verifică modul de realizare a investiţiilor de către autorităţile, regiile, societăţile naţionale şi instituţiile din subordine din bani publici;

Controlează modul de realizare a proiectelor europene în domeniul ministerului finanţate din fonduri BERD, şi ISPA;

Ministrul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nu are competenţe în constatarea şi sancţionarea faptelor de corupţie însă poate face cercetări preliminare şi transmite în mod obligatoriu dosarul organelor de cercetare, combatere şi sancţionarea corupţiei.

Controlează activitatea structurilor miniserului şi a instituţiilor subordonate, privind faptele sesizate de dumneavoastră.

 

Petiţia:

• Se depune la registratura ministerului în atenţia Ministrului şi spre ştiinţă Corpului de control;

• La reclamaţiile şi petiţiile anonime nu primiţi răspuns indiferent dacă vor face obiectul autosesizării corpului de control.

Indiferent de rezultatele anchetei (confirmarea sau infirmarea celor sesizate) veţi primi un răspuns motivat în termen de 30 de zile. În caz contrar puteţi da în judecată autoritatea sau instituţia publică (vezi Dreptul de petiţionare, dreptul la proces).

 

Informaţii utile:

Adresa Str Dinicu Golescu nr. 38, Sector 1, Bucureşti, Tel: 021/224.88.02

 

6. Corpul de Control al Ministerului Sănătăţii

Corpul de control al ministerului este în subordinea ministrului şi are competenţe generale în domeniul sănătăţii, fără atribuţii directe în combaterea şi sancţionarea corupţiei.

 

Competenţe:

Controlează modul de realizare a licitaţiilor şi derulare a contractelor de investiţii pentru spitale şi alte unităţi sanitare;

Verifică modul de realizare a achiziţiilor de tehnică medicală şi medicamente în sistemul public de sănătate;

Verifică modul de cheltuire a fondurilor pentru sănătate de către Casa Naţională a Asigurărilor de Sănătate;

Controlează activitatea structurilor ministerului, a direcţiilor judeţene de sănătate publică, a inspecţiei sanitare, a altor structuri din subordinea ministerului pentru identificarea situaţiilor de încălcare a legilor şi a eventualelor fapte de corupţie;

Controlează alte activităţi din sfera de competenţă a ministerului la sesizarea dumneavoastră verificând dacă situaţiile reclamate sunt reale sau nu şi propune masuri ministrului.

 

Atenţie !!!

Ministerul nu cercetează cazurile de corupţie la medici şi nici cazurile de mal practice (erori medicale). Pentru aceste fapte trebuie să vă adresaţi Colegiului Medicilor.

 

Petiţia:

Se depune la registratura ministerului în atenţia Ministrului şi spre ştiinţă Corpului de control;

De asemenea nici Ministerul Sănătăţii nu are competenţa directă să stabilească existenţa sau inexistenţa faptelor de corupţie, însă poate face cercetări preliminare şi propuneri organelor abilitate, odată cu transmiterea dosarului.

La reclamaţiile şi petiţiile anonime nu se primeşte răspuns indiferent dacă vor face obiectul autosesizării corpului de control.

 

Indiferent de rezultatele anchetei (confirmarea sau infirmarea celor sesizate) veţi primi un răspuns motivat în termen de 30 de zile. În caz contrar puteţi da în judecată autoritatea sau instituţia publică (vezi Dreptul de petiţionare, dreptul la proces).

 

Informaţii utile:

Adresa Str. Intrarea Cristian Popişteanu, nr 1-3, Sector 1, Bucureşti, Tel: 021/307.25.35

 

7. Corpul de Control al Ministerului Administraţiei şi Internelor

Corpul de control este structurat pe două servicii cu atribuţii distincte pe probleme de siguranţă şi afaceri interne şi, respectiv, pe probleme de administraţie publică, şi este subordonat direct ministrului de interne.

 

Competenţe:

Cercetează situaţiile de abuz, ale prefecţilor, primarilor şi aleşilor locali;

Controlează situaţiile de abuz sau corupţie din piliţie;

Verifică modul de realizarea a licitaţiilor pentru achiziţii publice organizate de autorităţile şi instituţiile din subordine;

Cooperează cu organele abilitate în domeniul constatării, combaterii şi sancţionării corupţiei;

Controlează activitatea structurilor din subordine şi verifică faptele sesizate de dumneavoastră stabilind dacă reclamaţia este întemeiată sau nu şi propune măsuri ministrului.

 

Petiţia:

Se depune la serviciul de relaţii publice în atenţia Ministrului şi spre ştiinţă Corpului de control;

Ministerul Administraţiei şi Internelor are competenţe directe să stabilească existenţa sau inexistenţa faptelor de corupţie, însă poate face cercetări preliminare şi propuneri organelor abilitate, odată cu transmiterea dosarului.

În situaţia în care doriţi să semnalaţi un caz de corupţie din administraţie vă puteţi adresa Crpului de control al ministerului, iar acesta, dacă nu are competenţe directe, va redirecţiona sesisarea dumneavoastră structurilor specializate din cadrul ministerului (vezi prima parte a ghidului).

La reclamaţiile şi petiţiile anonime nu se primeşte răspuns indiferent dacă vor face obiectul autosesizării corpului de control.

Indiferent de rezultatele anchetei (confirmarea sau infirmarea celor sesizate) veţi primi un răspuns motivat în termen de 30 de zile. În caz contrar puteţi da în judecată autoritatea sau instituţia publică (vezi Dreptul de petiţionare dreptul la proces).

Informaţii utile: Adresa Str Mihai Vodă nr. 6, Sector 1, Bucureşti, Tel: 021/313.36.78

 

8. Primăria – Compartimentul de Control

Administraţia publică locală se bucură de autonomie faţă de autoritatea guvernului în realizarea intereselor comunităţilor locale.

Având atribuţii exclusive şi autonomie locală şi primăriile au compartimente de control care realizează atribuţia de control şi arbitru a administraţiei publice.

Competenţele de control ale administraţiei locale sunt limitate la nivelul atribuţiilor primăriilor şi se realizează în trei mari categorii de domenii: control şi disciplina în construcţii, control intern şi control general.

Control şi disciplina în construcţii - Vizează modul de realizare a construcţiilor de orice fel şi respectarea procedurilor legale

 

Competenţe:

controlează existenţa şi respectarea autorizaţiilor de construcţie pentru clădiri, panouri publicitare, amenajări edilitare;

verifică respectarea proiectului de urbanism;

verifică regularizarea taxelor pentru contrucţiile noi;

verifică legalitatea emiterii autorizaţiilor de construcţie;

întocmeşte procesul verbal de sancţionare contravenţională şi propune primarului nivelul amenzii;

verifică legalitatea avizelor acordate pentru eliberarea autorizaţiei de construcţie;

motivează tehnic acţiunea în instanţă pentru demolarea construcţiilor ilegale;

alte activităţi de control în domeniul urbanismului.

Faptele constatate pot fi contravenţii, abuzuri sau fapte de corupţie, în funcţie de implicarea funcţionarilor publici şi de existenţa mobilului faptei.

 

Control general – Vizeză control activităţilor ce intră în competenţe primăriilor de reglementare şi avizare

 

Competenţe:

controlează activitatea regiilor şi societăţilor de interes local;

controlează activitatea şi modul de derulare a contractelor cu furnizorii de utilităţi publice (apă, canalizare, salubritate, întreţinere străzi etc.);

controlează dacă agenţii economici au autorizaţiile de funcţionare şi comerţ necesare;

controlează legalitatea procedurilor de achiziţii publice din fondurile bugetului local;

verifică activitatea instituţiilor din subordinea consiliului local;

controlează alte activităţi din sfera de competenţe a consiliilor locale;

 

Control intern – Vizează modul de desfăşurare a activităţii şi legalitatea deciziilor compartimentelor primăriei sau a instituţiilor din subordine.

 

Competenţe:

controlează modul de eliberare a avizelor, autorizaţiilor şi certificatelor de către compartimentele primăriei;

verifică sesizările de abuzuri facăte de către funcţionarii publici din primărie;

controlează legalitatea procedurilor comisiilor de asistenţă socială şi atribuire a locuinţelor;

verifică modul de cheltuire a fondurilor pentru obiectivele de investiţii de către primărie şi instituţiile din subordine;

controlează la sesizare legalitatea actelor emise de compartimentele primăriei reclamate ca ilegale.

 

Atenţie!!!

În privinţa principalelor atribuţii de control general şi control intern vă puteţi adresa şi instituţiei Avocatului Poporului dacă sunteţi victima unui abuz al administraţiei locale sau organelor de combatere şi sancţionare a corupţiei dacă sunteţi victima unui act de corupţie, în paralel cu reclamaţia administrativă făcută primarului (vezi capitolul 5).

Corpul de control al primarului nu are competenţe directe în combaterea, constatarea şi sancţionarea corupţiei însă poate face cercetări preliminare. Indiferent de rezultatul anchetei interne, conform legislaţiei, sesizarea dumneavoastră privind anumite fapte de corupţie trebuie transmisă ulterior organelor abilitate.

 

Petiţia:

Se depune la registratura primăriei în atenţia Primarului şi spre ştiinţă compartimentului de control;

La reclamaţiile şi petiţiile anonime nu se primeşte răspuns indiferent dacă vor face obiectul autosesizării corpului de control.

Indiferent de rezultatele anchetei (confirmarea sau infirmarea celor sesizate) veţi primi un răspuns motivat în termen de 30 de zile. În caz contrar puteţi da în judecată autoritatea sau instituţia publică (vezi Dreptul de petiţionare dreptul la proces).

 

Informaţii utile pentru Primăria Capitalei:

Adresa Str. Regina Elisabetha, nr.47, Sector 5, Bucureşti, Tel: 021/315.01.10 sau 021/310.30.89

 

6.2 Dreptul la petiţionare

Dreptul la petiţionare

Legea prede în mod expres că orice persoană are dreptul de a depune petiţii la instituţiile publice şi de a primi răspuns la aceasta în teren de 30 de zile, indiferent de natura rezultatului (afirmtiv sau negativ).

În situaţia în care v-aţi adresat greşit unei instituţii publice aceasta are obligaţia de a vă transmite răspuns în termen de 5 zile în care se va preciza că problema ridicată de dumneavoastră nu este de competenţa respectivei instituţii şi va preciza unde a fost redirecţionată petiţia, adică la autoritatea competentă. Petiţia dumneavoastră se redirecţionează direct de către instituţia care a primit-o prima dată pe cheltuiala de expediţie a instituţiilor publice.

 

Dreptul la proces

În situaţia în care o instituţie publică nu răspunde la petiţia dumneavoastră aveţi dreptul legal de a acţiona instituţia în instanţa de judecată, pentru ca acestă să oblige administraţia publică prin hotărâre judecătorească să răspundă. Acţiunea în instanţă este gratuită iar cheltuielile de judecatăvor fi plătite de autoritatea publică.

Puteţi acţiona instituţia administraţiei publice care refuză să vă primească şi să înregistreze cererea sau petiţia. În cadrul acţiunii aveţi nevoie de proba cu un martor.

Totodată în cadrul acţiunii puteţi cere autorităţii publice să vă plătească daune pentru încălcarea dreptului la petiţionare.

 

Atenţie !!!

Dacă în petiţia dumneavoastră cereţi anularea unui anumit act sau eliberarea unui anumit act, atunci acţiunea în instanţă se va face la instanţa de contencios administrativ competentă în termen de maxim 60 de zile de la data depunerii petiţiei, iar cererea de chemare în judecată se timbrează, nefiind gratuită.

Dacă în petiţia dumneavoastră sesizaţi fapte de natură penală şi solicitaţi în acelaşi timp administraţiei publice să emită sau să anuleze un act atunci puteţi depune plângere penală conform îndrumărilor din prima parte a prezentului ghid.

 

6.2.2. Ce va cuprinde petiţia dumneavoastră

Pentru a fi luată în considerare trebuie ca petiţia dumneavoastră să cuprindă în mod obligatoriu minimum următoarele elemente:

Instituţia căreia îi este adresată,

denumirea completă (Ministerul …, Agenţia …, Autoritatea …, Prefectura Judeţului …, Consiliul Judeţean …, Primăria);

comparimentul (Departamentul …, Direcţia Generală …, Serviciul …, Biroul …, Compartimentul …, etc.);

Persana căreia îi este adresată (prenumele şi numele dacă îl cunoaşteţi) sau doar funcţia (Domnului Ministru, Domnului Preşedinte, Domnului Director Executiv, Domnului Prefect, Domnului Primar etc.);

Datele dumneavoastră de identificare (numele şi prenumele dumneavoastră, calitatea – dacă este cazul, adresa de domiciuliu din actul de identitate şi adresa de corespondenţă unde doriţi să primiţi răspuns dacă acesta este diferită, alte elemente necesare solicitate de formular sau care ţin de calitatea petentului);

Descrierea problemei (în funcţie de conţinutul petiţiei se vor preciza: expunerea faptelor sesizate, care va cuprinde date concrete de identificare a problemei; numele persoanelor reclamate sau compartimentul din care fac parte, numărul şi data actului considerat abuziv sau ilegal, menţiunea existenţei şi enumerarea actelor anexate care vă susţin plângerea);

Solicitarea dumneavoastră (cerecetarea faptelor şi transmiterea unui răspuns, anularea, revocarea sau emiterea unui anumit act, sancţionarea disciplinară a funcţionarului public, transmiterea dosarului organelor competente după analiza internă prealabilă şi comunicarea rezultatelor, alte probleme specifice pe care le solicitaţi);

Data şi semnătura (se va menţiona în petiţia data redactări şi depunerii, chiar dacă după înregistrare se va menţiona numărul şi data de înregistrare, precum şi semnătura olografă - petiţiile nesemnate nu se iau în considerare).

 

Atenţie !!!

Unele instituţii au formulare standard pentru primirea petiţiilor care pot cuprinde şi alte rubrici decât cele minimale cerute de lege.

Nu uitaţi că aveţi dreptul să cereţi şi să primiţi dovada înregistrării petiţiei dumneavoastră.

 

6.2.3 Cui se adresează petiţia dumeavoastră

Autoritatea

Autorităţilor competete să soluţioneze plângerea dumneavostră, de regulă autorităţii care a emis actul reclamat sau autorităţii ierarhic superioare;

Autorităţilor cu atribuţii de control în domeniul problemei dumneavoastră sau autorităţilor cu atribuţii generale de control;

Compartimentul şi persoana

Pentru petiţiile care semnalează abuzuri, incălcări ale legii sau ale drepturilor dumneavoastră petiţia se adresează conducătorului autorităţii sau instituţiei publice respective (Ministrului, Preşedintelui, Prefectului, Primarului etc. spre ştiinţa compartimentului de control);

Pentru petiţiile care solicită anularea sau revocarea unui act petiţia dumneavoastră se adresează comparimentului competent să emită actul de anulare ori revocare sau dacă actul este semnat şi de şeful instituţiei petiţia va fi adresată conducătorului autorităţii sau instituţiei publice (Ex: revocarea unui certificat de atribuire de număr poştal pentru un teren sau casă petiţia se va adresa Direcţiei de cadastru iar pentru revocarea unei autorizaţii de construcţie petiţia se va adresa Primarului, spre ştiinţa Arhitectului Şef);

Pentru petiţiile care solicită informaţii privind motivarea unor acte sau acţiuni ale administraţiei petiţia va fi adresată semnatarului actului cu cea mai înaltă funcţie ierarhică.

 

6.2.4 Unde se depune petiţia dumneavoastră

Petiţiile privind fate sau acte pe care le consideraţi abuzive sau ilegale se depun la compartimentul însăricinat să ţină registrul special pentru petiţii şi sesizări, care poate fi registratura instituţiei sau compartimentul de relaţii cu publicul. Veţi afla pentru fiecare instituţie locul de depunere a petiţiei de la ghişeul de informţii.

Autorităţile şi instituţiile publice nu au dreptul să refuze primirea petiţiilor, indiferent de conţinutul lor.

Dacă totuşi prin abuz se refuză înregistrarea reclamaţiilor dumneavoastră, atunci veţi expedia reclamaţia prin poştă iar avizul de expediţie reprezintă dovada de petiţionare.

Mecanisme de plângere împotriva funcţionarilor publici, a demnitarilor, a megistraţilor şi a altor categorii de personal din aparatul de stat

 

7.1 Plângeri împotriva funcţionarilor publici

7.1.1 Angajaţii publici care sunt funcţionari publici

Sunt funcţionari publici:

Peroanele care exercită puterea publică în autorităţile şi instituţiile administraţiei publice:

• Aparatul de lucru al Preşedintelui României, parlament, guvern, ministere, agenţii şi autorităţi din subordinea guvernului şi a ministerelor;

• direcţiile judeţene ale ministerelor, prefecturile, consiliile judeţene, primăriile instituţiile publice din subordinea primăriilor, poliţia.

 

Nu sunt funcţionari publici:

Persoanele numite sau alese în funcţii politice: miniştri, secretarii de stat, parlamentarii, consilierii locali, primarii;

Angajaţii cu atribuţii de secretariat, administrativ, registratură, şoferii, paznicii şi alte persoane care nu întocmesc acte administrative sau nu realizează fapte administrative;

Medicii, profesorii, judecătorii şi procurorii, notarii, avocaţii, militarii, jandarmii, experţii cadastrali;

Personalul angajat în regiile şi societăţile de interes naţional sau local (RENEL, Distrigaz, alimentare cu apă, salubritate, poştă, alte utilităţi de gospodărie comunală, radio şi televiziune etc.)

 

7.1.2 Comisii de Disciplină

Statutul funcţionarilor publici prevede că pentru fiecare autoritate şi instituţie a administraţiei publice centrale sau locale trebuie să existea comisie de disciplină pentru cercetarea plângerilor referitoare la funcţionarii publici. Comisia de disciplină ia în cercetare sesizările dumneavoastră.

 

Atribuţiile comisilior de disciplină:

ˇ         cercetează abaterile disciplinare pentru care a fost sesizată;

ˇ         stabileşte persoanele care urmează să fie audiate;

ˇ         audiază funcţionarul public a cărui faptă constituie obiectul sesizării, persoana care a formulat plângerea precum şi orice alte peroane este necesar;

ˇ         poate cerceta orice acte sunt necesare pentru soluţionarea sesizării;

ˇ         propune sancţiunea disciplinară aplicabilă funcţionarului public;

ˇ         întocmeşte raportul cu rezultatele cercetării disciplinare;

ˇ         transmite organelor de cercetare penală cazurile care depăşesc sfera răspunderii disciplinare şi intră în sfera acţiunilor penale sau de corupţie.

 

Faptele ce constituie abateri disciplinare:

ˇ         comportarea abuzivă în raporturile cu cetăţenii sau colegii;

ˇ         nerespectarea ordinelor superiorilor ierarhici;

ˇ         întârzierea în efectuarea lucrărilor de serviciu;

ˇ         nerespectarea obligaţiei de confidenţialitate faţă de informaţiile de serviciu sau faţă de informaţiile primite din dosarele petenţilor;

ˇ         injurii şi comportament agresiv faţă de cetăţeni;

ˇ         orice alte fapte care aduc atingere statutului de funcţionar public, ori intereselor şi drepturilor cetăţenilor.

 

7.1.3 Procedura disciplinară

Depunerea sesizării la comisia de disciplină

Sesizarea se depune de către cetăţean la sediul autorităţii sau instituţiei publice sau se transmite prin poştă în atenţia Comisiei de disciplină şi nu a conducătorului instituţiei publice.

Chiar dacă sesizarea dumneavoastră a fost făcută în atenţia conducătorului autorităţii publice sau a şefului ierarhic direct al funcţionarului public acesta va fi redirecţionată în mod obligatoriu de către aceste persoane către Comisia de disciplină.

Sesizarea comisiei de disciplină se face de către persoana lezată în termen de maxim 15 zile de la data luării la cunoştinţă de fapta funcţionarului public care constituie abatere disciplinară.

 

Cine poate sesiza comisa de disciplină

Sesizarea comisiei de disciplină se poate face de către orice persoană care a fost vătămată de fapta funcţionarului public.

 

Ce trebuie să cuprindă sesizarea

Numele, prenumele, domiciuliul, locul de muncă şi după caz funcţia avute de persoana care a formulat sesizarea;

Numele, prenumele şi compartimentul în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public a cărui faptă a fost sesizată;

Descrierea faptei care constituie obiectul sesizării;

Arătarea dovezilor pe care se sprijină acuzaţiile;

Data şi semnătura.

Sesizarea se face în scris şi va cuprinde înscrisurile care o susţin dacă este cazul.

 

Desfăşurarea cercetării disciplinare

Preşedintele Comisiei de disciplină va fixa termenul pentru prima şedinţă şi va cita pe funcţionarul public învinuit, persoanele indicate în sesizare precum şi persoana care a făcut sesizarea

Citarea se face cu cel puţin 3 zile calendaristice înainte de termenul de înfăţişare.

Citarea se face prin scrisore recmandată sau prin înştiinţare scrisă luată la cunoştinţă prin semnătură şi este obligatorie pentru fiecare termen de sedinţă al comisiei.

În citare se indică locul, data şi ora de desfăşurare a şedinţei.

Funcţionarul public primeşte o copie a sesizării formulate împotriva sa şi paricipă personal la toate şedinţele comisiei de discplină;

Dacă sesizarea nu cuprinde numele reclamantului, descrierea faptei, data şi semnătura comisia va anula sesizarea la prima şedinţă de cercetare disciplinară;

După citarea şi audierea tutor persoanelor care pot da declaraţii de natură să lămurească cazul după cercetarea tuturor probelor şi după ascultarea funcţionarului public comisia de disciplină întocmeşte un raport motivat în care se vor arăta conţinutul sesizării, probele administrate, declaraţiie date şi propune conducătorului instituţiei sancţionarea funcţionarului public sau clasarea cauzei.

Raportul Comisiei de disciplină vi se va aduce la cunoştinţă ca răspuns la sesizarea dumneavoastră.

În cazul în care comisia de disciplină constată că fapta săvârşită de funcţionarul public este infracţiune de serviciu (abuzul în serviciul contra intereselor persoanelor, abuzul prin îngrădirea unor drepturi, abuzul în serviciu intereselor publice, neglijenţa în serviciu şi purtarea abuzivă) sau fată de corupţie propune conducătorului instituţiei publice sesizarea organelor de cercetare penală.

 

Trebuie să ştiţi:

Puteţi să cereţi şi daune dacă fapta funcţionarului public va prejudiciat interesele pe calea acţiunii în instanţa civilă, separate de sesizarea comisiei de disciplină întrucât Comisia de disciplină nu are competenţa de a acorda daune.

Documentele rezultate din activitatea de cercetare a sesizărilor dumneavoastră au caracter confidenţial şi se păstrează la secretarul comisiei de disciplină.

Nu veţi putea fi sancţionaţi pentru infracţiunea de denunţ calomnios

în cazul în care Comisia de disciplină va ajunge la concluzia că sesizarea dumneavoastră nu a fost întemeiată.

În cazul sancţionării disciplinare a funcţionarului public, sancţiunea acestuia se înscrie în cazierul administrativ, iar funcţionarul public respectiv nu va putea să mai promoveze, să facă parte din comisii de concurs, comisii paritare sau comisii de disciplină pe o perioadă de timp corespunzătoare gravităţii sancţiunii aplicate.

Dacă un funcţionar public a fost eliberat din funcţia publică ca urmare a unei sancţiuni disciplinare el nu va mai putea ocupa o funcţie publică timp de 8 ani.

Puteţi să sesizaţi şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici pentru ca aceasta la rândul ei să sesizeze comisia de disciplină competentă. În acest caz va trebui să arătaţi şi instituţia publică din care face parte funcţionarul public.

Plângeri împotriva demnitarilor

Plângeri împotriva magistraţilor

Plângeri împotriva altor categorii de persoane

 

Anumiţi demnitari publici, datorită importanţei activităţii lor pentru societate beneficiază de mijloace de protecţie împotriva unor posibile acţiuni judiciare abuzive sau şicanatoare.

 

BENEFICIARII ACESTOR MĂSURI DE PROTECŢIE:

Deputatii si senatorii, Membrii Guvernului, Magistrati: judecatori si procurori

 

TIPURI DE MĂSURI DE PROTECŢIE

Impunerea obţinerii unor avize sau a unor încuviinţări prealabile din partea unor autorităţi publice pentru începerea urmăririi penale sau trimiterea în judecată

Restrângerea organelor care pot efectua actele de urmărire penală sau judeca o cauză de corupţie.

Posibilitatea revocării anumitor măsuri de urmărire penală de către alte organe decât cele cu atribuţii în activitatea de urmărire penală.

Restrângerea persoanelor sau instituţiilor care pot solicita începerea urmăririi penale.

Posibilitatea retragerii unei cereri de începere a urmăririi penale împotriva unui demnitar acuzat de o faptă de corupţie

Măsurile de protecţie vizează în principal funcţii publice care reprezintă fiecare dintre cele trei puteri în stat: puterea legislativă, puterea executivă şi puterea judecătoreasca

Aceste măsuri de protecţie sunt puse în practică prin intermediul unor proceduri prealabile obligatorii stabilite de către lege, fără de care nu se poate porni activitatea de urmărire penală a demnitarilor iar în cazul magistraţilor nici trimiterea lor în judecată.

De aceea, persoana care doreşte sancţionarea unei fapte de corupţie săvârşite de către beneficiarii acestor măsuri de protecţie, trebuie să se adreseze, mai întai, în scris, organului competent, cu solicitarea de a se sesiza organele care aplică procedurile prealabile stabilite de lege.

Organisme implicate: Ministrul Justiţiei, Preşedintele Camerei Deputaţilor sau Preşedintele Senatului, Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi a Camerei Deputaţilor, Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări a Senatului, grupul parlamentar din Camera Deputaţilor din care face parte deputatul în cauză, Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor sau al Senatului,

Cine poate initia procedura: Ministrul Justiţiei.

Durata procedurii: în cazul deputaţilor, procedura demarează de la sesizarea Camerei Deputaţilor de către Ministrul Justiţiei. În cazul senatorilor nu este prevăzută de lege o durată maximă de soluţionare a cererii.

 

Etapele procedurii:

A. Ridicarea imunităţii parlamentare a deputaţilor

Ministrul Justiţiei adresează cererea de încuviinţare a reţinerii, arestării sau a procedurii de percheziţie preşedintelui Camerei Deputaţilor.

Preşedintele Camerei aduce la cunoştinţă deputaţilor cererea, în şedinţă publică, după care o trimite, imediat, spre examinare Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi. Ministrul Justiţiei va înainta comisiei respective toate documentele pe care aceasta le solicită; în caz de refuz, comisia va apela la Camera Deputaţilor.

Comisia juridică va stabili prin raportul său dacă cererea a fost sau nu a fost făcută în scopul de a-l abate pe deputat de la exerciţiul funcţiei sale. Hotărârea comisiei se adoptă, în cel mult 5 de zile de la sesizare, prin votul majorităţii membrilor comisiei. Votul este secret.

Comisia trimite cererea, împreună cu raportul întocmit, Camerei Deputaţilor, fiind supuse dezbaterii şi aprobării. Cererea şi raportul comisiei juridice sunt trimise şi grupului parlamentar din care face parte deputatul în cauză, pentru a-şi exprima, în termen de 5 zile, punctul de vedere cu privire la cerere.

Camera Deputaţilor hotărăşte asupra cererii în cel mult 20 zile de la sesizare, cu votul majorităţii membrilor săi prezenţi.

 

B. Ridicarea imunităţii parlamentare a senatorilor

Ministrul Justiţiei adresează cererea de încuviinţare a reţinerii, arestării sau a procedurii de percheziţie preşedintelui Senatului.

Preşedintele Senatului aduce la cunoştinţă senatorilor cererea, în şedinţă publică, după care o trimite, imediat, spre examinare Comisiei juridice, de numiri, disciplină, imunităţi şi validări,

Comisia juridică va stabili prin raportul său dacă cererea a fost sau nu a fost făcută în scopul de a-l abate pe senator de la exerciţiul funcţiei sale. Hotărârea comisiei se adoptă prin votul majorităţii membrilor comisiei. Votul este secret.

Comisia trimite raportul întocmit şi motivat Biroului Permanent al Senatului, care îl supune dezbaterii şi aprobarii în termen de 15 zile de la data depunerii lui.

Senatul hotăraşte asupra cererii cu votul majorităţii membrilor săi.

Hotărârile nu se adoptă mai înainte de ascultarea deputatului sau senatorului în cauză.

 

Excepţii:

În caz de infracţiune flagrantă, nu este necesară încuviinţarea prealabilă a Camerelor Parlamentului pentru măsura reţinerii sau a percheziţiei, dar Ministrul justiţiei îl va informa neîntârziat pe preşedintele Camerei Deputaţilor sau al Senatului despre luarea măsurilor. În cazul în care Camera sesizată constată că nu există temei pentru reţinere, va dispune imediat revocarea acestei măsuri.

 

Atenţie!!!

Procedura este necesară numai pentru percheziţia, reţinerea sau arestarea deputaţilor sau a senatorilor. Alte acte de urmărire penală (luarea de declaraţii, prezentarea materialului de urmărire penală, înregistrări audio-video autorizate etc.), precum şi trimiterea în judecată se pot efectua fără încuviinţarea prealabilă a Camerelor Parlamentului.

Iniţierea procedurii nu poate fi făcută decât de către Ministrul Justiţiei, nu direct de către persoana care are cunoştinţă de vreo faptă de corupţie săvârşita de către un deputat sau senator

Procedura nu urmăreşte constatarea vinovăţiei sau nevinovăţiei deputatului sau senatorului ci doar stabilirea dacă reţinerea, arestarea sau percheziţia afectează normala funcţionare a Camerelor Parlamentului sau libertatea de decizie a parlamentarului.

Procedura trebuie efectuată pentru fiecare act de urmărire penală în parte în măsura în care Ministrul Justiţiei nu a sesizat Camera Deputaţilor sau Senatul în privinţa tuturor actelor o dată (percheziţie, reţinere si arestare)

Urmărirea şi trimiterea în judecată penală se face numai de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie iar judecarea cauzei numai de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Chiar şi în caz de infracţiune flagrantă, măsura arestării unui deputat sau senator nu poate fi luata fără încuviinţarea prealabilă a Camerelor Parlamentului.

 

PROCEDURA DE SOLICITARE A ÎNCEPERII URMĂRIRII PENALE A MEMBRILOR GUVERNULUI

Organisme implicate: Primul-Ministru, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Procurorul General al Parchetului Naţional Anticorupţie, Camera Deputaţilor, Senatul, Preşedintele României, Comisie Specială de anchetare a faptelor săvârşite de membrii guvernului, Ministrul Justiţiei, Comisia Permanenta de anchetare a faptelor săvârşite de membrii guvernului.

Cine poate iniţia procedura: Atât Camerele Parlamentului cât şi Preşedintele României pot solicita Ministrului Justiţiei începerea urmăriri penale a membrilor Guvernului. Camerele Parlamentului se pot autosesiza; Preşedintele României poate fi sesizat numai de către Primul-Ministru, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau Procurorul General al Parchetului Naţional Anticorupţie. Orice cetăţean care are cunoştinţă despre săvârşirea unei fapte de corupţie de către membrii Guvernului în exerciţiul funcţiei lor se poate adresa primului-ministru, procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie sau Procurorului General al Parchetului Naţional Anticorupţie, pentru a solicita sesizarea Preşedintelui României.

Durata procedurii: nu este prevăzută în lege o durată maximă de efectuare a procedurii.

 

Etapele procedurii

A. Solicitarea începerii urmăririi penale a membrilor Guvernului de către Camerele Parlamentului

Comisia permanentă competentă intr-un anumit domeniu sau o comisie specială constituită pentru acest scop efectuează o anchetă privitoare la activitatea desfăşurată de Guvern sau de un minister şi întocmeşte un raport pe care îl înaintează Camerei Deputaţilor sau Senatului.

Camera Deputaţilor sau Senatul dezbate propunerea de începere a urmăririi penale pe baza raportului întocmit de către comisia permanentă sau de comisia specială.

Camera Deputaţilor sau Senatul adoptă hotărârea de începere a urmăririi penale cu votul majorităţii membrilor prezenţi. Votul este secret şi se exprimă prin bile.

În cazul în care Camera Deputaţilor sau Senatul decide să ceară începerea urmăririi penale preşedintele Camerei va adresa Ministrului Justiţiei o cerere pentru începerea urmăririi penale potrivit legii. De asemenea, el îl va înştiinţa pe Preşedintele României pentru eventuala suspendare din funcţie a membrului Guvernului a cărui urmărire penală a fost cerută.

Dacă una dintre cele două Camere ale Parlamentului a cerut urmărirea penală, dosarul cauzei se trimite, de îndată, Ministrului Justiţiei sau, după caz, Primului-Ministru, pentru a proceda potrivit legii.

Până la începerea urmăririi penale Camerele Parlamentului pot să retragă, motivat, cererea prin care au solicitat urmărirea penală împotriva membrilor Guvernului.

Hotărârile se adoptă după ascultarea membrului Guvernului în cauză.

 

Atenţie!!!

Dacă un membru al Guvernului este în acelaşi timp şi deputat sau senator, după adoptarea hotărârii de începere a urmăririi penale trebuie parcursă şi procedura de ridicare a imunităţii parlamentare.

Dacă membrul Guvernului implicat într-un fapt de corupţie este chiar Ministrul Justiţiei atunci Primul-Ministru va îndeplini procedura în locul acestuia.

Lipsa nejustificată a membrului Guvernului de la dezbaterile Camerelor Parlamentului nu împiedică adoptarea hotărârii de solicitare a începerii urmăririi penale

Urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor se efectuează de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar judecarea acestora, de către Înalta Curte de Casaţie si Justiţie potrivit legii.

 

B. Solicitarea începerii urmăririi penale de către Preşedintele României

1. Cetăţeanul care are cunoştinţă despre săvârşirea unei fapte de corupţie de către membrii Guvernului în exerciţiul funcţiei lor se poate adresa Primului-Ministru, Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau Procurorului General al Parchetului Naţional Anticorupţie, pentru a solicita sesizarea Preşedintelui României.

 

Atenţie!!!

Cetăţeanul nu se poate adresa direct Preşedintelui României.

2. Primul-Ministru, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sau Procurorul General al Parchetului Naţional Anticorupţie sesizează Preşedintele României pentru a cere urmărirea penală a unui membru al Guvernului.

 

Atentie!!!

Primul-Ministru, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie sau de Procurorul General al Parchetului Naţional Anticorupţie il pot sesiza pe Preşedintele României chiar şi în absenţa unei cereri în acest sens din partea vreunui cetăţean.

O comisie specială instituită pentru analizarea sesizărilor, le examinează luând în considerare probele depuse în susţinerea sesizării, declaraţiile şi probele invocate de membrul Guvernului faţă de care se solicită urmărirea penală. În urma analizei, Comisia prezintă Preşedintelui României un raport cu propuneri privind urmărirea penală sau clasarea sesizării. Şedinţele comisiei nu sunt publice. Membrul Guvernului pentru care s-a făcut sesizarea are dreptul de a fi audiat de comisie înaintea întocmirii raportului acesteia. Comisia specială este formată din 5 membri, iar componenţa acesteia se aprobă prin decret al Preşedintelui României, la propunerea Ministrului Justiţiei şi a Ministrului de Interne.

Preşedintele României hotărăşte asupra raportului prezentat de comisia specială şi dispune comunicarea soluţiei mijloacelor de informare în masă.

Preşedintele României poate cere urmărirea penală a unui membru al Guvernului, la propunerea Comisiei speciale instituite, adresând Ministrului Justiţiei o cerere în acest scop.

Daca Preşedintele României a cerut urmărirea penală, dosarul cauzei se trimite, de îndată, Ministrului Justiţiei.

Până la începerea urmăririi penale Preşedintele României poate să retragă, motivat, cererea prin care a solicitat urmărirea penală împotriva membrilor Guvernului.

În cazul în care s-a cerut urmărirea penală împotriva unui membru al Guvernului, Preşedintele României poate dispune suspendarea acestuia din funcţie.

Dacă s-a dispus trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului, Ministrul Justiţiei sau, după caz, Primul-Ministru comunică Preşedintelui României data la care a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea suspendării din funcţie a acestuia.

 

Atentie!!!

Dacă membrul Guvernului implicat într-un fapt de corupţie este chiar Ministrul Justiţiei atunci Primul- Ministru va îndeplini procedura în locul acestuia.

Nu este necesară această procedură pentru trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului care a săvârşit o faptă de corupţie.

 

PROCEDURA DE URMĂRIRE PENALĂ ŞI TRIMITERE ÎN JUDECATĂ A MAGISTRAŢILOR

Procurorul competent să conducă urmărirea penală a unui magistrat sesizează Consiliul Superior al Magistraturii în vederea emiterii unui aviz. Magistraţii nu pot fi cercetaţi, reţinuţi, arestaţi, percheziţionaţi sau trimişi în judecată fără avizul Consiliului Superior al Magistraturii.

Spre deosebire de situaţia deputaţilor, senatorilor şi membrilor Guvernului, magistraţii nu pot fi trimişi în judecată fără avizul Consiliului Superior al Magistraturii.

Împotriva refuzului de eliberare a avizului de către Consiliul Superior al Magistraturii, persoana care a suferit de pe urma faptei de corupţie se poate îndrepta, pe cale administrativă, solicitând emiterea avizului.

 

8. ROLUL SOCIETĂŢII CIVILE ÎN LUPTA ÎMPOTRIVA CORUPŢIEI.

Transparency International – Romania/Asociaţia Română pentru Transparenţă (TI-Ro)

Este o organizaţie afiliată reţelei Transparency International de luptă împotriva corupţiei.

Îşi propune consolidarea, prin solidaritate, a instituţiilor cu rol cheie în reducerea corupţiei din sectorul public şi privat (sistemul naţional de integritate).

Iniţiativele TI-România privitoare la lupta împotriva corupţiei includ:

ˇ         campanii de informare şi sensibilizare a opiniei publice cu privire la instrumentele de control ale cetăţenilor pentru o mai bună guvernare (acces la informatie, transparenta decizionala);

ˇ         instruire a funcţionarilor publici pentru aplicarea legislatiei privitoare la liberul acces la informaţia de interes public şi transparenţa decizională;

ˇ         monitorizare a instituţiilor cu rol cheie în prevenirea şi combaterea corupţiei;

ˇ         cercetare şi analiză legislativă în materie de politici anticorupţie;

ˇ         servicii de consiliere pentru cetăţenii victime ale corupţiei (începând din 2004).

 

          Adresa: Str. Horaţiu 12, sector 1, 010834 Bucureşti

          Telefon/fax: 021-222 2886, 021-222 2812

          E-mail: office@transparency.org.ro

          Internet: www.transparency.org.ro

 

Agenţia de Monitorizare a Presei – Academia Caţavencu (AMP)

 

Promovează comunicarea liberă şi profesionistă în spaţiul public în scopul apărării drepturilor omului.

Urmăreşte, implicit, să promoveze şi să protejeze jurnaliţtii care scriu despre corupţie.

Demersurile anti-corupţie ale AMP includ:

Monitorizarea reflectării corupţiei în presa scrisă, la nivel central şi local;

Înaintarea de sesizări către autorităţile competente pentru ca acestea din urma să răspundă cu privire la cele mai intens mediatizate cazuri de corupţie publicate în presa scrisă;

Programe de instruire a ziariştilor cu privire la condiţiile pe care trebuie să le întrunească articolele de investigaţie publicate pentru a permite autosesizarea autorităţilor;

Formularea şi înaintarea punctelor de vedere proprii către emitenţii legislaţiei anticorupţie.

 

Adresa:

Str. Ion Câmpineanu, Nr. 20A, Bl. 18 A, Scara A,Et. 2, Ap. 8, Sector 1, Bucureşti
          Telefon/fax: 021-315 23 13,

Mobil: 40 721 200 459, 0788 505 571
          E-mail: agdemon@fx.ro, office@mma.ro

Internet: http://www.mma.ro, http://www.freeex.org

 

Centrul Român pentru Jurnalism de Investigaţie (CRJI)

A fost înfiinţat la sfârşitul anului 2001, de un grup de ziaristi de investigaţie care doresc să profesionalizeze modul de lucru şi abordarea în acest gen de presă. CRJI, singura asociaţie de acest gen din România, sprijină jurnalismul de investigaţie, dezvoltă programe de training pentru studenţi şi jurnalişti, realizează proiecte şi articole de investigaţie. CRJI îşi dezvoltă o reţea de jurnalişti de investigaţie în ţară şi în regiune, fiind membru fondator al “Global Investigative Journalism Network”.

Pentru a stimula presa locala de investigatie, CRJI identifica factorii de deprofesionalizare ai acesteia, adapteaza metologia de investigatie jurnalistica la situatii de criza, colaboreaza cu jurnalisti din presa locală.

 

Telefon: 0740 309073, E-mail: info@crji.org, Internet: www.crji.org

 

Asociaţia Pro Democraţia (APD)

Militează pentru întărirea democraţiei în România prin stimularea participării civice.

Are 25 de cluburi (filiale) în toată ţara.

Iniţiativele prin care susţine integritatea publică includ:

ˇ         monitorizarea finanţărilor politice, mai ales în perioadele electorale;

ˇ         promovarea liberului acces la informaţii ca mijloc al cetăţeanului de a controla folosirea banilor publici;

ˇ         educarea cetăţenilor cu privire la atribuţiile şi rolul principalelor instituţii şi autorităţi publice, la nivel central şi local;

ˇ         promovarea propunerii legislative privind Codul Electoral - o lege care se poate substitui tuturor reglementărilor în vigoare privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor în România, indiferent de tipul acestora. Codul Electoral cuprinde o serie de prevederi menite să asigure o responsabilitate sporită a aleşilor faţă de alegători;

ˇ         formularea de comentarii pentru îmbunătăţirea legislaţiei anticorupţie.

 

Adresa:

Bd. Unirii nr. 45, bl. E3, sc. 3, et. 6, ap. 76, sector 3, Bucureşti, cod 74204
          Telefon: 021 327.77.36; 327.77.57
          Tel./fax: 021 321.67.44
          Mobil: 0723 152 493; 0744 688 163

E-mail: apd@rdsnet.ro

Internet: www.apd.ro

 

Institutul pentru Politici Publice (IPP)

IPP urmareste consolidarea sistemului democratic sprijinind elaborarea, monitorizarea si evaluarea politicilor publice din Romania, cu prioritate in plan local.

Trei dintre domeniile prioritare de interes ale Institutului, respectiv: reforma administraţiei publice, reforma clasei politice şi procesul de integrare europeană a României privesc indirect corupţia, abordată ca obiect al unei politici publice specifice.

IPP a publicat studii şi a organizat dezbateri cu următoarele teme:

ˇ         migraţia primarilor;

ˇ         finanţarea partidelor politice în România;

ˇ         conflictul de interese şi declaraţiile de avere;

ˇ         descentralizarea finanţelor publice locale;

ˇ         în cadrul cărora a fost abordată problematica corupţiei/integrităţii publice.

 

Adresa:

Bulevardul Hristo Botev nr. 3, etaj 2, apartament 3, Sector 3, Bucureşti
          Telefon: 021 314 15 42
          Fax: 021 314 15 42

E-mail: office@ipp.ro

Internet: www.ipp.ro

 

Centrul de Resurse Juridice (CRJ)

Centrul de Resurse Juridice actionează pentru crearea şi funcţionarea unui cadru legal şi instituţional care să asigure respectarea drepturilor omului şi a egalităţii de şanse, pentru accesul liber la un act de justiţie echitabil şi contribuie la punerea în valoare a expertizei juridice în interesul tuturor persoanelor.

CRJ este membră a SON (Soros Open Network – România).

Începând cu 2003, prin programul pentru Integritate Publică, CRJ s-a implicat în lupta împotriva corupţiei, participând la fundamentarea noţiunii conflictului de interese şi la monitorizarea adoptării şi aplicării legislaţiei anti-corupţie.

În 2004, Centrul de Resurse Juridice îşi propune:

ˇ         să promoveze independenţa, transparenţa şi eficienţa justiţiei prin evaluarea aspectelor disfuncţionale din interiorul sistemului de justiţie,

ˇ         să monitorizeze respectarea legii conflictului de interese de către autorităţile publice locale şi de către instituţii publice mai puţin vizate în analizele deja realizate (de exemplu, Autoritatea pentru privatizare şi administrarea participaţiilor statului sau Curtea de Conturi).

 

Adresa:

Str. Arcului nr. 19, sector 2, Bucureşti

Telefon: 021-212.05.20, 021-212.06.90, 021-212.06.91

Fax: 021-212.05.19

E-mail: crj@crj.ro

Website: http://www.crj.ro

 

Societatea Academică din România (SAR)

SAR este un think tank.

Promovează ideile de libertate, democraţie şi bună guvernare.

Activitatea SAR este de informare/sensibilizare a opiniei publice, cercetare/studiu şi consultanţă.

Cercetările SAR abordează atât corupţia în achiziţiile publice, finanţarea partidelor politice şi din justiţie, cât şi capacitatea administrativă a instituţiilor şi autorităţilor publice, la nivel local şi central.

Pe site-ul SAR puteţi accesa publicaţii referitoare la cele doua subiecte.

 

Adresa:

15 Petofi Sandor, Sector 1, Bucureşti, Telefon/fax: 021-222.1868, Web: www.sar.org.ro

 

Fundaţia pentru o Societate Deschisă (FSD)

Fundaţia este o organizaţie neguvernamentală, apolitică şi non-profit, care susţine libertatea individuală, statul de drept şi valorile democratice, promovează respectarea drepturilor omului şi a minorităţilor şi militează pentru responsabilitate şi echitate socială, ca parte a misiunii sale de a sprijini dezvoltarea unei societăţi deschise în România.

Fundaţia pentru o Societate Deschisă este membră a Soros Open Network – România.

Activitatea anticorupţie a FSD în 2003, derulată în principal în cadrul programului Campaniile Societăţii Deschise, a urmărit:

ˇ         monitorizarea procesului legislativ şi a conţinutului legislaţiei în domeniu;

ˇ         dezbaterea publică a problematicii corupţiei şi conflictului de interese;

ˇ         coalizarea sectorului ONG pentru lupta împotriva corupţiei;

ˇ         sprijinirea organizaţiilor active în domeniu, inclusiv prin acordarea de finanţări.

Cu începere din 2004, acestor activităţi li se adaugă o campanie pentru transparenţa în finanţări şi o monitorizare a procesului electoral la nivel local şi naţional, monitorizare care are în vedere obţinerea şi utilizarea fondurilor partidelor politice, precum şi direcţionarea şi modul de folosire a banilor publici pentru diferite proiecte.

 

Adresa:

Str. Căderea Bastiliei nr. 33, sector 1, 711391, Bucureşti
          Tel.: 021-212 1101 / 021-212 1102 / 021-212 1103 / 021-212 1104 / 021-212 1105
          Fax: 021-212 1032;

E-mail: info@buc.osf.ro

Internet: www.osf.ro

 

Asociaţia pentru Apărarea Drepturilor Omului în România – Comitetul Helsinki (APADOR-CH)

 APADOR-CH este organizaţie neguvernamentală românească afiliată la Federaţia Internaţională Helsinki, cu sediul la Viena.

Militează pentru schimbarea legislaţiei şi a mentalităţilor în domeniul drepturilor civile (apărarea libertăţii individuale, a dreptului la viaţă intimă şi privată, la proces corect, acces la informaţie şi a drepturilor minorităţilor).

APADOR-CH implementează proiecte prin care:

ˇ         modifică legi cu impact direct asupra drepturilor civile;

ˇ         promovează legislaţie în domeniul liberului acces la informaţie şi a protecţiei datelor personale, în domeniul sectorului non-profit, al apărării drepturilor minorităţilor, inclusiv ale celor naţionale, religioase, sexuale, ale deţinuţilor şi persoanelor aflate în arest preventiv;

ˇ         acordă asistenţă victimelor unor abuzuri ale poliţiei şi ale sistemului penitenciar, evaluând obiectiv cazurile şi oferindu-le consiliere juridică şi/sau apărare în instanţă;

ˇ         atrage atenţia opiniei publice asupra acestor probleme.

Activitatea APADOR-CH este relevantă pentru (anti)corupţie prin:

ˇ         eforturile de implementare a Legii liberului acces la informaţia de interes public,

ˇ         semnalarea abuzurilor unor autorităţi, cu relevanţă în domeniul de activitate al asociaţiei.

 

Adresa: Str. Nicolae Tonitza 8, Sector 3 – Bucuresti, 030113 Romania

Tel/fax: 021-312 4528/ 021-312 3711

E-mail: apador@dnt.ro, Internet: http://www.apador.org

 

Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI)

CJI este o organizaţie neguvernamentală, non-profit, care oferă instruire şi asistenţă profesională ziariştilor şi organizaţiilor de presă din România.

În ceea ce priveşte activităţile relevante pentru (anti)corupţie, CJI organizează programe de instruire pentru jurnalişti şi funcţionari publici în domeniul liberului acces la informaţiile de interes public şi cursuri de instruire pentru jurnalişti de investigaţie.

 

Adresa:

Str. Bibescu Vodă 18, Et 2, Ap 4, 5, 6, Sector 4, 70528, Bucureşti

Telefoane: 021-335 6225, 021-335 6225, 021-335 6298

Fax: 021-335 6297, Internet: www.cji.ro

 

Asociaţia Academia de Advocacy (AAA)

AAA este o organizaţie neguvernamentală românească, nonprofit şi apolitică, înfiinţată în 2002 a cărei misiune este de a a mări capacitatea sectorului privat de a contribui la dezvoltarea unui mediu economic stabil şi puternic prin promovarea, influenţarea şi amendarea transparentă a politicilor publice şi a iniţiativelor legislative.

Activitatea Asociaţiei Academia de Advocacy este relevantă în combaterea corupţiei prin promovarea bunelor practici ale sectorului de afaceri în relaţia cu autorităţile administrative şi prin recursul sistematic la mijloace şi metode transparente de influenţare a politicilor publice.

 

          Adresa :      

Bv. Republicii nr. 9, Et. II, Timişoara 300159, România

Telefon : 0040 256 40 38 40, Fax: 0040 256 40 38 41, E-mail : office@advocacy.ro

 

ASOCIAŢIA MAGISTRAŢILOR DIN ROMÂNIA (AMR)

Asociaţia Magistraţilor din România a luat fiinţă în anul 1991.

Este cea mai importantă organizaţie profesională a judecătorilor şi procurorilor.

Acţionează pentru apărarea independenţei puterii judecătoreşti, creşterea calităţii actului de justiţie şi asigurarea unui standard profesional şi social demn pentru magistraţi, în acord cu importanţa deosebită a activităţii acestora.

AMR se străduie să contribuie la prevenirea şi limitarea fenomenului de corupţie, ca o tendinţă firească, pornită dinlăuntrul profesiei, şi care urmăreşte îndeosebi creşterea credibilităţii şi a încrederii în actul de justiţie.

AMR susţine ridicarea standardelor morale şi profesionale pentru corpul de magistraţi şi se delimitează de orice act de corupţie dovedit în cadrul autorităţii din care face parte.

AMR îşi propune efectuarea de studii şi cercetări cu privire la aspectele economice, sociologice şi juridice ale corupţiei, precum şi a unor materiale informative utile cetăţenilor.

AMR a participat la elaborarea unor acte normative sau la perfecţionarea unor reglementări, în acord cu tendinţele generale pe plan european.

Adresa: Bd. Elisabeta nr. 53. sector 5, Bucureşti.

 

ANEXE

Anexa 1

 

Tabel comparativ privind competenţele PNA şi secţiilor teritoriale ale PNA

Tabel comparativ privind competenţele PNA şi ale parchetelor de pe lângă instanţele judecătoreşti

 

 

Parchetul Naţional Anticorupţie (PNA)

Serviciile PNA de la nivelul parchetelor de pe lângă Curţile de Apel

Întinderea prejudiciului

pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 100.000 euro.

o pagubă materială echivalentul în lei pana in 100.000 euro

Urmarea faptei de corupţie

o perturbare deosebit de gravă a activităţii unei autorităţi publice, instituţii publice sau oricărei alte persoane juridice

 

Valoarea sumei sau a bunului care formeză obiectul infracţiunii de corupţie

mai mare decât echivalentul în lei a 5.000 euro

mai mică decât echivalentul în lei a 5.000 euro

Calitatea persoanei care a comis fapta

deputaţi, senatori, membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat şi asimilaţii acestora, judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ai Curţii Constituţionale, preşedintele Consiliului Legislativ şi locţiitorul acestuia, Avocatul Poporului şi adjuncţii săi, consilierii prezidenţiali şi consilierii de stat din cadrul Administraţiei Prezidenţiale, consilierii de stat ai primului-ministru, membrii, procurorii şi controlorii financiari ai Curţii de Conturi şi ai camerelor judeţene de conturi, guvernatorul şi viceguvernatorul Băncii Naţionale a României, preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului Concurenţei, ceilalţi magistraţi, ofiţeri, amirali, generali şi mareşali, ofiţeri de poliţie şi ofiţeri din sistemul administraţiei penitenciare, preşedinţii consiliilor judeţene, primarul general al municipiului Bucureşti, primarii sectoarelor municipiului Bucureşti, primarii municipiilor şi ai oraşelor, prefecţii, conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, precum şi persoanele care exercită atribuţii de control ale acestora, notarii publici, avocaţii, comisarii Gărzii Financiare, persoanele care deţin funcţii de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes naţional, al companiilor şi societăţilor naţionale, al băncilor şi societăţilor comerciale la care statul este acţionar majoritar, al instituţiilor publice care au atribuţii în procesul de privatizare şi al unităţilor centrale financiar-bancare, persoanele prevăzute la art. 81 din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare, şi vameşii."

 

 

Anexa 2 Model de sesizare

MODEL SESIZARE:

Conform art 221, 222 şi 223 din Codul de Procedură Penală există trei modalităţi prin care organele de urmărire penală (poliţie sau parchet) pot fi sesizate cu privire la săvârşirea unei fapte penale: plângea, denunţul şi sesizarea din oficiu. Plângerea este folosită de persoanele care au suferit un prejudiciu, material sau moral, în urma săvârşirii faptei reclamate în timp ce denunţul este instrumentul aflat la dispoziţia persoanelor care au luat cunoştinţă de săvârşirea unei fapte de natură penală care însă nu le-a produs în mod direct nici un prejudiciu.

Nu există formulare standard pentru denunţ sau plângere datorită diversităţii mari a faptelor concrete ce pot reprezenta elementele constitutive ale unei infractiuni şi numeroasele încadrări juridice posibile. Indiferent de formă, foarte importante sunt datele concrete si coerenţa prezentării situaţiei de fapt, încadrarea juridica rămânând în seama organelor de urmărire penală şi instanţelor de judecată.

Modelul propus este unul orientativ general, acoperind elementele indispensabile care trebuie să existe într-o plângere sau denunţ:

 

Domnule prim procuror

 

Subsemnatul ……………………..........................fiul lui ......................şi al........................ născut la data de ...............în localitatea ...................domiciliat în.................................. Act de Identitate .........Seria.........Nr...........................

Telefon.........................................................................

Formulez plângere penală/ denunţ împotriva numiţilor ............................................. ............................................................................................................................................................................................................................................................................................. [în cazul în care sunt cunoscute vor fi trecute numele, prenumele, funcţia (în cazuri de corupţie), instituţia, orice alte date referitoare la persoana/persoanele împotriva cărora este făcută plângerea sau denunţul.]

 

In fapt:

La data de ................................................................................................................................................. ..................... .................................................................................................................................................................................................... [Se povesteşte clar, detaliat, şi coerent, incluzându-se toate amănuntelele cunoscute despre fapta în cauză. Întrebările la care trebuie să se răspundă neapărat sunt: Când? Cine? Ce a facut? Cum a fost săvârşită respectiva faptă? Cine şi în ce mod a fost prejudiciat prin această faptă?]

 

În susţinerea celor declarate aduc /propun următoarele probe ..................................

[Vor fi menţionate orice mijloace de probă existente care pot susţine cele afirmate: martori, înscrisuri, înregistrări audio video, expertize ...etc.]

 

Fata de cele prezentate vă rugăm să dispuneţi măsurile legale.

 

 

Data                                                                       Numele în clar şi Semnatura

 

Anexa 3

Listă verificare privind elementele ce trebuie cuprinse în sesizare

Nu în toate cazurile modelele de sesizare au acelaşi format însă nu trebuie să uitaţi să precizaţi în orice sesizare veţi face organelor de cercetare penală următoarele elemente obligatorii:

ˇ         elemente de identificare:

ˇ         identificarea autorităţii: numele instituţiei şi denumirea şefului autorităţii (Ex: Către Parchetul Naţional Anticorupţie, Domnului Procuror General);

ˇ         identificarea reclamantului: datele dumneavoastră (numele, prenumele, adresa de domiciliu, actul de identitate, locul de muncă şi funcţia dacă este cazul);

ˇ         identificarea făptuitorului: numele şi prenumele făptuitorului, (domiciliul, locul de muncă şi funcţia - dacă cunoaşteţi aceste elemente)

ˇ         elemente privind fapta:

ˇ         precizarea faptei (descrierea faptei reclamate cu toate elementele ei)

ˇ         precizarea elementului ilicit pe care îl reclamaţi: numirea faptei ilegale săvârşite (luare de mită, trafic de influenţă, abuz în serviciu etc.) şi încadrarea legală dacă o cunoaşteţi.

ˇ         date concrete: data, locul, conjunctura

ˇ         precizarea oricăror probe care vă susţin sesizarea:

ˇ         înscrisuri: orice fel de acte şi documente care vă susţin cererea

ˇ         martori (persoane care au luat la cunoştinţă săvârşirea faptei o dată, persoane care vă pot confirma spusele, alte persoane implicate în săvârşirea faptei)

ˇ         probe materiale (înregistrări, fotografii, obiecte delict ale infracţiunii etc.)

ˇ         elemente privind cererea:

ˇ         solicitarea informării asupra modului de soluţionare a cererii

ˇ         solicitarea de a beneficia de prederile legii privind asistenţa şi protecţia martorilor

ˇ         solicitarea de despăgubiri ca parte civilă dacă aţi suferit un prejudiciu

ˇ         alte elemente obligatorii:

ˇ         data

ˇ         semnătura

 

Anexa 4

Incompatibilităţile demnitarilor, aleşilor şi ale funcţionarilor publici

 

Incompatibilităţi privind demnităţile publice şi funcţiile publice

(Vezi şi ANEXA " Breviar legislativ: Legea 161/2003 Art. 81 -100)

 

Calitatea persoanei

Incompatibilitatea:

(NU poate fi în acelaţi timp) ,

 

 

 

Parlamentar (Vezi Art. 81)

orice funcţie publică de autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului

 

a) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, precum şi la instituţiile publice;

 b) funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acţionarilor sau asociaţilor la societăţile comerciale prevăzute la lit. a);

 c) funcţia de reprezentant al statului în adunările generale ale societăţilor comerciale prevăzute la lit. a);

 d) funcţia de manager sau membru al consiliilor de administraţie ale regiilor autonome, companiilor şi societăţilor naţionale;

 e) calitatea de comerciant persoană fizică;

 f) calitatea de membru al unui grup de interes economic;

 g) o funcţie publică încredinţată de un stat străin, cu excepţia acelor funcţii prevăzute în acordurile şi convenţiile la care România este parte

Membru al Guvernului şi alte

 funcţii publice de autoritate din administraţia

 publică centrală şi locală (Vezi Art. 84)

 

a) orice altă funcţie publică de autoritate, cu excepţia celei de deputat sau de senator ori a altor situaţii prevăzute de Constituţie;

 b) o funcţie de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizaţiilor cu scop comercial;

 c) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, precum şi la instituţiile publice;

 d) funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acţionarilor sau asociaţilor la societăţile comerciale prevăzute la lit. c);

 e) funcţia de reprezentant al statului în adunările generale ale societăţilor comerciale prevăzute la lit. c);

 f) funcţia de manager sau membru al consiliilor de administraţie ale regiilor autonome, companiilor şi societăţilor naţionale;

 g) calitatea de comerciant persoană fizică;

 h) calitatea de membru al unui grup de interes economic;

 i) o funcţie publică încredinţată de un stat străin, cu excepţia acelor funcţii prevăzute în acordurile şi convenţiile la care România este parte

 

 

prefect şi subprefect

a) calitatea de deputat sau senator;

 b) funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti;

 c) funcţia de consilier local sau consilier judeţean;

 d) o funcţie de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizaţiilor cu scop comercial;

 e) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, precum şi la instituţiile publice;

 f) funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acţionarilor sau asociaţilor la societăţile comerciale prevăzute la lit. e);

 g) funcţia de reprezentant al statului în adunările generale ale societăţilor comerciale prevăzute la lit. e);

 h) funcţia de manager sau membru al consiliilor de administraţie ale regiilor autonome, companiilor şi societăţilor naţionale;

 i) calitatea de comerciant persoană fizică;

 j) calitatea de membru al unui grup de interes economic;

 k) o funcţie publică încredinţată de un stat străin, cu excepţia acelor funcţii prevăzute în acordurile şi convenţiile la care România este parte

 

 

de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean

a) funcţia de consilier local;

 b) funcţia de prefect sau subprefect;

 c) calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia;

 d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice;

 e) funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acţionarilor sau asociaţilor la o societate comercială;

 f) funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional;

 g) calitatea de comerciant persoană fizică;

 h) calitatea de membru al unui grup de interes economic;

 i) calitatea de deputat sau senator;

 j) funcţia de ministru, secretar de stat, subsecretar de stat sau o altă funcţie asimilată acestora;

 k) orice alte funcţii publice sau activităţi remunerate, în ţară sau în străinătate, cu excepţia funcţiei de cadru didactic sau a funcţiilor în cadrul unor asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii neguvernamentale.

 

 

consilier local sau consilier judeţean

a) funcţia de primar sau viceprimar;

 b) funcţia de prefect sau subprefect;

 c) calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului judeţean ori al prefecturii din judeţul respectiv;

 d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, asociat, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la regiile autonome şi societăţile comerciale de interes local înfiinţate sau aflate sub autoritatea consiliului local ori a consiliului judeţean respectiv sau la regiile autonome şi societăţile comerciale de interes naţional care îşi au sediul sau care deţin filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă;

 e) funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acţionarilor sau asociaţilor la o societate comercială de interes local ori la o societate comercială de interes naţional care îşi are sediul sau care deţine filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă;

 f) funcţia de reprezentant al statului la o societate comercială care îşi are sediul ori care deţine filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă;

 g) calitatea de deputat sau senator;

 h) funcţia de ministru, secretar de stat, subsecretar de stat şi funcţiile asimilate acestora.

 

 

ales local

calitatea de acţionar semnificativ la o societate comercială înfiinţată de consiliul local, respectiv de consiliul judeţean.

Incompatibilitatea există şi în situaţia în care soţul sau rudele de gradul I ale alesului local deţin calitatea de acţionar semnificativ la unul dintre agenţii economici mentionati

Prin acţionar semnificativ se înţelege persoana care exercită drepturi aferente unor acţiuni care, cumulate, reprezintă cel puţin 10% din capitalul social sau îi conferă cel puţin 10% din totalul drepturilor de vot în adunarea generală

 

 

Consilierii locali şi consilierii judeţeni:

sau

Persoanele încadrate cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local sau al consiliului judeţean ori la regiile autonome aflate sub autoritatea consiliilor respective sau la societăţile înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective:

care au în acelaşi timp funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor ori alte funcţii de conducere, precum şi calitatea de acţionar sau asociat la societăţile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unităţi administrativ-teritoriale

nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judeţean respectiv ori cu societăţile comerciale înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective.

Există incompatibilitate şi în cazul în care funcţiile sau calităţile respective sunt deţinute de soţul sau rudele de gradul I ale alesului local

 

 

funcţionar public

orice altă funcţie publică decât cea în care a fost numit, precum şi cu funcţiile de demnitate publică

Alte funcţii sau activităţi remunerate sau neremunerate:

 a) în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice;

 b) în cadrul cabinetului demnitarului, cu excepţia cazului în care funcţionarul public este suspendat din funcţia publică, în condiţiile legii, pe durata numirii sale;

 c) în cadrul regiilor autonome, societăţilor comerciale ori în alte unităţi cu scop lucrativ, din sectorul public sau privat, în cadrul unei asociaţii familiale sau ca persoană fizică autorizată;

 d) în calitate de membru al unui grup de interes economic.

 (3) Funcţionarii publici care, în exercitarea funcţiei publice, au desfăşurat activităţi de monitorizare şi control cu privire la societăţi comerciale sau alte unităţi cu scop lucrativ de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. c) nu pot să-şi desfăşoare activitatea şi nu pot acordarea de consultanţă de specialitate timp de 3 ani după ieşirea din corpul funcţionarilor publici societăţilor pe care le-au monitorizat sau controlat prin atribuţiile funcţiei publice

Membru al Guvernului şi alte

 funcţii publice de autoritate din administraţia

 publică centrală şi locală (Vezi Art. 84)

 

a) orice altă funcţie publică de autoritate, cu excepţia celei de deputat sau de senator ori a altor situaţii prevăzute de Constituţie;

 b) o funcţie de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizaţiilor cu scop comercial;

 c) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, precum şi la instituţiile publice;

 d) funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acţionarilor sau asociaţilor la societăţile comerciale prevăzute la lit. c);

 e) funcţia de reprezentant al statului în adunările generale ale societăţilor comerciale prevăzute la lit. c);

 f) funcţia de manager sau membru al consiliilor de administraţie ale regiilor autonome, companiilor şi societăţilor naţionale;

 g) calitatea de comerciant persoană fizică;

 h) calitatea de membru al unui grup de interes economic;

 i) o funcţie publică încredinţată de un stat străin, cu excepţia acelor funcţii prevăzute în acordurile şi convenţiile la care România este parte

 

Anexa 5

Breviar legislativ

ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ NR. 207 din 15 noiembrie 2000

privind modificarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedură penală

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 594 din 22 noiembrie 2000

 

TITLUL VI

 INFRACŢIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR ACTIVITĂŢI DE INTERES PUBLIC

 SAU ALTOR ACTIVITĂŢI REGLEMENTATE DE LEGE

 

 Capitolul I

 INFRACŢIUNI DE SERVICIU SAU ÎN LEGĂTURĂ CU SERVICIUL

 

 Abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor

Art. 246. - Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Abuzul în serviciu prin îngrădirea unor drepturi

 Art. 247. - Îngrădirea, de către un funcţionar public, a folosinţei sau a exerciţiului drepturilor vreunui cetăţean, ori crearea pentru acesta a unor situaţii de inferioritate pe temei de naţionalitate, rasă, sex sau religie, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

 

Abuzul în serviciu contra intereselor publice

Art. 248. - Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

 

Abuzul în serviciu în formă calificată

Art. 2481. - Dacă faptele prevăzute în art. 246, 247 şi 248 au avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

 

Neglijenţa în serviciu

Art. 249. - Încălcarea din culpă, de către un funcţionar public, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă s-a cauzat o tulburare însemnată bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unităţi din cele la care se referă art. 145 sau o pagubă patrimoniului acesteia ori o vătămare importantă intereselor legale ale unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 2 ani sau cu amendă.

 Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a avut consecinţe deosebit de grave, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.

 

Purtarea abuzivă

Art. 250. - Întrebuinţarea de expresii jignitoare faţă de o persoană, de către un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

Lovirea sau alte acte de violenţă săvârşite în condiţiile alin. 1 se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

 Art. 251. - Abrogat.

 

Neglijenţa în păstrarea secretului de stat

 

Art. 252. - Neglijenţa care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce constituie secret de stat, precum şi neglijenţa care a dat prilej altei persoane să afle un asemenea secret, dacă fapta este de natură să aducă atingere intereselor statului, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.

 Art. 253. - Abrogat.

 

Luarea de mită

Art. 254. - Fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a fost săvârşită de un funcţionar cu atribuţii de control, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Vezi art 7,8,9 din legeea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie

 

Darea de mită

Art. 255. - Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile şi scopurile arătate în art. 254, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Fapta prevăzută în alineatul precedent nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de către cel care a luat mita.

Mituitorul nu se pedepseşte dacă denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea infracţiune.

Dispoziţiile art. 254 alin. 3 se aplică în mod corespunzător, chiar dacă oferta nu a fost urmată de acceptare.

Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazurile arătate în alin. 2 şi 3.

Vezi art 7,8,9 din legeea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie

 

Primirea de foloase necuvenite

Art. 256. - Primirea de către un funcţionar, direct sau indirect, de bani ori de alte foloase, după ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

 Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Vezi art 7,8,9 din legeea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie

 

Traficul de influenţă

Art. 257. - Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, săvârşită de către o persoană care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.

 Dispoziţiile art. 256 alin. 2 se aplică în mod corespunzător.

Vezi art 7,8,9 din legeea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie

 

 Fapte săvârşite de alţi funcţionari

 Art. 258. - Dispoziţiile art. 246-250 privitoare la funcţionari publici se aplică şi celorlalţi funcţionari, în acest caz maximul pedepsei reducându-se cu o treime.

 

TITLUL VIII

ÎNŢELESUL UNOR TERMENI SAU EXPRESII ÎN LEGEA PENALĂ

 

 Dispoziţii generale

 Art. 140. - Ori de câte ori legea penală foloseşte un termen sau o expresie din cele arătate în prezentul titlu, înţelesul acestora este cel prevăzut în articolele următoare, afară de cazul când legea penală dispune altfel.

 

Public

 Art. 145. - Prin termenul "public" se înţelege tot ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum şi bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.

 

Consecinţe deosebit de grave

 Art. 146. - Prin „consecinţe deosebit de grave” se înţelege o pagubă materială mai mare de 1.000.000.000 lei sau o perturbare deosebit de gravă a activităţii, cauzată unei autorităţi publice sau oricăreia dintre unităţile la care se referă art 145, ori altei persoane juridice sau fizice."

 

 Funcţionar public şi funcţionar

 Art. 147. - Prin "funcţionar public" se înţelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145.

 Prin "funcţionar" se înţelege persoana menţionată în alin. 1, precum şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat.

 

Rude apropiate

Art. 149. - "Rude apropiate" sunt ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin înfiere, potrivit legii, astfel de rude.

Dispoziţiile din legea penală privitoare la rude apropiate, în limitele prevăzute de alineatul precedent, se aplică în caz de înfiere cu efecte depline, persoanei înfiate cât şi descendenţilor acesteia şi în raport cu rudele fireşti, iar în caz de înfiere cu efecte restrânse, înfiatului cât şi descendenţilor acestuia şi în raport cu rudele înfietorului.

 

"Membru de familie”

Art. 1491. - Prin membru de familie se înţelege soţul sau ruda apropiată, dacă aceasta din urmă locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuitorul."

 

Lege nr. 682 din 19 decembrie 2002 privind protecţia martorilor

 

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

 

Art. 1. - Prezenta lege reglementează asigurarea protecţiei şi asistenţei martorilor a căror viaţă, integritate corporală sau libertate este ameninţată ca urmare a deţinerii de către aceştia a unor informaţii ori date cu privire la săvârşirea unor infracţiuni grave, pe care le-au furnizat sau au fost de acord să le furnizeze organelor judiciare şi care au un rol determinant în descoperirea infractorilor şi în soluţionarea unor cauze.

Art. 2. - În prezenta lege termenii şi expresiile de mai jos au următorul înţeles:

 a) martorul este persoana care se află în una dintre următoarele situaţii:

 1. are calitatea de martor, potrivit Codului de procedură penală, şi prin declaraţiile sale furnizează informaţii şi date cu caracter determinant în aflarea adevărului cu privire la infracţiuni grave sau care contribuie la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni;

 2. fără a avea o calitate procesuală în cauză, prin informaţii şi date cu caracter determinant contribuie la aflarea adevărului în cauze privind infracţiuni grave sau la prevenirea producerii unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni ori la recuperarea acestora; în această categorie este inclusă şi persoana care are calitatea de inculpat într-o altă cauză;

 3. se află în cursul executării unei pedepse privative de libertate şi, prin informaţiile şi datele cu caracter determinant pe care le furnizează, contribuie la aflarea adevărului în cauze privind infracţiuni grave sau la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârşirea unor astfel de infracţiuni;

 b) starea de pericol este situaţia în care se află martorul, în sensul prevăzut la lit. a), membrii familiei sale ori persoanele apropiate acestuia, a căror viaţă, integritate corporală sau libertate este ameninţată, ca urmare a informaţiilor şi datelor furnizate ori pe care a fost de acord să le furnizeze organelor judiciare sau a declaraţiilor sale;

 c) martorul protejat este martorul, membrii familiei sale şi persoanele apropiate acestuia incluse în Programul de protecţie a martorilor, conform prevederilor prezentei legi;

 d) membrii de familie ai martorului protejat sunt soţul sau soţia, părinţii şi copiii acestuia;

 e) persoana apropiată martorului protejat este persoana de care respectivul martor este legat prin puternice legături afective;

 f) Programul de protecţie a martorilor, denumit în continuare Program, reprezintă activităţile specifice desfăşurate de Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor prevăzut la art. 3, cu sprijinul autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, în scopul apărării vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii persoanelor care au dobândit calitatea de martori protejaţi, în condiţiile prevăzute de prezenta lege;

 g) măsurile urgente sunt activităţile specifice temporare care pot fi desfăşurate de unitatea de poliţie care cercetează cauza sau, după caz, de organul care administrează locul de deţinere, de îndată ce constată starea de pericol la care este expus martorul;

 h) infracţiunea gravă este infracţiunea care face parte din una dintre următoarele categorii: infracţiunile contra păcii şi omenirii, infracţiunile contra siguranţei statului sau contra siguranţei naţionale, terorismul, omorul, omorul calificat, omorul deosebit de grav, infracţiunile privind traficul de droguri şi traficul de persoane, spălarea banilor, falsificarea de monede sau de alte valori, infracţiunile privitoare la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, infracţiunile privitoare la regimul materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, infracţiunile de corupţie, infracţiunile contra patrimoniului care au produs consecinţe deosebit de grave, precum şi orice altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii al cărei minim special este de cel puţin 10 ani sau mai mare;

i) Protocolul de protecţie reprezintă înţelegerea confidenţială între Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor şi martorul protejat privind protecţia şi asistenţa care trebuie acordate martorului protejat, obligaţiile acestora, precum şi situaţiile în care protecţia şi asistenţa încetează;

 j) schema de sprijin cuprinde ansamblul măsurilor de protecţie şi asistenţă luate cu privire la fiecare martor protejat;

 k) prejudiciul deosebit este orice prejudiciu cauzat prin infracţiune, care depăşeşte echivalentul în lei a 50.000 euro;

 l) grupul sau organizaţia criminală reprezintă grupul structurat, alcătuit din trei sau mai multe persoane, care există de o anumită perioadă şi acţionează în înţelegere, în scopul săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine, direct sau indirect, un avantaj financiar sau de altă natură.

 

 CAPITOLUL II

 Programul de protecţie a martorilor

Art. 3. - (1) În cadrul Ministerului de Interne şi în subordinea Inspectoratului General al Poliţiei Române se înfiinţează Oficiul Naţional pentru Protecţia Martorilor, denumit în continuare O.N.P.M., la nivel de direcţie.

 (2) O.N.P.M. are următoarele atribuţii:

 a) primeşte propunerile de includere în Program şi ordonanţa, respectiv încheierea, prevăzute la art. 8, după caz;

 b) ia toate măsurile necesare în vederea includerii Programului şi urmăreşte realizarea acestuia în cele mai bune condiţii;

 c) desemnează o persoană de legătură între martorul protejat şi O.N.P.M., precum şi o altă persoană nominalizată în Protocolul de protecţie, care să asigure această legătură în situaţii critice;

 d) încheie Protocolul de protecţie cu fiecare martor protejat şi întocmeşte şi include schema de sprijin a acestuia;

 e) organizează o bază de date proprie, în care include, stochează şi prelucrează propunerile de includere în Program;

 f) asigură confidenţialitatea deplină a informaţiilor şi datelor gestionate;

 g) gestionează, cu aprobarea ministrului de interne, fondurile băneşti necesare includerii Programului, primite de la bugetul de stat, precum şi din programele de finanţare externă.

 (3) Fondurile băneşti necesare pentru includerea Programului vor fi incluse într-un capitol distinct al bugetului Ministerului de Interne, cu denumirea "Fonduri pentru Programul de protecţie a martorilor".

Art. 4. - (1) Includerea unei persoane în Program se poate realiza numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

 a) persoana are calitatea prevăzută la art. 2 lit. a), d) sau e);

 b) persoana se află în stare de pericol, în sensul art. 2 lit. b);

 c) există o propunere motivată din partea organelor abilitate.

 (2) Poate fi inclusă în Program o persoană care are, într-o altă cauză, calitatea de:

 a) organizator ori conducător de grup sau organizaţie criminală;

 b) instigator ori autor al infracţiunii de omor, omor calificat sau omor deosebit de grav.

 Art. 5. - Organul de cercetare penală, în faza urmăririi penale, şi procurorul, în faza judecăţii, pot solicita procurorului, respectiv instanţei, includerea în Program a unui martor, a unui membru de familie al acestuia sau a unei persoane apropiate, după caz, formulând propuneri motivate în acest sens.

 Art. 6. - (1) Propunerea de includere în Program trebuie să cuprindă:

 a) informaţiile referitoare la cauza penală respectivă;

 b) datele personale ale martorului;

 c) datele şi informaţiile furnizate de martor, precum şi caracterul determinant al acestora în aflarea adevărului;

 d) circumstanţele în care martorul a intrat în posesia datelor şi a informaţiilor furnizate sau pe care le va furniza;

 e) orice elemente care pot evidenţia starea de pericol în care se află martorul;

 f) estimarea posibilităţilor de recuperare a prejudiciului cauzat prin infracţiune;

 g) persoanele care au cunoştinţă despre datele şi informaţiile deţinute de martor şi despre faptul că acesta le-a furnizat organelor judiciare sau că are intenţia de a le furniza;

h) o evaluare a profilului psihologic al martorului şi al celorlalte persoane propuse a fi incluse în Program;

 i) riscul pe care martorul şi celelalte persoane pentru care se solicită includerea în Program îl prezintă pentru comunitatea în care urmează să fie relocaţi;

 j) date referitoare la situaţia financiară a martorului;

 k) orice alte date care prezintă relevanţă pentru evaluarea situaţiei martorului şi pentru includerea acestuia în Program.

 (2) Propunerea de includere în Program trebuie să fie însoţită de acordul scris al persoanei pentru care se cere includerea în Program, precum şi de o evaluare realizată de O.N.P.M. cu privire la posibilitatea includerii în Program a persoanei în cauză.

 Art. 7. - Procurorul sau instanţa, după caz, se va pronunţa în cel mai scurt timp, dar nu mai târziu de 5 zile de la primirea propunerii, prin ordonanţă, respectiv încheiere, asupra propunerii de includere în Program.

 Art. 8. - (1) În cazul în care este de acord cu propunerea, procurorul sau instanţa va comunica O.N.P.M. ordonanţa, respectiv încheierea de includere a persoanei respective în Program, iar O.N.P.M. va lua toate măsurile necesare în vederea elaborării şi implementării schemei de sprijin.

 (2) Dacă în cursul urmăririi penale sau al judecăţii au intervenit elemente noi faţă de cele cuprinse în propunerea iniţială, se poate formula o nouă propunere de includere în Program.

 Art. 9. - (1) În termen de 7 zile de la data emiterii ordonanţei sau a încheierii de includere în Program O.N.P.M. încheie în scris un protocol de protecţie cu fiecare martor, membru de familie sau persoană apropiată martorului pentru care s-a dispus includerea în Program.

 (2) Persoanele prevăzute la alin. (1) dobândesc calitatea de martor protejat în momentul semnării Protocolului de protecţie.

 (3) Protocolul de protecţie se semnează, în cazul în care persoanele prevăzute la alin. (1) sunt minori, de reprezentanţii legali ai acestora. Dacă semnarea Protocolului de protecţie de către reprezentantul legal nu poate fi făcută sau dacă semnarea de către această persoană contravine intereselor minorului ori dacă reprezentantul legal refuză să semneze, deşi procurorul sau, după caz, instanţa consideră că includerea în Program este în interesul minorului, Protocolul de protecţie va fi semnat personal de către minor, cu aprobarea prealabilă a procurorului sau, după caz, a instanţei.

 (4) În termen de 3 zile de la data încheierii Protocolului de protecţie O.N.P.M. va comunica procurorului sau, după caz, instanţei faptul că a început includerea Programului.

Art. 10. - Protocolul de protecţie cuprinde:

 a) obligaţiile martorului protejat;

 b) obligaţiile O.N.P.M.;

 c) persoanele de legătură desemnate şi condiţiile în care acestea îşi desfăşoară activitatea;

 d) situaţiile în care protecţia şi asistenţa încetează.

 Art. 11. - Martorul protejat are, în principal, următoarele obligaţii:

 a) să furnizeze informaţiile şi datele pe care le deţine, cu caracter determinant în aflarea adevărului în cauză;

 b) să se conformeze măsurilor stabilite în schema de sprijin;

 c) să se abţină de la orice activitate care l-ar putea pune în pericol sau care ar putea compromite punerea în aplicare a Programului;

 d) să nu contacteze nici o persoană cunoscută sau persoane din medii infracţionale, în cazul luării măsurilor de protecţie prevăzute la art. 12 alin. (2) lit. e)-h) şi a măsurilor de asistenţă prevăzute la art. 12 alin. (3);

 e) să informeze imediat O.N.P.M. cu privire la orice schimbare apărută în viaţa personală şi în activităţile pe care le desfăşoară în perioada aplicării Programului, precum şi în cazul intrării involuntare în contact cu persoanele prevăzute la lit. d).

Art. 12. - (1) O.N.P.M. are obligaţia de a întocmi o schemă de sprijin pentru fiecare martor protejat, care să cuprindă măsuri de protecţie şi asistenţă, precum şi obligaţia de a le implementa.

 (2) Măsurile de protecţie ce pot fi prevăzute, singure sau cumulat, în cadrul schemei de sprijin sunt:

 a) protecţia datelor de identitate a martorului protejat;

 b) protecţia declaraţiei acestuia;

 c) ascultarea martorului protejat de către organele judiciare, sub o altă identitate decât cea reală sau prin modalităţi speciale de distorsionare a imaginii şi vocii;

 d) protecţia martorului aflat în stare de reţinere, arestare preventivă sau în executarea unei pedepse privative de libertate, în colaborare cu organele care administrează locurile de deţinere;

 e) măsuri sporite de siguranţă la domiciliu, precum şi de protejare a deplasării martorului la şi de la organele judiciare;

 f) schimbarea domiciliului;

 g) schimbarea identităţii;

 h) schimbarea înfăţişării.

 (3) Măsurile de asistenţă ce pot fi prevăzute, după caz, în cadrul schemei de sprijin sunt:

 a) reinserţia în alt mediu social;

 b) recalificarea profesională;

 c) schimbarea sau asigurarea locului de muncă;

 d) asigurarea unui venit până la găsirea unui loc de muncă.

 Art. 13. - (1) Martorul protejat ţine legătura cu O.N.P.M. printr-o persoană de legătură desemnată de către acesta, conform condiţiilor stipulate în Protocolul de protecţie.

 (2) Dacă martorul protejat constată că există posibilitatea deconspirării domiciliului sau a identităţii sale din cauza neîndeplinirii ori îndeplinirii defectuoase a atribuţiilor persoanei de legătură, are posibilitatea de a contacta o altă persoană nominalizată în Protocolul de protecţie pentru situaţiile prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. c).

 Art. 14. - (1) Protecţia şi asistenţa acordate martorului aflat în stare de pericol şi martorului protejat sunt asigurate, în condiţiile prezentei legi, de unităţile de poliţie, respectiv de O.N.P.M.

 (2) Protecţia şi asistenţa martorului aflat în stare de pericol şi ale martorului protejat, dacă aceştia execută o pedeapsă privativă de libertate, sunt asigurate, în condiţiile prezentei legi, de organele care administrează locurile de deţinere sau, după caz, de O.N.P.M.

 Art. 15. - (1) Faţă de martorul aflat în stare de pericol, care necesită măsuri imediate de protecţie, se pot lua măsuri urgente de către unitatea de poliţie sau, după caz, de organul care administrează locul de deţinere, care trebuie comunicate în termen de 24 de ore procurorului.

 (2) Măsurile urgente se pot aplica pe o perioadă determinată, până la încetarea pericolului iminent ori până la includerea în Program.

 Art. 16. - (1) Documentele referitoare la includerea martorului în Program vor fi păstrate, în condiţii de maximă siguranţă, de către O.N.P.M.

 (2) Documentele care conţin date despre identitatea reală a martorului vor putea fi introduse în dosarul penal numai după ce a dispărut pericolul care a determinat includerea martorului în Program.

 Art. 17. - (1) Programul încetează în una dintre următoarele situaţii:

 a) la cererea martorului protejat, exprimată în formă scrisă şi transmisă către O.N.P.M.;

 b) dacă în cursul procesului penal martorul protejat depune mărturie mincinoasă;

 c) dacă martorul protejat comite cu intenţie o infracţiune;

 d) dacă sunt probe sau indicii temeinice că, ulterior includerii în Program, martorul protejat a aderat la un grup sau organizaţie criminală;

 e) dacă martorul protejat nu respectă obligaţiile asumate prin semnarea Protocolului de protecţie sau dacă a comunicat date false cu privire la orice aspect al situaţiei sale;

 f) dacă viaţa, integritatea corporală sau libertatea martorului protejat nu mai este ameninţată;

 g) dacă martorul protejat decedează.

 (2) Încetarea Programului se dispune de procuror prin ordonanţă sau de către instanţă prin încheiere.

 Art. 18. - (1) O.N.P.M. informează în scris procurorul sau instanţa, după caz, despre existenţa vreuneia dintre situaţiile prevăzute la art. 17.

 (2) Procurorul, respectiv instanţa, va analiza în cel mai scurt timp situaţia intervenită şi va comunica O.N.P.M. ordonanţa sau încheierea prin care se dispune cu privire la încetarea sau continuarea Programului.

 (3) În situaţia prevăzută la art. 17 alin. (1) lit. g), încetarea Programului va opera din oficiu, la momentul primirii de către procuror sau de către instanţă a comunicării O.N.P.M., iar aplicarea Programului va continua pentru membrul de familie sau persoana apropiată martorului protejat decedat, incluse în Program.

 

CAPITOLUL III

 Dispoziţii finale

 Art. 19. - Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2, şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

 Art. 20. - (1) Fapta de a divulga cu intenţie identitatea reală, domiciliul ori reşedinţa martorului protejat, precum şi alte informaţii care pot duce la identificarea acestuia, dacă sunt de natură să pună în pericol viaţa, integritatea corporală sau sănătatea martorului protejat, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.

 (2) Pedeapsa este închisoarea de la 5 ani la 10 ani dacă:

 a) fapta a fost săvârşită de către o persoană care a luat cunoştinţă de aceste date în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu;

 b) s-a cauzat martorului protejat o vătămare gravă a integrităţii corporale sau sănătăţii.

 (3) Dacă fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani.

 (4) Dacă fapta prevăzută la alin. (2) lit. a) este săvârşită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani.

 Art. 21. - Fapta martorului protejat, prevăzut la art. 2 lit. a), de a induce în eroare organul de urmărire penală sau instanţa de judecată prin datele şi informaţiile prezentate se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.

 Art. 22. - Guvernul României va prezenta Parlamentului rapoarte anuale cu privire la modul de îndeplinire a Programului.

 Art. 23. - Fondurile necesare pentru includerea Programului şi a măsurilor urgente se vor asigura anual din sumele alocate cu această destinaţie de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului de Interne, respectiv din programele de finanţare externă.

 Art. 24. - (1) Instituţiile din sistemul siguranţei naţionale, în situaţiile în care acestea sunt implicate în acţiunile de protecţie a martorilor, vor conlucra cu Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei şi Ministerul Public pentru aplicarea prezentei legi.

 (2) Instituţiile publice prevăzute la alin. (1) sunt autorizate să coopereze direct cu structurile similare din alte state, precum şi cu organismele internaţionale care au atribuţii în domeniul protecţiei martorului, în condiţiile respectării convenţiilor internaţionale la care România este parte.

 Art. 25. - (1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 (2) În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi Ministerul de Interne şi Ministerul Justiţiei vor întocmi regulamentul pentru aplicarea dispoziţiilor acesteia, care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comună din 9 decembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României.

 

Lege nr. 78 din 8 mai 2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 219 din 18 mai 2000

 

 CAPITOLUL I

 Dispoziţii generale

Art. 1. - (1) Prezenta lege instituie măsuri de prevenire, descoperire şi sancţionare a faptelor de corupţie şi se aplică următoarelor persoane:

 a) care exercită o funcţie publică, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autorităţilor publice sau instituţiilor publice;

 b) care îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o funcţie sau o însărcinare, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa, în cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societăţilor comerciale, companiilor naţionale, societăţilor naţionale, unităţilor cooperatiste sau al altor agenţi economici;

 c) care exercită atribuţii de control, potrivit legii;

 d) care acordă asistenţă specializată unităţilor prevăzute la lit. a) şi b), în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa;

 e) care, indiferent de calitatea lor, realizează, controlează sau acordă asistenţă specializată, în măsura în care participă la luarea deciziilor sau le pot influenţa, cu privire la: operaţiuni care antrenează circulaţia de capital, operaţiuni de bancă, de schimb valutar sau de credit, operaţiuni de plasament, în burse, în asigurări, în plasament mutual ori privitor la conturile bancare şi cele asimilate acestora, tranzacţii comerciale interne şi internaţionale;

 f) care deţin o funcţie de conducere într-un partid sau într-o formaţiune politică, într-un sindicat, într-o organizaţie patronală ori într-o asociaţie fără scop lucrativ sau fundaţie;

 g) alte persoane fizice decât cele prevăzute la lit. a)-f), în condiţiile prevăzute de lege.

 

CAPITOLUL II

 Reguli speciale de comportament privind anumite categorii

 de persoane, în scopul prevenirii faptelor de corupţie

 Art. 2. - Persoanele prevăzute la art. 1 sunt obligate să îndeplinească îndatoririle ce le revin din exercitarea funcţiilor, atribuţiilor sau însărcinărilor încredinţate, cu respectarea strictă a legilor şi a normelor de conduită profesională, şi să asigure ocrotirea şi realizarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, fără să se folosească de funcţiile, atribuţiile ori însărcinările primite, pentru dobândirea pentru ele sau pentru alte persoane de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.

 Art. 3. - (1) Persoanele prevăzute la art. 1 lit. a), precum şi persoanele care deţin o funcţie de conducere, de la directori inclusiv, în sus, în cadrul regiilor autonome, companiilor naţionale, societăţilor naţionale, societăţilor comerciale la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar, instituţiilor publice implicate în realizarea procesului de privatizare, Băncii Naţionale a României, băncilor la care statul este acţionar majoritar, au obligaţia să îşi declare averea în condiţiile prevăzute de Legea nr. 115/1996 privind declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, funcţionarilor publici şi a unor persoane cu funcţii de conducere.

 (2) Nedepunerea declaraţiei de avere de către persoanele prevăzute la alin. (1) atrage declanşarea din oficiu a procedurii de control al averii în condiţiile Legii nr. 115/1996.

 Art. 4. - (1) Persoanele prevăzute la art. 1 lit. a) şi c) au obligaţia să declare, în termen de 30 de zile de la primire, orice donaţie directă ori indirectă sau daruri manuale primite în legătură cu exercitarea funcţiilor sau atribuţiilor lor, cu excepţia celor care au o valoare simbolică.

 (2) Dispoziţiile Legii nr. 115/1996 referitoare la modalitatea depunerii declaraţiei de avere se aplică în mod corespunzător şi în cazul prevăzut la alin. (1).

 

CAPITOLUL III

 Infracţiuni

 SECŢIUNEA 1

 Categorii de infracţiuni

 Art. 5. - (1) În înţelesul prezentei legi, sunt infracţiuni de corupţie infracţiunile prevăzute la art. 254-257 din Codul penal, precum şi infracţiunile prevăzute în legi speciale, ca modalităţi specifice ale infracţiunilor prevăzute la art. 254-257 din Codul penal, în funcţie de calitatea persoanelor care săvârşesc sau faţă de care se săvârşesc faptele ori în raport cu sectoarele de activitate unde acestea se comit.

 (2) În înţelesul prezentei legi, sunt infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie infracţiunile prevăzute la art. 10-13.

 (3) Prevederile prezentei legi sunt aplicabile şi infracţiunilor menţionate la art. 17, care sunt în legătură directă cu infracţiunile de corupţie sau cu cele asimilate acestora.

 

 SECŢIUNEA a 2-a

 Infracţiuni de corupţie

 Art. 6. - Infracţiunile de luare de mită - prevăzută la art. 254 din Codul penal, de dare de mită - prevăzută la art. 255 din Codul penal, de primire de foloase necuvenite - prevăzută la art. 256 din Codul penal şi de trafic de influenţă - prevăzută la art. 257 din Codul penal se pedepsesc potrivit acelor texte de lege.

 Art. 7. - (1) Fapta de luare de mită, prevăzută la art. 254 din Codul penal, dacă a fost săvârşită de o persoană care, potrivit legii, are atribuţii de constatare sau de sancţionare a contravenţiilor ori de constatare, urmărire sau judecare a infracţiunilor, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 254 alin. 2 din Codul penal privind săvârşirea infracţiunii de către un funcţionar cu atribuţii de control.

(2) Fapta de dare de mită săvârşită faţă de una dintre persoanele prevăzute la alin. (1) sau faţă de un funcţionar cu atribuţii de control se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 255 din Codul penal, al cărei maxim se majorează cu 2 ani.

 (3) Infracţiunile de primire de foloase necuvenite şi trafic de influenţă, dacă au fost săvârşite de una dintre persoanele menţionate la alin. (1) şi (2), se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 256 din Codul penal, respectiv la art. 257 din Codul penal, al cărei maxim se majorează cu 2 ani.

 Art. 8. - Prevederile art. 254-257 din Codul penal se aplică şi managerilor, directorilor, administratorilor şi cenzorilor societăţilor comerciale, companiilor şi societăţilor naţionale, ai regiilor autonome şi ai oricăror alţi agenţi economici.

 Art. 9. - În cazul infracţiunilor prevăzute în prezenta secţiune, dacă sunt săvârşite în interesul unei organizaţii, asociaţii sau grupări criminale ori al unuia dintre membrii acesteia sau pentru a influenţa negocierile tranzacţiilor comerciale internaţionale ori schimburile sau investiţiile internaţionale, maximul pedepsei prevăzute de lege pentru aceste infracţiuni se majorează cu 5 ani.

 

 SECŢIUNEA a 3-a

 Infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie

 Art. 10. - Sunt pedepsite cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite:

 a) stabilirea, cu intenţie, a unei valori diminuate, faţă de valoarea comercială reală, a bunurilor aparţinând agenţilor economici la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar, comisă în cadrul acţiunii de privatizare sau cu ocazia unei tranzacţii comerciale, ori a bunurilor aparţinând autorităţilor publice sau instituţiilor publice, în cadrul unei acţiuni de vânzare a acestora, săvârşită de cei care au atribuţii de conducere, de administrare sau de gestionare;

 b) acordarea de credite sau de subvenţii cu încălcarea legii sau a normelor de creditare, neurmărirea, conform legii sau normelor de creditare, a destinaţiilor contractate ale creditelor sau subvenţiilor ori neurmărirea creditelor restante;

 c) utilizarea creditelor sau a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate.

Art. 11. - (1) Fapta persoanei care, în virtutea funcţiei, a atribuţiei ori a însărcinării primite, are sarcina de a supraveghea, de a controla sau de a lichida un agent economic privat, de a îndeplini pentru acesta vreo însărcinare, de a intermedia sau de a înlesni efectuarea unor operaţiuni comerciale sau financiare de către agentul economic privat ori de a participa cu capital la un asemenea agent economic, dacă fapta este de natură a-i aduce direct sau indirect foloase necuvenite, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

 (2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a fost săvârşită într-un interval de 5 ani de la încetarea funcţiei, atribuţiei ori însărcinării, aceasta se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.

 Art. 12. - Sunt pedepsite cu închisoarea de la 1 la 5 ani următoarele fapte, dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri ori alte foloase necuvenite:

 a) efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale;

 b) folosirea, în orice mod, direct sau indirect, de informaţii ce nu sunt destinate publicităţii ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii.

 Art. 13. - Fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid sau într-o formaţiune politică, într-un sindicat ori într-o asociaţie fără scop lucrativ sau fundaţie şi care foloseşte influenţa ori autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.

 Art. 14. - Dacă faptele prevăzute la art. 12 şi 13 sunt săvârşite în condiţiile art. 9, maximul pedepsei prevăzute de lege se majorează cu 3 ani.

 Art. 15. - Tentativa la infracţiunile prevăzute în prezenta secţiune se pedepseşte.

 Art. 16. - Dacă faptele prevăzute în prezenta secţiune constituie, potrivit Codului penal sau unor legi speciale, infracţiuni mai grave, acestea se pedepsesc în condiţiile şi cu sancţiunile stabilite în aceste legi.

 

SECŢIUNEA a 4-a

 Infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie

 Art. 17. - În înţelesul prezentei legi, următoarele infracţiuni sunt în legătură directă cu infracţiunile de corupţie sau cu infracţiunile asimilate acestora, prevăzute la art. 10-13:

 a) tăinuirea bunurilor provenite din săvârşirea unei infracţiuni prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a, precum şi favorizarea persoanelor care au comis o astfel de infracţiune;

 b) asocierea în vederea săvârşirii unei infracţiuni prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a sau la lit. a) din prezentul articol;

 c) falsul şi uzul de fals săvârşite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a sau săvârşite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune;

 d) abuzul în serviciu contra intereselor publice, săvârşit în realizarea scopului urmărit printr-o infracţiune prevăzută în secţiunile a 2-a şi a 3-a;

 e) infracţiunile de spălare a banilor, prevăzute în Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, atunci când banii, bunurile sau alte valori provin din săvârşirea unei infracţiuni prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a;

 f) contrabanda cu bunuri provenite din săvârşirea unei infracţiuni prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a sau săvârşită în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune;

 g) infracţiunile prevăzute în Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, săvârşite în legătură cu infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a;

 h) infracţiunea de bancrută frauduloasă şi celelalte infracţiuni prevăzute în Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, săvârşite în legătură cu infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a;

 i) traficul de stupefiante, nerespectarea regimului armelor de foc şi al muniţiilor, traficul de persoane în scopul practicării prostituţiei, săvârşite în legătură cu o infracţiune prevăzută în secţiunile a 2-a şi a 3-a.

 Art. 18. - (1) Infracţiunile prevăzute la art. 17 lit. a)-d) se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în Codul penal pentru aceste infracţiuni, al cărei maxim se majorează cu 2 ani.

 (2) Infracţiunile prevăzute la art. 17 lit. e) se sancţionează cu pedepsele prevăzute în Legea nr. 21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, al căror maxim se majorează cu 3 ani.

 (3) Infracţiunile prevăzute la art. 17 lit. f) se sancţionează cu pedepsele prevăzute în Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, al căror maxim se majorează, în cazul contrabandei simple, cu 3 ani, iar în cazul contrabandei calificate, cu 5 ani.

 (4) Infracţiunile prevăzute la art. 17 lit. g) se sancţionează cu pedepsele prevăzute în Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, al căror maxim se majorează cu 2 ani.

 (5) Infracţiunile prevăzute la art. 17 lit. h) se sancţionează cu pedepsele prevăzute în Legea nr. 31/1990, republicată, al căror maxim se majorează cu 2 ani.

 (6) Infracţiunile prevăzute la art. 17 lit. i) se sancţionează, după caz, cu pedepsele prevăzute la art. 312, 279 sau 329 din Codul penal.

SECŢIUNEA a 5-a

 Dispoziţii comune

 

 Art. 19. - În cazul săvârşirii infracţiunilor la care se referă prezentul capitol, banii, valorile sau orice alte bunuri care au fost date pentru a determina săvârşirea infracţiunii sau pentru a răsplăti pe infractor ori cele dobândite prin săvârşirea infracţiunii, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia, se confiscă, iar dacă bunurile nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

 Art. 20. - În cazul în care s-a săvârşit o infracţiune dintre cele prevăzute în prezentul capitol, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

 CAPITOLUL IV

 Dispoziţii procedurale

 SECŢIUNEA 1

 Dispoziţii generale

 Art. 21. - (1) Infracţiunile prevăzute de prezenta lege ca infracţiuni de corupţie sau ca infracţiuni asimilate acestora ori ca infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie, dacă sunt flagrante, se urmăresc şi se judecă potrivit dispoziţiilor art. 465 şi art. 467-479 din Codul de procedură penală.

 (2) Dacă infracţiunile prevăzute la alin. (1) nu sunt flagrante, urmărirea penală şi judecata se efectuează potrivit procedurii de drept comun.

 Art. 22. - În cazul infracţiunilor prevăzute în secţiunea a 2-a din cap. III, urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror.

 

SECŢIUNEA a 2-a

 Dispoziţii speciale privind descoperirea şi urmărirea infracţiunilor

 Art. 23. - (1) Persoanele cu atribuţii de control sunt obligate să înştiinţeze organul de urmărire penală sau, după caz, organul de constatare a săvârşirii infracţiunilor, abilitat de lege, cu privire la orice date din care rezultă indicii că s-a efectuat o operaţiune sau un act ilicit ce poate atrage răspunderea penală, potrivit prezentei legi.

 (2) Persoanele cu atribuţii de control sunt obligate, în cursul efectuării actului de control, să procedeze la asigurarea şi conservarea urmelor infracţiunii, a corpurilor delicte şi a oricăror mijloace de probă ce pot servi organelor de urmărire penală.

 Art. 24. - Persoanele prevăzute la art. 1 lit. e), care cunosc operaţiuni ce antrenează circulaţia de capitaluri sau alte activităţi, prevăzute la art. 1, privind sume de bani, bunuri sau alte valori ce se presupune că provin din infracţiuni de corupţie sau asimilate acestora ori din infracţiuni ce au legătură cu acestea, au obligaţia să sesizeze organele de urmărire penală sau, după caz, organele de constatare a săvârşirii infracţiunii ori organele de control, abilitate de lege.

 Art. 25. - (1) Îndeplinirea cu bună-credinţă a obligaţiilor prevăzute la art. 23 şi 24 nu constituie o încălcare a secretului profesional sau bancar şi nu atrage răspunderea penală, civilă sau disciplinară.

 (2) Dispoziţiile prevăzute la alin. (1) se aplică chiar dacă cercetarea sau judecarea faptelor semnalate a condus la neînceperea sau încetarea urmăririi penale ori la achitare.

 (3) Sesizările anonime nu pot fi luate în considerare.

 (4) Neîndeplinirea cu rea-credinţă a obligaţiilor prevăzute la art. 23 şi 24 constituie infracţiuni şi se pedepsesc potrivit art. 262 din Codul penal.

Art. 26. - Secretul bancar şi cel profesional nu sunt opozabile organelor de urmărire penală, instanţelor de judecată sau Curţii de Conturi.

 Art. 27. - (1) Când sunt indicii temeinice cu privire la săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute de prezenta lege, în scopul strângerii de probe sau al identificării făptuitorului, procurorul poate să dispună pentru o durată de cel mult 30 de zile:

 a) punerea sub supraveghere a conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora;

 b) punerea sub supraveghere sau sub ascultare a liniilor telefonice;

 c) accesul la sisteme informaţionale; d) comunicarea de acte autentice sau sub semnătură privată de documente bancare, financiare ori contabile.

 (2) Pentru motive temeinice măsurile pot fi prelungite de procuror prin ordonanţă motivată, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile.

 (3) În cursul judecăţii instanţa poate dispune prelungirea acestor măsuri prin încheiere motivată.

 Art. 28. - (1) Se instituie, prin prezenta lege, Secţia de combatere a corupţiei şi criminalităţii organizate, care funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, ca structură specializată în acest domeniu la nivel naţional.

 (2) Se instituie, de asemenea, prin prezenta lege servicii de combatere a corupţiei şi criminalităţii organizate în cadrul parchetelor de pe lângă curţile de apel şi birouri de combatere a corupţiei şi criminalităţii organizate în cadrul parchetelor de pe lângă tribunale, ca structuri teritoriale specializate în acest domeniu. Activitatea acestor servicii şi birouri este coordonată şi controlată de Secţia de combatere a corupţiei şi criminalităţii organizate din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.

 (3) Secţia de combatere a corupţiei şi criminalităţii organizate din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, precum şi serviciile şi birourile prevăzute la alin. (2) efectuează, potrivit Codului de procedură penală şi altor legi speciale, urmărirea penală privind infracţiunile de corupţie prevăzute în prezenta lege, precum şi infracţiunile săvârşite în condiţiile crimei organizate. De asemenea, secţia conduce şi controlează activităţile procesuale efectuate de organele poliţiei şi de alte organe implicate în descoperirea şi urmărirea penală a acestor infracţiuni, supraveghind ca actele îndeplinite de aceste organe să fie efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale.

 (4) În scopul efectuării cu celeritate şi în mod temeinic a activităţilor de descoperire şi de urmărire a infracţiunilor de corupţie şi a infracţiunilor asimilate acestora, prevăzute în prezenta lege, la cererea procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, organele care au competenţe legale în descoperirea şi urmărirea acestor infracţiuni vor delega, timp de un an, numărul necesar de persoane specializate în acest domeniu, pentru a îndeplini, sub directa conducere, supravegherea şi controlul nemijlocit al procurorilor din Secţia de combatere a corupţiei şi criminalităţii organizate din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, actele procesuale conferite de lege.

 (5) Pentru clarificarea unor probleme tehnice de specialitate pot funcţiona, în condiţiile alin. (4), pe lângă Secţia de combatere a corupţiei şi criminalităţii organizate din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, specialişti în domeniul financiar, bancar, vamal sau din alte asemenea domenii.

 (6) Prevederile alin. (4) şi (5) se aplică în mod corespunzător şi în cazul structurilor specializate în domeniul corupţiei şi criminalităţii organizate, care funcţionează la nivel teritorial.

 (7) Secţia de combatere a corupţiei şi criminalităţii organizate din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, precum şi structurile corespunzătoare teritoriale vor efectua şi operaţiuni de centralizare, analizare şi valorificare a datelor şi informaţiilor deţinute de ele sau primite de la celelalte organisme implicate în lupta împotriva corupţiei şi criminalităţii organizate, constituindu-se în felul acesta o bancă de date în domeniul faptelor de corupţie şi al criminalităţii organizate.

 (8) Structura, precum şi statele de personal şi de funcţii ale Secţiei de combatere a corupţiei şi criminalităţii organizate din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, ale serviciilor şi birourilor teritoriale specializate, se vor stabili în condiţiile Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare.

Art. 29. - (1) Pentru judecarea infracţiunilor de corupţie şi a infracţiunilor asimilate acestora, prevăzute în prezenta lege, pot fi constituite complete specializate, potrivit art. 15 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare.

 (2) Judecătorii care compun aceste complete specializate, procurorii care funcţionează în cadrul Secţiei de combatere a corupţiei şi criminalităţii organizate din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, al serviciilor şi birourilor teritoriale specializate, precum şi persoanele prevăzute la art. 28 alin. (4), (5) şi (6) vor primi, pe lângă celelalte drepturi băneşti, un spor de 30% din salariul de bază.

 

 SECŢIUNEA a 3-a

 Dispoziţii comune

 Art. 30. - Hotărârea judecătorească definitivă de condamnare sau de achitare se poate publica în ziarele centrale sau, după caz, locale, menţionate în hotărâre.

 Art. 31. - Prevederile prezentei legi se completează, în ceea ce priveşte urmărirea şi judecata, cu dispoziţiile Codului de procedură penală.

 

 CAPITOLUL V

 Dispoziţii finale

 Art. 32. - În cazul actelor juridice încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi sunt aplicabile dispoziţiile art. 14-22 din Codul de procedură penală.

 Art. 33. - Orice prevedere contrară prezentei legi se abrogă.

 

Lege nr. 161 din 19 aprilie 2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 279 din 21 aprilie 2003

 

 CARTEA I

 Reglementări generale pentru prevenirea şi combaterea corupţiei

 

TITLUL IV

 Conflictul de interese şi regimul incompatibilităţilor în exercitarea

 demnităţilor publice şi funcţiilor publice

 

 CAPITOLUL I

 Dispoziţii generale

 Art. 68. - Prezentul titlu reglementează conflictul de interese şi regimul incompatibilităţilor ce pot interveni în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice.

 Art. 69. - (1) Prevederile prezentului titlu se aplică persoanelor care exercită următoarele demnităţi publice şi funcţii publice:

 a) Preşedinte al României;

 b) deputat şi senator;

 c) consilier prezidenţial şi consilier de stat din Administraţia Prezidenţială;

 d) prim-ministru, ministru, ministru delegat, secretar de stat, subsecretar de stat şi funcţiile asimilate acestora, prefect şi subprefect;

 e) magistraţi;

 f) aleşi locali;

 g) funcţionari publici.

(2) Funcţiile asimilate celor de ministru, secretar de stat şi subsecretar de stat din cadrul unor autorităţi publice centrale sunt cele prevăzute în actele normative privind organizarea şi funcţionarea acestor autorităţi.

 (3) Prin aleşi locali se înţelege primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti, preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene, consilierii locali şi consilierii judeţeni.

 

 CAPITOLUL II

 Conflictul de interese

 

 SECŢIUNEA 1

 Definiţie şi principii

 Art. 70. - Prin conflict de interese se înţelege situaţia în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivit Constituţiei şi altor acte normative.

 Art. 71. - Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităţilor publice şi funcţiilor publice sunt: imparţialitatea, integritatea, transparenţa deciziei şi supremaţia interesului public.

SECŢIUNEA a 2-a

 Conflictul de interese în exercitarea funcţiei de membru al Guvernului

 şi a altor funcţii publice de autoritate din administraţia

 publică centrală şi locală

 Art. 72. - (1) Persoana care exercită funcţia de membru al Guvernului, secretar de stat, subsecretar de stat sau funcţii asimilate acestora, prefect ori subprefect este obligată să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu ia sau să nu participe la luarea unei decizii în exercitarea funcţiei publice de autoritate, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I.

 (2) Obligaţiile prevăzute în alin. (1) nu privesc emiterea, aprobarea sau adoptarea actelor normative.

 Art. 73. - (1) Încălcarea obligaţiilor prevăzute în art. 72 alin. (1) constituie abatere administrativă, dacă nu este o faptă mai gravă, potrivit legii.

 (2) Actele administrative emise sau actele juridice încheiate prin încălcarea obligaţiilor prevăzute în art. 72 alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută.

 (3) Verificarea sesizărilor privind încălcarea obligaţiilor prevăzute în art. 72 alin. (1) se face de către Corpul de control al primului-ministru. Rezultatul verificărilor se prezintă primului-ministru, care dispune, prin decizie, asupra măsurilor ce se impun.

 (4) Dacă din verificările efectuate potrivit alin. (3) rezultă că cel în cauză a realizat foloase materiale prin săvârşirea abaterii administrative prevăzute la alin. (1), primul-ministru dispune, după caz, sesizarea organelor de urmărire penală competente sau a comisiilor competente de cercetare a averii, constituite potrivit Legii nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici.

 (5) Decizia primului-ministru poate fi atacată la Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ, în termen de 15 zile de la comunicare. Hotărârea curţii de apel este supusă recursului.

 (6) Hotărârea judecătorească irevocabilă sau, după caz, decizia primului-ministru, neatacată în termenul prevăzut la alin. (5), se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 (7) Persoana care a săvârşit o abatere administrativă constatată potrivit alin. (3)-(6) este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcţie publică dintre cele prevăzute la art. 72 alin. (1) pentru o perioadă de 3 ani de la data publicării hotărârii judecătoreşti sau, după caz, a deciziei primului-ministru.

Art. 74. - (1) În cazul conflictului de interese prevăzut în prezenta secţiune, primul-ministru poate fi sesizat de orice persoană sau se poate sesiza din oficiu.

 (2) Persoanei care a sesizat conflictul de interese i se comunică, în scris, modul de soluţionare a sesizării, în termen de 30 de zile de la data soluţionării acesteia.

 Art. 75. - Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim ca urmare a existenţei unui conflict de interese prevăzut în prezenta secţiune se poate adresa instanţei de judecată competente, potrivit legii, în funcţie de natura actului emis sau încheiat.

 

 SECŢIUNEA a 3-a

 Conflictul de interese privind aleşii locali

 Art. 76. - (1) Primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti sunt obligaţi să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziţie, în exercitarea funcţiei, care produce un folos material pentru sine, pentru soţul său ori rudele sale de gradul I.

 (2) Actele administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispoziţiile emise cu încălcarea obligaţiilor prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută.

 (3) Dacă în urma controlului asupra legalităţii actelor juridice încheiate sau emise de persoanele prevăzute la alin. (1) rezultă că alesul local în cauză a realizat foloase materiale, prefectul dispune, după caz, sesizarea organelor de urmărire penală competente sau a comisiilor competente de cercetare a averii, constituite potrivit Legii nr. 115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor, magistraţilor, a unor persoane cu funcţii de conducere şi de control şi a funcţionarilor publici.

 (4) Orice persoană interesată poate sesiza, în scris, prefectul în legătură cu faptele prevăzute la alin. (1). Dispoziţiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

 Art. 77. - Conflictele de interese pentru preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene sau consilierii locali şi judeţeni sunt prevăzute în art. 47 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare.

 Art. 78. - Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim ca urmare a existenţei unui conflict de interese prevăzut în prezenta secţiune se poate adresa instanţei de judecată competente, potrivit legii, în funcţie de natura actului emis sau încheiat.

 

SECŢIUNEA a 4-a

Conflictul de interese privind funcţionarii publici

 Art. 79. - (1) Funcţionarul public este în conflict de interese dacă se află în una dintre următoarele situaţii:

 a) este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice şi juridice cu care are relaţii cu caracter patrimonial;

 b) participă în cadrul aceleiaşi comisii, constituite conform legii, cu funcţionari publici care au calitatea de soţ sau rudă de gradul I;

 c) interesele sale patrimoniale, ale soţului sau rudelor sale de gradul I pot influenţa deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcţiei publice.

 (2) În cazul existenţei unui conflict de interese, funcţionarul public este obligat să se abţină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii şi să-l informeze de îndată pe şeful ierarhic căruia îi este subordonat direct. Acesta este obligat să ia măsurile care se impun pentru exercitarea cu imparţialitate a funcţiei publice, în termen de cel mult 3 zile de la data luării la cunoştinţă.

 (3) În cazurile prevăzute la alin. (1), conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, la propunerea şefului ierarhic căruia îi este subordonat direct funcţionarul public în cauză, va desemna un alt funcţionar public, care are aceeaşi pregătire şi nivel de experienţă.

 (4) Încălcarea dispoziţiilor alin. (2) poate atrage, după caz, răspunderea disciplinară, administrativă, civilă ori penală, potrivit legii.

 

 CAPITOLUL III

 Incompatibilităţi

SECŢIUNEA 1

 Dispoziţii generale

 Art. 80. - Incompatibilităţile privind demnităţile publice şi funcţiile publice sunt cele reglementate de Constituţie, de legea aplicabilă autorităţii sau instituţiei publice în care persoanele ce exercită o demnitate publică sau o funcţie publică îşi desfăşoară activitatea, precum şi de dispoziţiile prezentului titlu.

 

 SECŢIUNEA a 2-a

 Incompatibilităţi privind calitatea de parlamentar

 Art. 81. - (1) Calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate, potrivit Constituţiei, cu excepţia celei de membru al Guvernului.

 (2) Prin funcţii publice de autoritate, incompatibile cu calitatea de deputat sau de senator, se înţelege funcţiile din administraţia publică asimilate celor de ministru, funcţiile de secretar de stat, subsecretar de stat şi funcţiile asimilate celor de secretar de stat şi subsecretar de stat din cadrul organelor de specialitate din subordinea Guvernului sau a ministerelor, funcţiile din Administraţia Prezidenţială, din aparatul de lucru al Parlamentului şi al Guvernului, funcţiile de conducere specifice ministerelor, celorlalte autorităţi şi instituţii publice, funcţiile de consilieri locali şi consilieri judeţeni, de prefecţi şi subprefecţi şi celelalte funcţii de conducere din aparatul propriu al prefecturilor, funcţiile de primar, viceprimar şi secretar ai unităţilor administrativ-teritoriale, funcţiile de conducere şi execuţie din serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi celorlalte organe din unităţile administrativ-teritoriale şi din aparatul propriu şi serviciile publice ale consiliilor judeţene şi consiliilor locale, precum şi funcţiile care, potrivit legii, nu permit persoanelor care le deţin să candideze în alegeri.

Art. 82. - (1) Calitatea de deputat şi senator este, de asemenea, incompatibilă cu:

 a) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, precum şi la instituţiile publice;

 b) funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acţionarilor sau asociaţilor la societăţile comerciale prevăzute la lit. a);

 c) funcţia de reprezentant al statului în adunările generale ale societăţilor comerciale prevăzute la lit. a);

 d) funcţia de manager sau membru al consiliilor de administraţie ale regiilor autonome, companiilor şi societăţilor naţionale;

 e) calitatea de comerciant persoană fizică;

 f) calitatea de membru al unui grup de interes economic;

 g) o funcţie publică încredinţată de un stat străin, cu excepţia acelor funcţii prevăzute în acordurile şi convenţiile la care România este parte.

 (2) În mod excepţional, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor sau Senatului, la propunerea Guvernului şi cu avizul comisiilor juridice, poate aproba participarea deputatului sau a senatorului ca reprezentant al statului în adunarea generală a acţionarilor ori ca membru în consiliul de administraţie al regiilor autonome, companiilor sau societăţilor naţionale, instituţiilor publice ori al societăţilor comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, de interes strategic sau în cazul în care un interes public impune aceasta.

 (3) Deputaţii şi senatorii pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar-artistice.

 Art. 83. - (1) Deputatul sau senatorul care la data intrării în vigoare a prezentului titlu se află în una dintre incompatibilităţile prevăzute de art. 81 şi 82 va informa, în termen de 15 zile, Biroul permanent al Camerei din care face parte.

 (2) În termen de 60 de zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (1), deputatul sau senatorul va opta între mandatul de parlamentar şi funcţia care generează incompatibilitatea, demisionând din una dintre funcţii.

 (3) După expirarea termenului prevăzut la alin. (2), dacă starea de incompatibilitate continuă să existe, deputatul sau senatorul este considerat demisionat din funcţia de deputat sau de senator. Demisia se aduce la cunoştinţa Camerei din care face parte parlamentarul. Hotărârea Camerei prin care se constată demisia se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 (4) Procedura de constatare a incompatibilităţii este cea prevăzută în Regulamentul Camerei Deputaţilor şi în Regulamentul Senatului.

 

 SECŢIUNEA a 3-a

 Incompatibilităţi privind funcţia de membru al Guvernului şi alte

 funcţii publice de autoritate din administraţia

 publică centrală şi locală

Art. 84. - (1) Funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu:

 a) orice altă funcţie publică de autoritate, cu excepţia celei de deputat sau de senator ori a altor situaţii prevăzute de Constituţie;

 b) o funcţie de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizaţiilor cu scop comercial;

 c) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, precum şi la instituţiile publice;

 d) funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acţionarilor sau asociaţilor la societăţile comerciale prevăzute la lit. c);

 e) funcţia de reprezentant al statului în adunările generale ale societăţilor comerciale prevăzute la lit. c);

 f) funcţia de manager sau membru al consiliilor de administraţie ale regiilor autonome, companiilor şi societăţilor naţionale;

 g) calitatea de comerciant persoană fizică;

 h) calitatea de membru al unui grup de interes economic;

 i) o funcţie publică încredinţată de un stat străin, cu excepţia acelor funcţii prevăzute în acordurile şi convenţiile la care România este parte.

 (2) Funcţia de secretar de stat, funcţia de subsecretar de stat şi funcţiile asimilate acestora sunt incompatibile cu exercitarea altei funcţii publice de autoritate, precum şi cu exercitarea funcţiilor prevăzute la alin. (1) lit. b)-i).

 (3) În mod excepţional, Guvernul poate aproba participarea persoanelor prevăzute la alin. (1) şi (2) ca reprezentanţi ai statului în adunarea generală a acţionarilor ori ca membri în consiliul de administraţie al regiilor autonome, companiilor sau societăţilor naţionale, instituţiilor publice ori al societăţilor comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, de interes strategic sau în cazul în care un interes public impune aceasta.

 (4) Membrii Guvernului, secretarii de stat, subsecretarii de stat şi persoanele care îndeplinesc funcţii asimilate acestora pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar-artistice.

Art. 85. - (1) Funcţia de prefect şi subprefect este incompatibilă cu:

 a) calitatea de deputat sau senator;

 b) funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti;

 c) funcţia de consilier local sau consilier judeţean;

 d) o funcţie de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizaţiilor cu scop comercial;

 e) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, precum şi la instituţiile publice;

 f) funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acţionarilor sau asociaţilor la societăţile comerciale prevăzute la lit. e);

 g) funcţia de reprezentant al statului în adunările generale ale societăţilor comerciale prevăzute la lit. e);

 h) funcţia de manager sau membru al consiliilor de administraţie ale regiilor autonome, companiilor şi societăţilor naţionale;

 i) calitatea de comerciant persoană fizică;

 j) calitatea de membru al unui grup de interes economic;

 k) o funcţie publică încredinţată de un stat străin, cu excepţia acelor funcţii prevăzute în acordurile şi convenţiile la care România este parte.

 (2) Prefecţii şi subprefecţii pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar-artistice.

 Art. 86. - (1) Persoana care exercită una dintre funcţiile publice de autoritate prevăzute la art. 84 şi 85 este obligată, la data depunerii jurământului sau, după caz, la data numirii în funcţie, să declare că nu se află în unul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege.

 (2) În cazul în care, în timpul exercitării funcţiei publice de autoritate prevăzute la art. 84 şi 85, apare unul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de lege, se procedează după cum urmează:

 a) pentru funcţia de prim-ministru, ministru şi ministru delegat, se aplică dispoziţiile corespunzătoare din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor;

 b) pentru funcţia de secretar de stat, subsecretar de stat şi funcţiile asimilate acestora, precum şi pentru funcţia de prefect şi subprefect, constatarea cazului de incompatibilitate se face de ministrul administraţiei publice, care îl va informa pe primul-ministru, pentru a dispune măsurile necesare.

 

SECŢIUNEA a 4-a

 Incompatibilităţi privind aleşii locali

 Art. 87. - (1) Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu:

 a) funcţia de consilier local;

 b) funcţia de prefect sau subprefect;

 c) calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă, indiferent de durata acestuia;

 d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie ori cenzor sau orice funcţie de conducere ori de execuţie la societăţile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituţii de credit, societăţile de asigurare şi cele financiare, la regiile autonome de interes naţional sau local, la companiile şi societăţile naţionale, precum şi la instituţiile publice;

 e) funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acţionarilor sau asociaţilor la o societate comercială;

 f) funcţia de reprezentant al unităţii administrativ-teritoriale în adunările generale ale societăţilor comerciale de interes local sau de reprezentant al statului în adunarea generală a unei societăţi comerciale de interes naţional;

 g) calitatea de comerciant persoană fizică;

 h) calitatea de membru al unui grup de interes economic;

 i) calitatea de deputat sau senator;

 j) funcţia de ministru, secretar de stat, subsecretar de stat sau o altă funcţie asimilată acestora;

 k) orice alte funcţii publice sau activităţi remunerate, în ţară sau în străinătate, cu excepţia funcţiei de cadru didactic sau a funcţiilor în cadrul unor asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii neguvernamentale.

 (2) Primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti nu pot deţine, pe durata exercitării mandatului, funcţia de consilier judeţean.

 (3) Primarii şi viceprimarii, primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar-artistice.

Art. 88. - (1) Funcţia de consilier local sau consilier judeţean este incompatibilă cu:

 a) funcţia de primar sau viceprimar;

 b) funcţia de prefect sau subprefect;

 c) calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului judeţean ori al prefecturii din judeţul respectiv;

 d) funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, asociat, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor la regiile autonome şi societăţile comerciale de interes local înfiinţate sau aflate sub autoritatea consiliului local ori a consiliului judeţean respectiv sau la regiile autonome şi societăţile comerciale de interes naţional care îşi au sediul sau care deţin filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă;

 e) funcţia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acţionarilor sau asociaţilor la o societate comercială de interes local ori la o societate comercială de interes naţional care îşi are sediul sau care deţine filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă;

 f) funcţia de reprezentant al statului la o societate comercială care îşi are sediul ori care deţine filiale în unitatea administrativ-teritorială respectivă;

 g) calitatea de deputat sau senator;

 h) funcţia de ministru, secretar de stat, subsecretar de stat şi funcţiile asimilate acestora.

 (2) O persoană nu poate exercita în acelaşi timp un mandat de consilier local şi un mandat de consilier judeţean.

 Art. 89. - (1) Calitatea de ales local este incompatibilă şi cu calitatea de acţionar semnificativ la o societate comercială înfiinţată de consiliul local, respectiv de consiliul judeţean.

 (2) Incompatibilitatea există şi în situaţia în care soţul sau rudele de gradul I ale alesului local deţin calitatea de acţionar semnificativ la unul dintre agenţii economici prevăzuţi la alin. (1).

 (3) Prin acţionar semnificativ se înţelege persoana care exercită drepturi aferente unor acţiuni care, cumulate, reprezintă cel puţin 10% din capitalul social sau îi conferă cel puţin 10% din totalul drepturilor de vot în adunarea generală.

Art. 90. - (1) Consilierii locali şi consilierii judeţeni care au funcţia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administraţie sau cenzor ori alte funcţii de conducere, precum şi calitatea de acţionar sau asociat la societăţile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unităţi administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autorităţile administraţiei publice locale din care fac parte, cu instituţiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau judeţean respectiv ori cu societăţile comerciale înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective.

 (2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul în care funcţiile sau calităţile respective sunt deţinute de soţul sau rudele de gradul I ale alesului local.

 Art. 91. - (1) Starea de incompatibilitate intervine numai după validarea mandatului, iar în cazul prevăzut la art. 88 alin. (2), după validarea celui de-al doilea mandat, respectiv după numirea sau angajarea alesului local, ulterior validării mandatului, într-o funcţie incompatibilă cu cea de ales local.

 (2) În cazul prevăzut la art. 89, incompatibilitatea cu calitatea de ales local intervine la data la care alesul local, soţul sau ruda de gradul I a acestuia devin acţionari.

 (3) Alesul local poate renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în această funcţie. Alesul local care devine incompatibil prin aplicarea prevederilor prezentei secţiuni este obligat să demisioneze din una dintre funcţiile incompatibile în cel mult 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

 (4) În situaţia în care alesul local aflat în stare de incompatibilitate nu renunţă la una dintre cele două funcţii incompatibile în termenul prevăzut la alin. (3), prefectul va emite un ordin prin care constată încetarea de drept a mandatului de ales local la data împlinirii termenului de 15 zile sau, după caz, 60 de zile, la propunerea secretarului unităţii administrativ-teritoriale. Orice persoană poate sesiza secretarul unităţii administrativ-teritoriale.

 (5) Ordinul emis de prefect potrivit alin. (4) poate fi atacat la instanţa de contencios administrativ competentă.

 (6) În cazul primarilor, prefectul va propune Guvernului stabilirea datei pentru alegerea unui nou primar, iar în cazul consilierilor locali şi consilierilor judeţeni, se va proceda la validarea mandatului unui supleant, potrivit prevederilor Legii nr. 70/1991 privind alegerile locale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

 Art. 92. - (1) Încălcarea dispoziţiilor art. 90 atrage încetarea de drept a mandatului de ales local la data încheierii contractelor.

 (2) Consilierii locali şi consilierii judeţeni care au contracte încheiate cu încălcarea art. 90 au obligaţia ca, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să renunţe la contractele încheiate. Orice persoană poate sesiza secretarul unităţii administrativ-teritoriale.

 (3) Încălcarea obligaţiei prevăzute la alin. (2) atrage încetarea de drept a mandatului de ales local.

 (4) Constatarea încetării mandatului de consilier local sau consilier judeţean se face prin ordin al prefectului, la propunerea secretarului unităţii administrativ-teritoriale.

 (5) Ordinul emis de prefect potrivit alin. (4) poate fi atacat la instanţa de contencios administrativ competentă.

 (6) Prevederile alin. (1) şi (3) nu se aplică dacă, până la emiterea ordinului de către prefect, se face dovada că încălcarea dispoziţiilor art. 90 a încetat.

Art. 93. - (1) Prevederile art. 90 se aplică şi persoanelor încadrate cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local sau al consiliului judeţean ori la regiile autonome aflate sub autoritatea consiliilor respective sau la societăţile înfiinţate de consiliile locale sau consiliile judeţene respective.

 (2) Încălcarea de către persoanele prevăzute la alin. (1) a dispoziţiilor art. 90 atrage încetarea de drept a raporturilor de muncă.

 (3) Constatarea încetării raporturilor de muncă se face prin ordin sau dispoziţie a conducătorilor autorităţilor publice sau ai agenţilor economici prevăzuţi la alin. (1). Prevederile art. 92 alin. (6) se aplică în mod corespunzător.

 

 SECŢIUNEA a 5-a

 Incompatibilităţi privind funcţionarii publici

 Art. 94. - (1) Calitatea de funcţionar public este incompatibilă cu orice altă funcţie publică decât cea în care a fost numit, precum şi cu funcţiile de demnitate publică.

 (2) Funcţionarii publici nu pot deţine alte funcţii şi nu pot desfăşura alte activităţi, remunerate sau neremunerate, după cum urmează:

 a) în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice;

 b) în cadrul cabinetului demnitarului, cu excepţia cazului în care funcţionarul public este suspendat din funcţia publică, în condiţiile legii, pe durata numirii sale;

 c) în cadrul regiilor autonome, societăţilor comerciale ori în alte unităţi cu scop lucrativ, din sectorul public sau privat, în cadrul unei asociaţii familiale sau ca persoană fizică autorizată;

 d) în calitate de membru al unui grup de interes economic.

 (3) Funcţionarii publici care, în exercitarea funcţiei publice, au desfăşurat activităţi de monitorizare şi control cu privire la societăţi comerciale sau alte unităţi cu scop lucrativ de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. c) nu pot să-şi desfăşoare activitatea şi nu pot acorda consultanţă de specialitate la aceste societăţi timp de 3 ani după ieşirea din corpul funcţionarilor publici.

 (4) Funcţionarii publici nu pot fi mandatari ai unor persoane în ceea ce priveşte efectuarea unor acte în legătură cu funcţia publică pe care o exercită.

 (5) În situaţia prevăzută la alin. (2) lit. b), la încheierea mandatului demnitarului, funcţionarul public este reîncadrat în funcţia publică deţinută sau într-o funcţie similară.

Art. 95. - (1) Nu sunt permise raporturile ierarhice directe în cazul în care funcţionarii publici respectivi sunt soţi sau rude de gradul I.

 (2) Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul în care şeful ierarhic direct are calitatea de demnitar.

 (3) Persoanele care se află în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) sau (2) vor opta, în termen de 60 de zile, pentru încetarea raporturilor ierarhice directe sau renunţarea la calitatea de demnitar.

 (4) Orice persoană poate sesiza existenţa situaţiilor prevăzute la alin. (1) sau (2).

 (5) Situaţiile prevăzute la alin. (1) şi neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la alin. (3) se constată de către şeful ierarhic superior al funcţionarilor publici respectivi, care dispune încetarea raporturilor ierarhice directe dintre funcţionarii publici soţi sau rude de gradul I.

 (6) Situaţiile prevăzute la alin. (2) şi neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la alin. (3) se constată, după caz, de către primul-ministru, ministru sau prefect, care dispune încetarea raporturilor ierarhice directe dintre demnitar şi funcţionarul public soţ sau rudă de gradul I.

 Art. 96. - (1) Funcţionarii publici pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar-artistice.

 (2) În situaţia funcţionarilor publici care desfăşoară activităţile prevăzute la alin. (1), documentele care alcătuiesc dosarul profesional sunt gestionate de către autoritatea sau instituţia publică la care aceştia sunt numiţi.

 Art. 97. - (1) Funcţionarul public poate candida pentru o funcţie eligibilă sau poate fi numit într-o funcţie de demnitate publică.

 (2) Raportul de serviciu al funcţionarului public se suspendă:

 a) pe durata campaniei electorale, până în ziua ulterioară alegerilor, dacă nu este ales;

 b) până la încetarea funcţiei eligibile sau a funcţiei de demnitate publică, în cazul în care funcţionarul public a fost ales sau numit.

 Art. 98. - (1) Funcţionarii publici pot fi membri ai partidelor politice legal constituite.

 (2) Funcţionarilor publici le este interzis să fie membri ai organelor de conducere ale partidelor politice şi să exprime sau să apere în mod public poziţiile unui partid politic.

 (3) Funcţionarii publici care, potrivit legii, fac parte din categoria înalţilor funcţionari publici nu pot fi membri ai unui partid politic, sub sancţiunea destituirii din funcţia publică.

 

CAPITOLUL IV

 Alte conflicte de interese şi incompatibilităţi

 Art. 99. - (1) Persoanelor care exercită următoarele demnităţi publice şi funcţii publice de autoritate din cadrul autorităţilor şi instituţiilor aflate exclusiv sub control parlamentar:

 a) membrii Curţii de Conturi;

 b) preşedintele Consiliului Legislativ şi preşedinţii de secţie;

 c) Avocatul Poporului şi adjuncţii săi;

 d) membrii Consiliului Concurenţei;

 e) membrii Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare;

 f) guvernatorul, prim-viceguvernatorul, viceguvernatorii, membrii consiliului de administraţie şi angajaţii cu funcţii de conducere ai Băncii Naţionale a României;

 g) directorul Serviciului Român de Informaţii, primadjunctul şi adjuncţii săi;

 h) directorul Serviciului de Informaţii Externe şi adjuncţii săi;

 i) membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor;

 j) membrii Consiliului Naţional al Audiovizualului;

 k) membrii consiliilor de administraţie şi ai comitetelor directoare ale Societăţii Române de Radiodifuziune şi Societăţii Române de Televiziune;

 l) membrii Colegiului Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii;

 m) directorul general şi membrii consiliului director al Agenţiei Naţionale de Presă ROMPRES li se aplică dispoziţiile art. 72 şi regimul incompatibilităţilor prevăzut în prezentul titlu pentru miniştri şi, respectiv, secretari de stat, precum şi incompatibilităţile prevăzute în legi speciale.

(2) Persoanele prevăzute la alin. (1) pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar-artistice.

 (3) Dispoziţiile art. 73 şi 74 se aplică în mod corespunzător şi persoanelor prevăzute la alin. (1) de către comisiile de specialitate ale Parlamentului.

 (4) Persoanele care ocupă demnităţile publice şi funcţiile publice de autoritate din cadrul autorităţilor şi instituţiilor prevăzute la alin. (1), dacă se află într-un caz de incompatibilitate, vor informa, în termen de 15 zile, Biroul permanent al Camerei Deputaţilor şi, respectiv, Senatului.

 (5) În termen de 60 de zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (4), persoanele care exercită demnităţile publice şi funcţiile publice prevăzute la alin. (1) vor opta între aceste funcţii şi cele care sunt incompatibile cu acestea, demisionând din funcţia care a generat cazul de incompatibilitate.

 (6) După expirarea termenului prevăzut la alin. (5), dacă starea de incompatibilitate continuă să existe, persoana care ocupă funcţia sau demnitatea publică este considerată demisionată din această funcţie. Demisia se aduce la cunoştinţa Camerei Deputaţilor şi, respectiv, Senatului. Hotărârea Camerei prin care se constată demisia se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 Art. 100. - (1) Consilierilor prezidenţiali şi consilierilor de stat din Administraţia Prezidenţială li se aplică dispoziţiile art. 72 şi regimul incompatibilităţilor prevăzut în prezentul titlu pentru miniştri şi, respectiv, secretari de stat.

 (2) Consilierii prezidenţiali şi consilierii de stat din Administraţia Prezidenţială pot exercita funcţii sau activităţi în domeniul didactic, al cercetării ştiinţifice şi al creaţiei literar-artistice.

 (3) Dispoziţiile art. 73 şi 74 se aplică în mod corespunzător şi persoanelor prevăzute la alin. (1) de către Preşedintele României.

 (4) Procedurile de constatare a incompatibilităţilor pentru persoanele prevăzute la alin. (1) sunt cele stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare al Administraţiei Prezidenţiale.

 

CAPITOLUL V

 Reglementări privind magistraţii

 Art. 101. - Funcţia de judecător şi procuror este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior.

 Art. 102. - Magistraţilor le este interzis:

 a) să desfăşoare activităţi de arbitraj în litigii civile, comerciale sau de altă natură;

 b) să aibă calitatea de asociat, membru în organele de conducere, administrare sau control la societăţi civile, societăţi comerciale, inclusiv bănci sau alte instituţii de credit, societăţi de asigurare sau financiare, companii naţionale, societăţi naţionale ori regii autonome;

 c) să desfăşoare activităţi comerciale, direct sau prin persoane interpuse;

 d) să aibă calitatea de membru al unui grup de interes economic.

 Art. 103. - (1) Magistraţii nu se subordonează scopurilor şi doctrinelor politice.

 (2) Magistraţii nu pot să facă parte din partide politice ori să desfăşoare activităţi cu caracter politic.

 (3) Magistraţii au obligaţia ca, în exercitarea atribuţiilor, să se abţină de la exprimarea sau manifestarea convingerilor lor politice.

 Art. 104. - Magistraţilor le este interzisă orice manifestare contrară demnităţii funcţiei pe care o ocupă ori de natură să afecteze imparţialitatea sau prestigiul acesteia.

 Art. 105. - (1) Magistraţilor le este interzis să participe la judecarea unei cauze, în calitate de judecător sau procuror:

 a) dacă sunt soţi sau rude până la gradul IV inclusiv între ei;

 b) dacă ei, soţii sau rudele lor până la gradul IV inclusiv au vreun interes în cauză.

 (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi magistratului care participă, în calitate de judecător sau procuror, la judecarea unei cauze în căile de atac, atunci când soţul sau ruda până la gradul IV inclusiv a magistratului a participat, ca judecător sau procuror, la judecarea în fond a acelei cauze.

 (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se completează cu prevederile Codului de procedură civilă şi ale Codului de procedură penală referitoare la incompatibilităţi, abţinere şi recuzare.

Art. 106. - (1) Judecătorul care devine avocat nu poate pune concluzii la instanţa unde a funcţionat, timp de 2 ani de la încetarea calităţii de judecător.

 (2) Procurorul care devine avocat nu poate acorda asistenţă juridică la organele de urmărire penală din localitatea unde a funcţionat, timp de 2 ani de la încetarea calităţii de procuror.

 Art. 107. - Magistraţii au obligaţia de a aduce de îndată la cunoştinţa preşedintelui instanţei sau, după caz, a procurorului general în subordinea căruia funcţionează orice ingerinţă în actul de justiţie, de natură politică sau economică, din partea unei persoane fizice sau juridice ori a unui grup de persoane.

 Art. 108. - (1) Încălcarea dispoziţiilor art. 101-105 şi 107 constituie abateri disciplinare şi se sancţionează, în raport cu gravitatea abaterilor, cu:

 a) suspendarea din funcţie pe timp de maximum 6 luni;

 b) îndepărtarea din magistratură.

 (2) Sancţiunile disciplinare se aplică de către Consiliul Superior al Magistraturii, potrivit procedurii stabilite în Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

 (3) Judecătorul sau procurorul sancţionat cu îndepărtarea din magistratură nu poate ocupa nici o funcţie de specialitate juridică timp de 3 ani.

 Art. 109. - (1) Magistraţii pot participa la elaborarea de publicaţii sau studii de specialitate, a unor lucrări literare ori ştiinţifice sau la emisiuni audiovizuale, cu excepţia celor cu caracter politic.

 (2) Magistraţii pot fi membri ai unor comisii de examinare sau de elaborare a unor proiecte de acte normative, a unor documente interne sau internaţionale.

 Art. 110. - Dispoziţiile art. 101-104, 107 şi 109 se aplică în mod corespunzător şi judecătorilor Curţii Constituţionale.

 

 CAPITOLUL VI

 Dispoziţii comune

Art. 111. - (1) Persoanele care exercită demnităţile publice şi funcţiile publice prevăzute în prezentul titlu vor depune o declaraţie de interese, pe propria răspundere, cu privire la funcţiile şi activităţile pe care le desfăşoară, cu excepţia celor legate de mandatul sau funcţia publică pe care o exercită.

 (2) Funcţiile şi activităţile care se includ în declaraţia de interese sunt:

 a) funcţiile deţinute în cadrul unor asociaţii, fundaţii sau alte organizaţii neguvernamentale ori partide politice;

 b) activităţile profesionale remunerate;

 c) calitatea de acţionar sau asociat la societăţi comerciale, inclusiv bănci sau alte instituţii de credit, societăţi de asigurare şi financiare.

 (3) Persoanele prevăzute la alin. (1), care nu îndeplinesc alte funcţii sau nu desfăşoară alte activităţi decât cele legate de mandatul sau funcţia pe care o exercită, depun o declaraţie în acest sens.

 Art. 112. - (1) Declaraţia de interese se depune în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi sau în termen de 15 zile de la data validării mandatului ori, după caz, de la data numirii în funcţie.

 (2) Persoanele care exercită demnităţile publice şi funcţiile publice prevăzute în prezentul titlu vor actualiza declaraţiile de interese ori de câte ori intervin schimbări care, potrivit art. 111 alin. (2), trebuie înscrise în aceste declaraţii. Actualizarea se face în termen de 30 de zile de la data începerii, modificării sau încetării funcţiilor sau activităţilor.

 Art. 113. - (1) Declaraţiile de interese sunt publice şi se depun după cum urmează:

 a) Preşedintele României, la şeful Cancelariei Administraţiei Prezidenţiale;

 b) deputaţii şi senatorii, la secretarul general al Camerei din care aceştia fac parte;

 c) consilierii prezidenţiali şi consilierii de stat din Administraţia Prezidenţială, la şeful Cancelariei Administraţiei Prezidenţiale;

 d) membrii Guvernului, secretarii de stat şi subsecretarii de stat, la secretarul general al Guvernului;

 e) persoanele care îndeplinesc funcţii asimilate celei de ministru, secretar de stat sau subsecretar de stat, la secretarul general al autorităţii publice sub controlul căreia se află;

 f) magistraţii, la preşedintele instanţei sau la conducătorul parchetului la care funcţionează; preşedinţii instanţelor şi conducătorii parchetelor, la preşedinţii instanţelor şi, respectiv, conducătorii parchetelor superioare; preşedintele Curţii Supreme de Justiţie, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şi procurorul general al Parchetului Naţional Anticorupţie, la Consiliul Superior al Magistraturii;

 g) prefecţii şi subprefecţii, la secretarul general al prefecturii;

 h) aleşii locali, la secretarul unităţii administrativ-teritoriale;

 i) funcţionarii publici, la compartimentul de resurse umane din cadrul autorităţilor publice, instituţiilor publice sau, după caz, al unităţilor din care fac parte.

 (2) Numele persoanelor prevăzute la alin. (1), care, în mod nejustificat, nu depun declaraţia de interese potrivit art. 112, se publică pe paginile de Internet ale Parlamentului, Guvernului, ministerelor, celorlalte autorităţi ori instituţii publice centrale, prefecturilor sau consiliilor judeţene, după caz.

 (3) Evidenţa declaraţiilor de interese se consemnează într-un registru special, denumit "Registrul declaraţiilor de interese", al cărui model se stabileşte prin hotărâre a Guvernului.

Art. 114. - (1) Se interzice folosirea de către o persoană care exercită o demnitate publică sau o funcţie publică dintre cele prevăzute în prezentul titlu, în interes privat, a simbolurilor care au legătură cu exerciţiul demnităţii sau funcţiei sale.

 (2) Se interzice folosirea sau permisiunea de a folosi numele însoţit de calitatea persoanei care exercită demnităţile publice şi funcţiile publice prevăzute în prezentul titlu în orice formă de publicitate a unui agent economic român sau străin, precum şi a vreunui produs comercial, naţional sau străin.

 (3) Se interzice folosirea sau permisiunea de a folosi imaginea publică, numele, vocea sau semnătura persoanei care exercită demnităţile publice şi funcţiile publice prevăzute în prezentul titlu pentru orice formă de publicitate privitoare la o activitate care aduce profit, cu excepţia publicităţii gratuite pentru scopuri caritabile.

 (4) Se interzice persoanelor care exercită o demnitate publică sau o funcţie publică dintre cele prevăzute în prezentul titlu folosirea sau exploatarea directă sau indirectă a informaţiilor care nu sunt publice, obţinute în legătură cu exercitarea atribuţiilor, în scopul obţinerii de avantaje pentru ei sau pentru alţii.

 

 CAPITOLUL VII

 Dispoziţii finale

 Art. 115. - Alte cazuri de incompatibilităţi şi interdicţii sunt cele stabilite prin legi speciale.

 Art. 116. - (1) Prefecţii sunt obligaţi să verifice, în cel mult 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, situaţia tuturor aleşilor locali din judeţ. În acest scop, conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice, precum şi conducătorii oficiilor registrului comerţului de pe lângă tribunale sunt obligaţi să pună la dispoziţia prefectului şi a persoanelor împuternicite de acesta datele solicitate, necesare stabilirii persoanelor cărora le sunt aplicabile incompatibilităţile şi interdicţiile prevăzute de prezentul titlu.

 (2) Nerespectarea prevederilor alin. (1) atrage aplicarea de sancţiuni, potrivit legii.

 Art. 117. - Pe data întrării în vigoare a prezentei legi se abrogă dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2001, art. 30, art. 60 alin. (1) lit. b), art. 62, art. 72 alin. (2) lit. b), art. 131 şi teza finală a art. 152 "iar consilierii în funcţie la data intrării în vigoare a prezentei legi îşi vor exercita mandatul până la următoarele alegeri locale" din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 23 aprilie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 5/2002 privind instituirea unor interdicţii pentru aleşii locali şi funcţionarii publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 2 februarie 2002, aprobată şi modificată prin Legea nr. 378/2002.

 

CARTEA II

 Modificarea unor reglementări în scopul prevenirii şi combaterii corupţiei

 

 TITLUL I

 Asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice, prevenirea şi combaterea corupţiei

 Art. I. - Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

 1. Alineatul (1) al articolului 5 va avea următorul cuprins:

 "Art. 5. - (1) În înţelesul prezentei legi, sunt infracţiuni de corupţie infracţiunile prevăzute la art. 254-257 din Codul penal, la art. 6 şi 8‚ din prezenta lege, precum şi infracţiunile prevăzute în legi speciale, ca modalităţi specifice ale infracţiunilor prevăzute la art. 254-257 din Codul penal, şi la art. 6 şi 8‚ din prezenta lege."

 2. La articolul 5, după alineatul (3) se introduce alineatul (4) cu următorul cuprins:

"(4) Dispoziţiile prezentei legi sunt aplicabile şi infracţiunilor împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene prevăzute la art. 18-18…, prin sancţionarea cărora se asigură protecţia fondurilor şi a resurselor Comunităţilor Europene."

 3. După articolul 6 se introduce articolul 6 cu următorul cuprins:

 "Art. 6. - (1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influenţă sau lasă să se creadă că are influenţă asupra unui funcţionar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuţiile sale de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.

 (2) Făptuitorul nu se pedepseşte dacă denunţă autorităţii fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea faptă.

 (3) Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul infracţiunii prevăzute la alin. (1) se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

 (4) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazul prevăzut la alin. (2)."

 4. Alineatul (3) al articolului 7 va avea următorul cuprins:

 "(3) Dacă infracţiunile prevăzute la art. 256 şi 257 din Codul penal, precum şi infracţiunile prevăzute la art. 6 şi 8‚ din prezenta lege au fost săvârşite de una dintre persoanele menţionate la alin. (1) şi (2), maximul special al pedepsei se majorează cu 2 ani."

 5. Articolul 8 va avea următorul cuprins:

 "Art. 8. - Constituie infracţiunile prevăzute la art. 254-257 din Codul penal, art. 6 şi 8‚ din prezenta lege şi faptele incriminate în aceste texte săvârşite de manageri, directori, administratori, cenzori sau alte persoane cu atribuţii de control la societăţile comerciale, companiile şi societăţile naţionale, regiile autonome şi la orice alţi agenţi economici."

 6. După articolul 8 se introduc articolele 8 şi 8‚ cu următorul cuprins:

 "Art. 80. - Prevederile art. 254-257 din Codul penal şi ale art. 6 şi 8‚ din prezenta lege se aplică în mod corespunzător şi următoarelor persoane:

 a) funcţionarilor sau persoanelor care îşi desfăşoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori altor persoane care exercită atribuţii similare în cadrul unei organizaţii publice internaţionale la care România este parte;

 b) membrilor adunărilor parlamentare ale organizaţiilor internaţionale la care România este parte;

 c) funcţionarilor sau persoanelor care îşi desfăşoară activitatea pe baza unui contract de muncă ori altor persoane care exercită atribuţii similare în cadrul Comunităţilor Europene;

 d) persoanelor care exercită funcţii judiciare în cadrul instanţelor internaţionale a căror competenţă este acceptată de România, precum şi funcţionarilor de la grefele acestor instanţe; e) funcţionarilor unui stat străin;

 f) membrilor adunărilor parlamentare sau administrative ale unui stat străin.

 Art. 8‚. - Promisiunea, oferirea sau darea, direct ori indirect, de bani sau alte foloase unui funcţionar al unui stat străin ori al unei organizaţii publice internaţionale, pentru a îndeplini sau a nu îndeplini un act privitor la îndatoririle sale de serviciu, în scopul obţinerii unui folos necuvenit în cadrul operaţiunilor economice internaţionale, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 7 ani."

 7. Articolul 13 va avea următorul cuprins:

 "Art. 13. - Fapta persoanei care îndeplineşte o funcţie de conducere într-un partid, într-un sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, de a folosi influenţa ori autoritatea sa în scopul obţinerii pentru sine ori pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani."

 8. După articolul 13 se introduce articolul 13 cu următorul cuprins:

 "Art. 13. - Infracţiunea de şantaj, prevăzută la art. 194 din Codul penal, în care este implicată o persoană dintre cele prevăzute la art. 1, se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 12 ani."

 9. La articolul 17, după litera d) se introduce litera d) cu următorul cuprins:

 "d) şantajul, săvârşit în legătură cu infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a;"

 10. Litera e) a articolului 17 va avea următorul cuprins:

 "e) infracţiunile de spălare a banilor, prevăzute în Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, atunci când banii, bunurile sau alte valori provin din săvârşirea unei infracţiuni prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a;"

 11. Litera g) a articolului 17 va avea următorul cuprins:

 "g) infracţiunile prevăzute în Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, săvârşite în legătură cu infracţiunile prevăzute în secţiunile a 2-a şi a 3-a;"

 12. Litera i) a articolului 17 va avea următorul cuprins:

 "i) traficul de droguri, traficul de substanţe toxice şi nerespectarea regimului armelor de foc şi al muniţiilor, săvârşite în legătură cu o infracţiune prevăzută în secţiunile a 2-a şi a 3-a;"

 13. La articolul 17, după litera i) se introduc literele j) şi k) cu următorul cuprins:

 "j) infracţiunile de trafic de persoane, prevăzute în Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, săvârşite în legătură cu o infracţiune prevăzută în secţiunile a 2-a şi a 3-a;

 k) infracţiunea prevăzută în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 159/2001 pentru prevenirea şi combaterea utilizării sistemului financiar-bancar în scopul finanţării de acte de terorism, aprobată prin Legea nr. 466/2002, săvârşită în legătură cu o infracţiune prevăzută în secţiunile a 2-a şi a 3-a."

 14. Alineatele (1) şi (2) ale articolului 18 vor avea următorul cuprins:

 "Art. 18. - (1) Infracţiunile prevăzute la art. 17 lit. a)-d) se sancţionează cu pedepsele prevăzute în Codul penal pentru aceste infracţiuni, al căror maxim se majorează cu 2 ani.

(2) Infracţiunile prevăzute la art. 17 lit. e) se sancţionează cu pedepsele prevăzute în Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor, al căror maxim se majorează cu 3 ani."

 15. Alineatul (4) al articolului 18 va avea următorul cuprins:

 "(4) Infracţiunile prevăzute la art. 17 lit. g) se sancţionează cu pedepsele prevăzute în Legea nr. 87/1994 pentru combaterea evaziunii fiscale, cu modificările ulterioare, al căror maxim se majorează cu 2 ani."

 16. Alineatul (6) al articolului 18 va avea următorul cuprins:

 "(6) Infracţiunile prevăzute la art. 17 lit. i) privind traficul de droguri se sancţionează cu pedepsele prevăzute în Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, al căror maxim se majorează cu 2 ani, infracţiunea privind traficul de substanţe toxice se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la art. 312 din Codul penal, al cărei maxim se majorează cu 2 ani, iar infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor se sancţionează cu pedepsele prevăzute la art. 279 din Codul penal al căror maxim se majorează cu 2 ani."

 17. La articolul 18 se introduc alineatele (7) şi (8) cu următorul cuprins:

 "(7) Infracţiunile prevăzute la art. 17 lit. j) privind traficul de persoane se sancţionează cu pedepsele prevăzute în Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, al căror maxim se majorează cu 2 ani.

 (8) Infracţiunea prevăzută la art. 17 lit. k) se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 159/2001 pentru prevenirea şi combaterea utilizării sistemului financiar-bancar în scopul finanţării de acte de terorism, aprobată prin Legea nr. 466/2002, al cărei maxim se majorează cu 2 ani."

 18. La Capitolul III, după articolul 18 se introduce Secţiunea 4 cu următorul cuprins:

"SECŢIUNEA 40

 Infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene

 Art. 18. - (1) Folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat obţinerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

 (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează omisiunea de a furniza, cu ştiinţă, datele cerute potrivit legii pentru obţinerea de fonduri din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, dacă fapta are ca rezultat obţinerea pe nedrept a acestor fonduri.

 (3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au produs consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

 Art. 18‚. - (1) Schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei fondurilor obţinute din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

 (2) Dacă fapta prevăzută la alin. (1) a produs consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

 (3) Schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinaţiei unui folos legal obţinut, dacă fapta are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută la alin. (1).

 Art. 18ƒ. - (1) Folosirea sau prezentarea de documente ori declaraţii false, inexacte sau incomplete, care are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

 (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează omisiunea de a furniza, cu ştiinţă, datele cerute potrivit legii, dacă fapta are ca rezultat diminuarea ilegală a resurselor din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele administrate de acestea ori în numele lor.

 (3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au produs consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

 Art. 18„. - Tentativa infracţiunilor prevăzute la art. 18-18ƒ se pedepseşte.

 Art. 18…. - Încălcarea din culpă, de către director, administrator sau persoana cu atribuţii de decizie sau de control în cadrul unui agent economic, a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă a avut ca rezultat săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute la art. 18-18ƒ sau săvârşirea unei infracţiuni de corupţie ori de spălare a banilor în legătură cu fondurile Comunităţilor Europene, de către o persoană care se află în subordinea sa şi care a acţionat în numele acelui agent economic, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi."

19. Articolul 22 va avea următorul cuprins:

 "Art. 22. - În cazul infracţiunilor prevăzute în prezenta lege, urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror."

 20. Alineatul (3) al articolului 25 se abrogă.

 21. Articolul 26 va avea următorul cuprins:

 "Art. 26. - Secretul bancar şi cel profesional, cu excepţia secretului profesional al avocatului exercitat în condiţiile legii, nu sunt opozabile procurorului, după începerea urmăririi penale, şi nici instanţei de judecată. Datele şi informaţiile solicitate de procuror sau de instanţa de judecată se comunică la cererea scrisă a procurorului, în cursul urmăririi penale, sau a instanţei, în cursul judecăţii."

 22. Articolul 27 va avea următorul cuprins:

 "Art. 27. - (1) Când sunt indicii temeinice cu privire la săvârşirea uneia dintre infracţiunile prevăzute în prezenta lege, în scopul strângerii de probe sau al identificării făptuitorului, procurorul poate să autorizeze motivat, pe o durată de cel mult 30 de zile:

 a) punerea sub supraveghere a conturilor bancare şi a conturilor asimilate acestora;

 b) punerea sub supraveghere sau interceptarea comunicaţiilor;

 c) accesul la sisteme informaţionale;

 d) comunicarea de înscrisuri, documente bancare, financiare ori contabile.

 (2) Pentru motive temeinice autorizarea prevăzută la alin. (1) poate fi prelungită, în aceleaşi condiţii, fiecare prelungire neputând depăşi 30 de zile. Durata maximă a măsurilor prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) autorizate este de 4 luni.

 (3) În cursul judecăţii, instanţa poate dispune prelungirea măsurilor prevăzute la alin. (1), prin încheiere motivată.

 (4) Dispoziţiile art. 91-91… din Codul de procedură penală se aplică în mod corespunzător."

 23. Articolul 29 va avea următorul cuprins:

 "Art. 29. - (1) Pentru judecarea în primă instanţă a infracţiunilor prevăzute în prezenta lege, se constituie complete specializate.

 (2) La judecătorii, tribunale şi curţile de apel, completele specializate sunt formate din 2 judecători."

 24. La articolul 31, după alineatul (1) se introduce alineatul (2) cu următorul cuprins:

 "(2) Dispoziţiile Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător şi prezentei legi, în măsura în care aceasta nu prevede altfel."

 

Anexa 6 Parchetele anticorupţie de pe lângă Curţile de apel

Curtea de apel

Tribunale arondate

Oraşul reşedinţă

Telefon

Curtea de Apel Alba Iulia

Alba

Sibiu

Hunedoara

Municipiul Alba Iulia

0258/81.11.05

Curtea de Apel Piteşti

Argeş

Vîlcea

Municipiul Piteşti

0248/21.24.65

Curtea de Apel Bacău

Bacău

Neamţ

Municipiul Bacău

0234/51.07.57

Curtea de Apel Oradea

Bihor

Satu Mare

Municipiul Oradea

0259/47.91.12

Curtea de Apel Suceava

Suceava

Botoşani

Municipiul Suceava

0230/52.28.12

Curtea de Apel Braşov

Braşov

Covasna

Municipiul Braşov

0268/41.70.67

Curtea de Apel Bucureşti

Bucureşti

Călăraşi

Giurgiu

Ialomiţa

Teleorman

Municipiul Bucureşti

021/312.14.97

Curtea de Apel Cluj

Cluj

Bistriţa Năsăud

Maramureş

Sălaj

Municipiul Cluj-Napoca

0264/45.08.13

Curtea de Apel Constanţa

Constanţa

Tulcea

Municipiul Constanţa

0241/67.22.77

Curtea de Apel Craiova

Dolj

Gorj

Mehedinţi

Olt

Municipiul Craiova

0251/41.1377

Curtea de Apel Galaţi

Galaţi

Brăila

Vrancea

Municipiul Galaţi

0236/41.10.26

Curtea de Apel Iaşi

Iaşi

Vaslui

Municipiul Iaşi

0232/27.22.27

Curtea de Apel Tîrgu Mureş

Mureş

Harghita

Municipiul Tîrgu Mureş

0265.31.17.80

Curtea de Apel Ploieşti

Prahova

Buzău

Dâmboviţa

Municipiul Ploieşti

0244/40.75.59

Curtea de Apel Timişoara

Timiş

Arad

Caraş-Severin

Municipiul Timişoara

0256/22.14.22