LEGE nr. 211 din 15 noiembrie 2011
privind regimul deşeurilor
EMITENT: PARLAMENTUL
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 837 din 25 noiembrie 2011
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
§ 1.
Dispoziţii generale
ART. 1
Prezenta
lege stabileşte măsurile necesare pentru protecţia mediului
şi a sănătăţii
populaţiei, prin prevenirea sau reducerea efectelor adverse determinate de
generarea şi gestionarea deşeurilor şi prin reducerea efectelor
generale ale folosirii resurselor şi creşterea eficienţei
folosirii acestora.
§ 2.
Domeniul de aplicare
ART. 2
(1) Se
exclud din domeniul de aplicare al prezentei legi următoarele:
a)
efluenţii gazoşi emişi în atmosferă şi dioxidul de
carbon captat şi transportat în scopul stocării geologice şi
stocat geologic potrivit prevederilor Directivei 2009/31/CE a Parlamentului European
şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a
dioxidului de carbon şi de modificare a Directivei 85/337/CEE
a Consiliului, precum şi a directivelor 2000/60/CE, <LLNK 832001L0080 10>2001/80/CE, 2004/35/CE, 2006/12/CE, 2008/1/CE şi a Regulamentului (CE) nr. 1.013/2006 ale
Parlamentului European şi ale Consiliului sau excluşi din domeniul de
aplicare a respectivei directive potrivit prevederilor art.
2 alin. (2)
din aceasta;
b)
solurile (in situ), inclusiv solurile contaminate neexcavate şi
clădiri legate permanent de sol;
c)
solurile necontaminate şi alte materiale geologice naturale excavate în
timpul activităţilor de construcţie, în cazul în care este cert
că respectivul material va fi utilizat pentru construcţii în starea
sa naturală şi pe locul de unde a fost excavat;
d)
deşeurile radioactive;
e)
explozibilii declasaţi;
f)
materiile fecale, în cazul în care acestea nu intră sub incidenţa
alin. (2) lit. b), paiele şi alte resturi vegetale nepericuloase provenite
din agricultură sau silvicultură şi care sunt folosite în
agricultură ori silvicultură sau pentru producerea de energie din
biomasă prin procese ori metode care nu dăunează mediului
şi nu pun în pericol sănătatea populaţiei.
(2) Se
exclud din domeniul de aplicare al prezentei legi, în măsura în care sunt
reglementate prin alte acte normative, următoarele:
a)
apele uzate;
b)
subprodusele de origine animală, inclusiv produse transformate care
intră sub incidenţa Regulamentului (CE) nr. 1.774/2002 al
Parlamentului European şi al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire
a normelor sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt
destinate consumului uman, cu excepţia produselor care urmează
să fie incinerate, depozitate sau utilizate într-o instalaţie de
producere a biogazului ori a compostului;
c)
carcasele de la animalele care au decedat în orice alt mod decât prin
sacrificare, inclusiv animale care au fost sacrificate pentru eradicarea unei
epizootii şi care sunt eliminate potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.774/2002;
d)
deşeurile rezultate în urma activităţilor de prospectare,
extracţie, tratare şi stocare a resurselor minerale, precum şi a
exploatării carierelor care intră sub incidenţa Hotărârii Guvernului nr.
856/2008 privind gestionarea deşeurilor din industriile
extractive.
(3)
Fără a aduce atingere obligaţiilor prevăzute de alte acte
normative aplicabile, sedimentele depuse în apele de suprafaţă în
scopul gestionării apelor şi a căilor navigabile sau al
prevenirii inundaţiilor, al atenuării efectelor inundaţiilor
şi secetei ori asanării terenurilor nu se supun prevederilor
prezentei legi, în cazul în care se face dovada că respectivele sedimente
sunt nepericuloase.
(4)
Actele normative care transpun directive individuale pot stabili pentru
gestionarea anumitor categorii de deşeuri reguli speciale pentru cazuri
individuale sau reguli care vin în completarea dispoziţiilor prezentei
legi.
§ 3.
Definiţii
ART. 3
Semnificaţia termenilor specifici utilizaţi în prezenta lege
este prevăzută în anexa nr. 1.
§ 4.
Ierarhia deşeurilor
ART. 4
(1)
Ierarhia deşeurilor se aplică în funcţie de ordinea
priorităţilor în cadrul legislaţiei şi al politicii în
materie de prevenire a generării şi de gestionare a deşeurilor,
după cum urmează:
a)
prevenirea;
b)
pregătirea pentru reutilizare;
c)
reciclarea;
d)
alte operaţiuni de valorificare, de exemplu valorificarea energetică;
e)
eliminarea.
(2)
Aplicarea ierarhiei deşeurilor menţionată la alin. (1) are ca
scop încurajarea acţiunii în materie de prevenire a generării şi
gestionării eficiente şi eficace a deşeurilor, astfel încât
să se reducă efectele negative ale acestora asupra mediului.
(3) În
acest sens, pentru anumite fluxuri de deşeuri specifice, aplicarea
ierarhiei deşeurilor poate suferi modificări în baza evaluării
de tip analiza ciclului de viaţă privind efectele globale ale
generării şi gestionării acestor deşeuri.
(4)
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului
asigură un proces transparent de elaborare a actelor normative şi a
politicii în domeniul gestionării deşeurilor, cu respectarea
prevederilor Legii nr. 52/2003
privind transparenţa decizională în administraţia publică,
cu completările ulterioare.
(5)
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului ia în
considerare principiile generale ale protecţiei mediului, precauţiei
şi durabilităţii, fezabilităţii tehnice şi
viabilităţii economice, protecţiei resurselor, precum şi
impactul global asupra mediului, sănătăţii populaţiei,
economiei şi societăţii, potrivit prevederilor art. 1 şi
20.
§ 5.
Subproduse
ART. 5
Este
considerat subprodus, şi nu deşeu potrivit definiţiei de la pct.
9 din anexa nr. 1, o substanţă sau un obiect care rezultă în
urma unui proces de producţie al cărui obiectiv principal nu este
producerea acestuia şi care îndeplineşte, cumulativ, următoarele
condiţii:
a) utilizarea ulterioară a
substanţei sau a obiectului este certă;
b)
substanţa sau obiectul poate fi utilizat direct, fără a fi supus
unei alte prelucrări suplimentare celei prevăzute de practica
industrială obişnuită;
c)
substanţa sau obiectul este produs ca parte integrantă a unui proces
de producţie;
d)
utilizarea ulterioară este legală, în sensul că substanţa
sau obiectul îndeplineşte toate cerinţele relevante referitoare la
produs, la protecţia mediului şi protecţia
sănătăţii pentru utilizarea specifică şi nu va
produce efecte globale nocive asupra mediului sau a sănătăţii
populaţiei.
§
6. Încetarea statutului de deşeu
ART. 6
(1)
În cazul în care anumite categorii de deşeuri au trecut printr-o
operaţiune prevăzută în anexa nr. 3 şi dacă
îndeplinesc criteriile specifice stabilite de Comisia Europeană, acestea
încetează să mai fie considerate deşeuri, în sensul prezentei
legi.
(2) Deşeurile care încetează să
mai fie considerate deşeuri, potrivit prevederilor alin. (1),
încetează să mai fie considerate deşeuri în scopul atingerii
obiectivelor de valorificare şi reciclare prevăzute de Hotărârea
Guvernului nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor şi a
deşeurilor de ambalaje, cu modificările şi completările
ulterioare, Hotărârea Guvernului nr.
2.406/2004 privind gestionarea vehiculelor şi a vehiculelor
scoase din uz, cu modificările şi completările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr.
1.037/2010 privind deşeurile de echipamente electrice şi
electronice, Hotărârea Guvernului nr.
1.132/2008 privind regimul bateriilor şi acumulatorilor şi
al deşeurilor de baterii şi acumulatori, cu modificările şi
completările ulterioare, precum şi de alte acte normative.
(3) În
lipsa criteriilor stabilite la nivel comunitar menţionate la alin. (1), autoritatea
publică centrală pentru protecţia mediului poate decide, prin
ordin al ministrului, pentru fiecare caz, dacă un anumit deşeu a
încetat să fie considerat ca atare, pe baza unor studii de evaluare a
impactului social/economic şi asupra mediului, realizate de aceasta sau de
orice altă autoritate/instituţie de la nivel naţional ori
european, cu respectarea următoarelor condiţii:
a)
substanţa sau obiectul este utilizat în mod curent pentru îndeplinirea
unor scopuri specifice;
b)
există o piaţă sau cerere pentru substanţa ori obiectul în
cauză;
c)
substanţa sau obiectul îndeplineşte cerinţele tehnice pentru
îndeplinirea scopurilor specifice şi respectă legislaţia şi
normele aplicabile produselor;
d)
utilizarea substanţei sau a obiectului nu va produce efecte nocive asupra
mediului sau sănătăţii populaţiei.
(4)
Ordinele prevăzute la alin. (3) sunt notificate statelor membre ale
Uniunii Europene şi Comisiei Europene, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr.
1.016/2004 privind măsurile pentru organizarea şi
realizarea schimbului de informaţii în domeniul standardelor şi
reglementărilor tehnice, precum şi al regulilor referitoare la
serviciile societăţii informaţionale între România şi
statele membre ale Uniunii Europene, precum şi Comisia Europeană, cu
modificările ulterioare.
§ 7.
Lista deşeurilor
ART. 7
(1)
Lista deşeurilor aprobată de către Comisia Europeană se
preia în legislaţia naţională prin hotărâre a Guvernului.
(2)
Lista deşeurilor este obligatorie pentru a determina dacă un
deşeu trebuie considerat deşeu periculos.
(3)
Includerea unui obiect sau a unei substanţe pe listă nu înseamnă
că respectivul obiect ori respectiva substanţă se consideră
ca fiind deşeu în orice împrejurare.
(4) O
substanţă sau un obiect este considerat deşeu numai în cazul în
care corespunde definiţiei prevăzute la pct. 9 din anexa nr. 1.
ART. 8
(1)
Producătorii şi deţinătorii de deşeuri persoane
juridice sunt obligaţi să încadreze fiecare tip de deşeu generat
din propria activitate în lista deşeurilor prevăzută la art. 7
alin. (1).
(2) În
cazul unui tip de deşeu care se încadrează potrivit listei
deşeurilor prevăzute la art. 7 alin. (1) sub două coduri
diferite în funcţie de posibila prezenţă a unor caracteristici
periculoase - codurile marcate cu asterisc, încadrarea ca deşeu
nepericulos se realizează de către producătorii şi
deţinătorii de astfel de deşeuri numai în baza unei analize a
originii, testelor, buletinelor de analiză şi a altor documente
relevante.
(3)
Laboratorul de referinţă din cadrul Agenţiei Naţionale
pentru Protecţia Mediului, denumită în continuare ANPM,
analizează cazurile de incertitudine referitoare la caracterizarea şi
încadrarea deşeurilor.
(4) Producătorii şi
deţinătorii de deşeuri persoane juridice sunt obligaţi
să efectueze şi să deţină o caracterizare a
deşeurilor periculoase generate din propria activitate şi a
deşeurilor care pot fi considerate periculoase din cauza originii sau
compoziţiei, în scopul determinării posibilităţilor de
amestecare, a metodelor de tratare şi eliminare a acestora.
(5)
Producătorii şi deţinătorii de deşeuri
autorităţi publice de apărare, ordine publică şi
siguranţă naţională sunt obligaţi să încadreze în
codurile prevăzute în anexa nr. 2 la Hotărârea
Guvernului nr. 856/2002 privind evidenţa gestiunii
deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile,
inclusiv deşeurile periculoase, cu completările ulterioare, fiecare
tip de deşeu generat de propria activitate, pe baza reglementărilor
specifice pentru gestionarea deşeurilor.
ART. 9
(1) Pe
baza originii, testelor, buletinelor de analiză şi a altor documente
relevante puse la dispoziţie de producătorii şi deţinătorii
de deşeuri prevăzuţi la art. 8 alin. (4) şi (5),
autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului
consideră că un deşeu este periculos chiar dacă acesta nu
figurează ca atare pe lista deşeurilor prevăzută la art. 7
alin. (1), dacă acesta prezintă una sau mai multe dintre
proprietăţile prevăzute în anexa nr. 4.
(2)
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului
notifică Comisiei Europene, cu celeritate, deşeurile considerate ca
fiind periculoase şi care nu figurează ca atare pe lista deşeurilor
prevăzută la art. 7 alin. (1) şi le consemnează în raportul
prevăzut la art. 48 alin. (3), furnizând Comisiei Europene toate
informaţiile relevante.
ART. 10
(1) În
cazul în care autoritatea publică centrală pentru protecţia
mediului deţine dovezi care arată că un deşeu care
figurează pe lista deşeurilor prevăzută la art. 7 alin. (1)
ca fiind periculos nu prezintă niciuna dintre proprietăţile
prevăzute în anexa nr. 4 poate considera acest deşeu ca fiind
nepericulos.
(2)
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului
notifică Comisiei Europene, cu celeritate, cazurile prevăzute la
alin. (1), furnizând toate informaţiile relevante în vederea revizuirii
listei deşeurilor.
ART. 11
Reclasificarea
deşeurilor periculoase ca deşeuri nepericuloase nu se poate realiza
prin diluarea sau amestecarea acestora în scopul de a diminua
concentraţiile iniţiale de substanţe periculoase până la un
nivel mai mic decât nivelul prevăzut pentru ca un deşeu să fie
definit ca fiind periculos.
§ 8. Răspunderea extinsă a
producătorului
ART. 12
(1) În
vederea prevenirii, reutilizării, reciclării şi a altor tipuri
de valorificare a deşeurilor, autoritatea publică centrală
pentru protecţia mediului promovează sau, după caz, propune
măsuri cu caracter legislativ ori nelegislativ prin care producătorul
produsului, persoana fizică autorizată sau persoana juridică ce,
cu titlu profesional, proiectează, produce, prelucrează,
tratează, vinde ori importă produse este supus unui regim de
răspundere extinsă a producătorului.
(2)
Măsurile prevăzute la alin. (1) includ, fără a se limita la
acestea, următoarele:
a)
încurajarea adoptării, încă din faza de proiectare a produselor, a
unor soluţii care să reducă impactul asupra mediului şi
generarea de deşeuri în procesul de fabricaţie şi pe perioada de
utilizare a produselor şi care să asigure respectarea prevederilor
art. 4 alin. (1)-(3), atunci când acestea devin deşeuri;
b)
încurajarea producţiei şi comercializării de produse cu
utilizări multiple, durabile din punct de vedere tehnic şi care,
după ce devin deşeuri, pot fi valorificate în mod corespunzător
şi a căror eliminare este compatibilă cu principiile de
protecţie a mediului;
c)
acceptarea produselor returnate şi a deşeurilor rezultate după
ce produsele nu mai sunt folosite şi asigurarea gestionării
ulterioare a acestora fără a crea prejudicii asupra mediului sau
sănătăţii populaţiei, precum şi asumarea
răspunderii financiare;
d)
punerea la dispoziţia publicului a informaţiilor disponibile cu
privire la caracterul reutilizabil şi reciclabil al produselor.
(3) În
vederea aplicării răspunderii extinse a producătorului se iau în
considerare fezabilitatea tehnică şi viabilitatea economică,
efectele globale asupra mediului şi sănătăţii
populaţiei, precum şi impactul social, cu respectarea
necesităţii de a asigura buna funcţionare a pieţei interne.
(4)
Răspunderea extinsă a producătorilor se aplică
fără a aduce atingere responsabilităţilor prevăzute la
art. 22 alin. (1) şi art. 23 şi legislaţiei specifice privind
fluxurile de deşeuri şi a celei privind produsele.
§ 9.
Valorificarea deşeurilor
ART. 13
Producătorii de deşeuri şi deţinătorii de
deşeuri au obligaţia valorificării acestora, cu respectarea
prevederilor art. 4 alin. (1)-(3) şi art. 20.
ART. 14
(1)
Pentru asigurarea unui grad înalt de valorificare, producătorii de
deşeuri şi deţinătorii de deşeuri sunt obligaţi
să colecteze separat cel puţin următoarele categorii de
deşeuri: hârtie, metal, plastic şi sticlă.
(2)
Operatorii economici care asigură colectarea şi transportul
deşeurilor prevăzute la alin. (1) au obligaţia de a asigura
colectarea separată a deşeurilor prevăzute la alin. (1) şi
de a nu amesteca aceste deşeuri.
ART. 15
(1)
Unităţile şi întreprinderile care valorifică deşeurile
au următoarele obligaţii:
a)
să deţină spaţii special amenajate pentru stocarea
deşeurilor în condiţii care să garanteze reducerea riscului
pentru sănătatea umană şi deteriorării
calităţii mediului;
b)
să evite formarea de stocuri de deşeuri care urmează să fie
valorificate, precum şi de produse rezultate în urma valorificării
care ar putea genera fenomene de poluare a mediului sau care să prezinte
riscuri asupra sănătăţii populaţiei;
c)
să adopte cele mai bune tehnici disponibile în domeniul valorificării
deşeurilor, în momentul achiziţiei.
(2)
Operatorii economici care desfăşoară operaţiuni de
valorificare a deşeurilor, prevăzute în anexa nr. 3, se înscriu la
Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri.
(3)
Procedura de înscriere pentru operatorii economici prevăzuţi la alin.
(2) se stabileşte prin ordin al ministrului economiei, comerţului
şi mediului de afaceri, cu avizul ministrului mediului şi
pădurilor, în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a
prezentei legi.
§ 10.
Reutilizarea şi reciclarea
ART. 16
(1)
Autorităţile administraţiei publice centrale cu atribuţii
în domeniul protecţiei mediului adoptă sau, după caz, propun
măsuri adecvate pentru promovarea reutilizării produselor şi
activităţilor de pregătire a acestora pentru reutilizare în
special prin:
a)
stimularea realizării unor reţele pentru repararea şi
reutilizarea produselor;
b)
utilizarea instrumentelor economice;
c)
introducerea unor criterii referitoare la achiziţiile publice;
d)
stabilirea de obiective cantitative sau alte măsuri.
(2)
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului
promovează reciclarea de înaltă calitate prin aplicarea colectării
separate a deşeurilor, în măsura în care este fezabilă din punct
de vedere tehnic, economic şi de mediu şi se conformează cu
standardele de calitate în sectorul de reciclare respectiv, prin acte normative
care se supun aprobării Guvernului.
ART. 17
(1)
Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia ca
începând cu anul 2012 să asigure colectarea separată pentru cel
puţin următoarele tipuri de deşeuri: hârtie, metal, plastic
şi sticlă.
(2)
Producătorii de deşeuri şi autorităţile
administraţiei publice locale au următoarele îndatoriri:
a)
să atingă, până în anul 2020, un nivel de pregătire pentru
reutilizare şi reciclare de minimum 50% din masa totală a
cantităţilor de deşeuri, cum ar fi hârtie, metal, plastic
şi sticlă provenind din deşeurile menajere şi, după
caz, provenind din alte surse, în măsura în care aceste fluxuri de
deşeuri sunt similare deşeurilor care provin din deşeurile
menajere;
b)
să atingă, până în anul 2020, un nivel de pregătire pentru
reutilizare, reciclare şi alte operaţiuni de valorificare
materială, inclusiv operaţiuni de umplere rambleiere care
utilizează deşeuri pentru a înlocui alte materiale, de minimum 70%
din masa cantităţilor de deşeuri nepericuloase provenite din
activităţi de construcţie şi demolări, cu
excepţia materialelor geologice naturale definite la categoria 17 05 04
din Hotărârea Guvernului nr.
856/2002, cu completările ulterioare.
ART. 18
(1)
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului
consemnează stadiul îndeplinirii obiectivelor prevăzute la art. 17
alin. (2) în raportul prevăzut la art. 48 alin. (3).
(2) În
cazul neîndeplinirii obiectivelor, în raport se includ motivele eşecului
respectiv şi măsurile pe care toţi factorii implicaţi
intenţionează să le ia în vederea îndeplinirii obiectivelor
respective.
§ 11.
Eliminarea
ART. 19
(1)
Producătorii de deşeuri şi deţinătorii de deşeuri
au obligaţia să supună deşeurile care nu au fost
valorificate unei operaţiuni de eliminare în condiţii de
siguranţă, care îndeplineşte cerinţele art. 20.
(2)
Operatorii economici autorizaţi din punctul de vedere al protecţiei
mediului pentru activitatea de eliminare a deşeurilor au următoarele
obligaţii:
a)
să asigure eliminarea în totalitate a deşeurilor care le sunt
încredinţate;
b)
să folosească cele mai bune tehnici disponibile şi care nu
implică costuri excesive pentru eliminarea deşeurilor;
c)
să amplaseze şi să amenajeze instalaţia de eliminare a
deşeurilor într-un spaţiu şi în condiţii stabilite de
autorităţile teritoriale pentru protecţia mediului competente;
d)
să introducă în instalaţia de eliminare numai deşeurile
menţionate în autorizaţia emisă de autorităţile
competente şi să respecte tehnologia de eliminare aprobată de
acestea.
(3)
Abandonarea deşeurilor este interzisă.
(4)
Eliminarea deşeurilor în afara spaţiilor autorizate în acest scop
este interzisă.
§ 12.
Protecţia sănătăţii populaţiei şi a mediului
ART. 20
Gestionarea deşeurilor trebuie să se realizeze fără
a pune în pericol sănătatea umană şi fără a
dăuna mediului, în special:
a)
fără a genera riscuri pentru aer, apă, sol, faună sau
floră;
b)
fără a crea disconfort din cauza zgomotului sau a mirosurilor;
c)
fără a afecta negativ peisajul sau zonele de interes special.
§ 13.
Costurile
ART. 21
(1) În
conformitate cu principiul "poluatorul plăteşte", costurile
operaţiunilor de gestionare a deşeurilor se suportă de
către producătorul de deşeuri sau, după caz, de
deţinătorul actual ori anterior al deşeurilor.
(2) La
propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia
mediului, prin actul normativ care reglementează categoria de deşeuri
se stabilesc cazurile în care costurile gestionării deşeurilor
urmează să fie suportate în întregime sau parţial de către
producătorul produsului din care derivă deşeul respectiv şi
eventuala participare a distribuitorilor unui asemenea produs la aceste
costuri.
(3) În
cazul deşeurilor abandonate şi în cazul în care
producătorul/deţinătorul de deşeuri este necunoscut,
cheltuielile legate de curăţarea şi refacerea mediului, precum
şi cele de transport, valorificare, recuperare/reciclare, eliminare sunt
suportate de către autoritatea administraţiei publice locale.
(4)
După identificarea producătorului/deţinătorului de
deşeuri, acesta este obligat să suporte atât cheltuielile
prevăzute la alin. (3), efectuate de autoritatea administraţiei
publice locale, cât şi pe cele legate de acţiunile întreprinse pentru
identificare.
§ 14.
Responsabilitatea pentru gestionarea deşeurilor
ART. 22
(1)
Producătorul de deşeuri sau, după caz, orice deţinător
de deşeuri are obligaţia de a efectua operaţiunile de tratare în
conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1)-(3) şi art. 20 sau de a
transfera aceste operaţiuni unui operator economic autorizat care
desfăşoară activităţi de tratare a deşeurilor sau
unui operator public ori privat de colectare a deşeurilor în conformitate
cu prevederile art. 4 alin. (1)-(3) şi art. 20.
(2)
Operatorii economici autorizaţi din punct de vedere al protecţiei
mediului pentru efectuarea operaţiunilor de colectare şi transport au
obligaţia să transporte deşeurile numai la instalaţii
autorizate pentru efectuarea operaţiunilor de tratare.
(3)
Deţinătorii/Producătorii de deşeuri persoane juridice,
comercianţii, precum şi operatorii economici prevăzuţi la
alin. (2) au obligaţia să desemneze o persoană din rândul
angajaţilor proprii care să urmărească şi să
asigure îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de prezenta lege sau
să delege această obligaţie unei terţe persoane.
(4)
Persoanele desemnate, prevăzute la alin. (3), trebuie să fie
instruite în domeniul gestiunii deşeurilor, inclusiv a deşeurilor
periculoase, ca urmare a absolvirii unor cursuri de specialitate.
ART. 23
(1)
Producătorul sau deţinătorul care transferă deşeuri
către una dintre persoanele fizice ori juridice prevăzute la art. 22
alin. (1) în vederea efectuării unor operaţiuni de tratare
preliminară operaţiunilor de valorificare sau de eliminare
completă nu este scutit de responsabilitatea pentru realizarea
operaţiunilor de valorificare ori de eliminare completă.
(2) La
propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia
mediului, prin actul normativ care reglementează categoria de deşeuri
se stabilesc condiţiile cu privire la responsabilitatea gestionării
deşeurilor şi cazurile în care producătorului iniţial de
deşeuri îi revine responsabilitatea pentru întregul lanţ al
procesului de tratare sau cazurile în care responsabilitatea
producătorului şi a deţinătorului de deşeuri se poate
împărţi ori delega între factorii implicaţi în lanţul
procesului de tratare.
(3) La
propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia
mediului, prin actul normativ care reglementează categoria de
deşeuri, în conformitate cu prevederile art. 12, se stabileşte
dacă organizarea activităţilor de gestionare a deşeurilor
revine parţial sau în totalitate producătorului produsului din care
derivă deşeul respectiv şi măsura în care distribuitorul
produsului respectiv participă la această responsabilitate.
(4)
Prevederile alin. (2) şi (3) se aplică în măsura în care
studiile de evaluare efectuate la solicitarea autorităţii publice
centrale pentru protecţia mediului stabilesc oportunitatea
împărţirii responsabilităţii privind gestionarea
deşeurilor.
(5) În
cazul în care împărţirea responsabilităţii privind tratarea
deşeurilor implică transportul deşeurilor peste frontiera
României, acesta se poate realiza numai cu respectarea prevederilor comunitare
referitoare la transferurile de deşeuri.
(6) La
controlul şi supravegherea transporturilor deşeurilor peste frontiera
României se iau în considerare perioadele de tranziţie prevăzute în
Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, precum şi cele
prevăzute prin Hotărârea Guvernului nr.
788/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea
Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr.
1.013/2006 privind transferul de deşeuri, cu modificările şi
completările ulterioare.
§ 15.
Principiile autonomiei şi proximităţii
ART. 24
(1)
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului
colaborează cu celelalte autorităţi publice cu atribuţii în
domeniul gestionării deşeurilor şi cu autorităţile
competente din alte state membre pentru crearea unei reţele integrate
adecvate de unităţi de eliminare a deşeurilor şi de
instalaţii de valorificare a deşeurilor municipale mixte colectate
din gospodăriile populaţiei, inclusiv în cazul în care această
colectare vizează şi astfel de deşeuri provenite de la alţi
producători, ţinând seama de cele mai bune tehnici disponibile, care
nu implică costuri excesive, cu respectarea cerinţelor prevăzute
în Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană.
(2)
Reţeaua este concepută astfel încât să permită Uniunii
Europene să asigure prin mijloace proprii eliminarea deşeurilor,
precum şi valorificarea deşeurilor menţionate la alin. (1),
şi pentru a permite României să acţioneze individual în acest
scop, ţinând cont de condiţiile geografice sau de necesitatea de
instalaţii specializate pentru anumite tipuri de deşeuri.
(3)
Reţeaua prevăzută la alin. (1) şi (2) trebuie să
permită eliminarea şi valorificarea deşeurilor în cele mai
apropiate instalaţii adecvate, prin cele mai potrivite metode şi
tehnici, pentru a asigura un înalt nivel de protecţie pentru mediu şi
pentru sănătatea publică.
(4)
Prin derogare de la prevederile Regulamentului (CE) nr. 1.013/2006 al
Parlamentului European şi al Consiliului din 14 iunie 2006 privind
transferurile de deşeuri, România poate limita, în vederea protejării
reţelei naţionale, intrările transporturilor de deşeuri
destinate incineratoarelor clasificate ca instalaţii de valorificare, în
cazul în care autoritatea publică centrală pentru protecţia
mediului a stabilit că asemenea transporturi ar duce la necesitatea
eliminării deşeurilor naţionale sau ar presupune tratarea
respectivelor deşeuri într-un mod care nu este consecvent cu planul
naţional de gestionare a deşeurilor.
(5) În
cazul în care autoritatea publică centrală pentru protecţia
mediului aplică prevederile alin. (4), aceasta notifică decizia
Comisiei Europene.
(6)
Aplicarea principiilor autonomiei şi proximităţii nu
semnifică obligaţia de a deţine la nivel naţional toate
tipurile de instalaţii pentru valorificarea şi eliminarea
deşeurilor.
ART. 25
Agenţiile pentru protecţia mediului şi
autorităţile publice locale iau în considerare la elaborarea
documentelor strategice locale şi la aprobarea investiţiilor în
domeniul gestiunii deşeurilor principiul autonomiei şi
proximităţii, fără a aduce atingere planului naţional
de gestionare a deşeurilor şi strategiei naţionale de gestionare
a deşeurilor.
§ 16.
Controlul deşeurilor periculoase
ART. 26
(1)
Producătorii/Deţinătorii de deşeuri periculoase, precum
şi operatorii economici autorizaţi din punctul de vedere al
protecţiei mediului să desfăşoare activităţi de
colectare, transport, stocare, tratare sau valorificare a deşeurilor
periculoase sunt obligaţi să colecteze, să transporte şi
să stocheze separat diferitele categorii de deşeuri periculoase, în
funcţie de proprietăţile fizico-chimice, de
compatibilităţi şi de natura substanţelor de stingere care
pot fi utilizate pentru fiecare categorie de deşeuri în caz de incendiu,
astfel încât să se poată asigura un grad ridicat de protecţie a
mediului şi a sănătăţii populaţiei potrivit
prevederilor art. 20, incluzând asigurarea trasabilităţii de la locul
de generare la destinaţia finală, potrivit prevederilor art. 49
şi 60.
(2)
Controlul privind generarea, colectarea, operaţiunile de transport,
stocarea temporară şi tratarea în cazul deşeurilor periculoase
se efectuează de către instituţiile abilitate prin lege şi
are în vedere, în mod deosebit, originea, destinaţia, precum şi
măsurile luate de producătorul de deşeuri pentru ambalarea
şi etichetarea unor astfel de deşeuri.
(3)
Transportul deşeurilor periculoase pe teritoriul României este reglementat
prin hotărâre a Guvernului.
§ 17.
Interzicerea amestecării deşeurilor periculoase
ART. 27
(1)
Producătorii şi deţinătorii de deşeuri periculoase,
inclusiv comercianţii şi brokerii care pot intra fizic în posesia
deşeurilor au obligaţia să nu amestece diferitele categorii de
deşeuri periculoase cu alte categorii de deşeuri periculoase sau cu
alte deşeuri, substanţe ori materiale.
(2) Amestecarea include diluarea
substanţelor periculoase.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin.
(1), autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului
pot autoriza amestecarea dacă:
a)
operaţiunea de amestecare este efectuată de un operator economic
autorizat, potrivit prevederilor art. 32;
b)
sunt respectate condiţiile prevăzute la art. 20, iar efectele nocive
ale gestionării deşeurilor asupra sănătăţii
populaţiei şi asupra mediului nu sunt agravate;
c)
operaţiunea de amestecare se realizează în conformitate cu cele mai
bune tehnici disponibile;
d)
caracterizarea deşeurilor prevăzută la art. 8 alin. (4) permite
acest proces.
(4) În
situaţiile în care deşeurile periculoase sunt deja amestecate cu alte
deşeuri, substanţe sau materiale, fără a fi cazul celor
prevăzute la alin. (3), separarea trebuie să fie efectuată numai
dacă este fezabilă din punct de vedere tehnic şi economic
şi dacă este necesară pentru respectarea prevederilor art. 20.
§ 18.
Etichetarea deşeurilor periculoase
ART. 28
(1)
Producătorii de deşeuri sunt obligaţi să se asigure că
pe durata efectuării operaţiunilor de colectare, transport şi
stocare a deşeurilor periculoase acestea sunt ambalate şi etichetate
potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.272/2008 al Parlamentului
European şi al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea,
etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor, de
modificare şi de abrogare a directivelor 67/548/CEE şi 1999/45/CE, precum şi de modificare a Regulamentului
(CE) nr. 1.907/2006, ale Hotărârii
Guvernului nr. 1.408/2008 privind clasificarea, ambalarea şi
etichetarea substanţelor periculoase şi ale <LLNK 12010 937
20 301 0 33>Hotărârii Guvernului nr. 937/2010 privind
clasificarea, ambalarea şi etichetarea la introducerea pe piaţă
a preparatelor periculoase.
(2)
Transferul deşeurilor periculoase pe teritoriul naţional trebuie
să fie însoţit de documentul de identificare prevăzut în anexa
IB la Regulamentul (CE) nr. 1.013/2006.
§ 19.
Deşeurile periculoase rezultate din gospodării
ART. 29
(1)
Prevederile art. 26-28 şi 49 nu se aplică deşeurilor municipale
amestecate, provenite din gospodăriile populaţiei.
(2)
Prevederile art. 28 şi 49 nu se aplică fracţiunilor separate de
deşeuri periculoase provenind din gospodăriile populaţiei
până când acestea nu sunt acceptate pentru colectare, eliminare sau
valorificare de către o unitate ori întreprindere care a obţinut o
autorizaţie sau a fost înregistrată potrivit prevederilor art. 32 sau
36.
§ 20.
Uleiurile uzate
ART. 30
(1)
Fără a aduce atingere obligaţiilor privind gestionarea
deşeurilor periculoase prevăzute la art. 27 şi 28,
producătorii şi deţinătorii de deşeuri periculoase
trebuie să respecte prevederile art. 4 alin. (1)-(3) şi ale art. 20
în gestionarea uleiurilor uzate.
(2)
Activitatea de gestionare a uleiurilor uzate se reglementează prin
hotărâre a Guvernului.
(3)
Pentru a acorda prioritate regenerării uleiurilor uzate se respectă
prevederile art. 11 sau 12 din Regulamentul (CE) nr. 1.013/2006 în cazul
transferului de uleiuri uzate dinspre România către instalaţii de
incinerare sau coincinerare aflate pe teritoriul altor state membre ori
ţări terţe.
§ 21.
Biodeşeurile
ART. 31
(1)
Autorităţile administraţiei publice locale, potrivit
prevederilor art. 4 alin. (1)-(3) şi art. 20, au următoarele
responsabilităţi:
a)
să colecteze separat biodeşeurile, în vederea compostării
şi fermentării acestora;
b)
să trateze biodeşeurile într-un mod care asigură un înalt nivel
de protecţie a mediului;
c)
să folosească materiale sigure pentru mediu, produse din
biodeşeuri;
d)
să încurajeze compostarea individuală în gospodării.
(2)
Deşeurile biodegradabile provenite din parcuri şi grădini
trebuie să fie colectate separat şi transportate la staţiile de
compostare sau pe platforme individuale de compostare.
(3) În
cazul în care biodeşeurile colectate separat conţin substanţe
periculoase, se interzice tratarea acestora în staţii de compostare.
§ 22.
Autorizări şi înregistrări
ART. 32
(1)
Toate unităţile sau întreprinderile care desfăşoară
activităţi de tratare a deşeurilor sunt obligate să
obţină o autorizaţie/autorizaţie integrată de mediu
emisă de către autorităţile competente pentru
protecţia mediului.
(2)
Autorizaţia/Autorizaţia integrată de mediu trebuie să
conţină cel puţin următoarele:
a)
tipurile şi cantităţile de deşeuri care pot fi tratate;
b) cerinţele tehnice şi de orice
altă natură aplicabile amplasamentului în cauză pentru fiecare
tip de operaţiune autorizată;
c)
măsurile de siguranţă şi de prevenire care trebuie luate;
d)
metoda care trebuie aplicată pentru fiecare tip de operaţiune;
e)
monitorizarea şi controlul operaţiunilor, după caz;
f)
măsurile de închidere şi de întreţinere ulterioară,
după caz.
(3) Autorizaţia/Autorizaţia
integrată de mediu se emite şi se revizuieşte în conformitate cu
prevederile art. 16 alin. (2) şi
(4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2005
privind protecţia mediului, aprobată cu modificări şi
completări prin Legea
nr. 265/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
ART. 33
(1)
În cazul în care autoritatea publică teritorială pentru
protecţia mediului consideră că metoda de tratare propusă
nu este acceptabilă din punctul de vedere al protecţiei mediului, în
special atunci când metoda nu este conformă cu prevederile art. 20,
aceasta refuză emiterea autorizaţiei/autorizaţiei integrate.
(2)
Autorizaţiile/Autorizaţiile integrate pentru operaţiuni de
incinerare sau coincinerare cu recuperare de energie a deşeurilor
municipale solide se emit dacă valorificarea energiei se realizează
cu eficienţă energetică mai mare sau egală cu cea
prevăzută în anexa nr. 3 pentru operaţiunea R1.
§ 23. Derogări de la obligaţia de
autorizare
ART. 34
Autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului
poate acorda, în baza normelor generale stabilite de autoritatea publică
centrală pentru protecţia mediului, unităţilor sau
întreprinderilor derogări de la obligaţia prevăzută la art.
32 alin. (1) pentru următoarele operaţiuni:
a)
eliminarea propriilor deşeuri nepericuloase la locul de producţie;
b)
valorificarea deşeurilor.
§ 24.
Condiţii pentru derogări
ART. 35
(1)
Pentru acordarea derogărilor potrivit prevederilor art. 34 autoritatea
publică centrală pentru protecţia mediului stabileşte, pentru
fiecare tip de activitate, norme generale care să prevadă:
a)
tipurile şi cantităţile de deşeuri care pot face obiectul
unei derogări;
b)
metoda de tratare care trebuie aplicată.
(2)
Aceste norme se stabilesc astfel încât să se asigure că deşeurile
sunt tratate potrivit prevederilor art. 20.
(3) În cazul operaţiilor de eliminare
prevăzute la art. 34 lit. a), normele trebuie să ia în considerare
cele mai bune tehnici disponibile.
(4) Pe
lângă normele generale prevăzute la alin. (1), autoritatea
publică centrală pentru protecţia mediului stabileşte
condiţii speciale pentru derogările acordate în cazul deşeurilor
periculoase, inclusiv pe tipuri de activităţi, precum şi alte
eventuale cerinţe necesare pentru efectuarea diferitelor forme de
valorificare şi, unde este cazul, valori-limită pentru
conţinutul de substanţe periculoase al deşeurilor şi
valori-limită de emisie, fără a excede însă derogările
prevăzute la art. 34.
(5)
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează
Comisia Europeană în legătură cu normele prevăzute la alin.
(1)-(3).
§ 25.
Înregistrarea
ART. 36
(1) În
cazul în care structurile enumerate nu fac obiectul cerinţelor privind
autorizarea, ANPM menţine un registru cu:
a)
operatorii economici care colectează şi transportă deşeuri
în sistem profesional;
b)
comercianţii sau brokerii;
c)
operatorii economici care fac obiectul derogărilor de la cerinţele de
autorizare potrivit prevederilor art. 34.
(2)
Persoanele fizice autorizate şi persoanele juridice prevăzute la
alin. (1) sunt obligate să informeze, până la data de 31 decembrie a
fiecărui an, autoritatea publică teritorială pentru
protecţia mediului asupra activităţii desfăşurate.
(3) În
vederea reducerii sarcinii administrative asociate procesului de înregistrare,
agenţiile pentru protecţia mediului comunică ANPM
informaţii relevante cu privire la persoanele fizice şi juridice
prevăzute la alin. (1).
(4)
ANPM elaborează procedura de înregistrare în registrul prevăzut la
alin. (1), în termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a
prezentei legi, care va fi aprobată prin ordin al conducătorului
autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului.
(5)
Instituţiile care desfăşoară activităţi care
privesc apărarea ţării şi securitatea naţională
nu se înregistrează în registrul prevăzut la alin. (1).
§ 26.
Planurile de gestionare a deşeurilor
ART. 37
(1)
Pentru îndeplinirea obiectivelor prezentei legi se elaborează planuri de
gestionare a deşeurilor la nivel naţional, regional, judeţean,
inclusiv al municipiului Bucureşti.
(2)
Planul naţional de gestionare a deşeurilor, denumit în continuare
PNGD, se elaborează de către autoritatea publică centrală
pentru protecţia mediului şi acoperă întregul teritoriu
geografic al României.
(3)
Planul prevăzut la alin. (2) se aprobă prin hotărâre a
Guvernului şi se notifică Comisiei Europene.
ART. 38
(1) În
baza principiilor şi obiectivelor prevăzute în PNGD şi a cadrului
general stabilit prin Ordinul
ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 951/2007
privind aprobarea Metodologiei de elaborare a planurilor regionale şi
judeţene de gestionare a deşeurilor se elaborează/realizează/revizuiesc
planurile regionale de gestionare a deşeurilor, denumite în continuare
PRGD, de către Agenţia Regională pentru Protecţia Mediului,
denumită în continuare ARPM, împreună cu toate consiliile judeţene
aparţinând regiunii respective.
(2)
PRGD se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii
publice centrale pentru protecţia mediului.
ART. 39
(1) În
baza principiilor şi obiectivelor din PNGD şi a cadrului general din Ordinul ministrului mediului
şi dezvoltării durabile nr. 951/2007 se
elaborează/realizează/revizuiesc planurile judeţene de
gestionare a deşeurilor, denumite în continuare PJGD, de către
consiliul judeţean, în colaborare cu agenţia judeţeană
pentru protecţia mediului, denumită în continuare APM, şi planul
de gestionare a deşeurilor pentru municipiul Bucureşti, denumit în
continuare PMGD, de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti
în colaborare cu autoritatea publică teritorială pentru protecţia
mediului Bucureşti.
(2)
PJGD se aprobă prin hotărâre a consiliului judeţean, iar PMGD,
prin hotărâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, cu
avizul APM sau ARPM, după caz.
ART. 40
(1)
Realizarea studiilor, expertizelor şi proiectelor necesare pentru
elaborarea planurilor de gestionare a deşeurilor poate fi
încredinţată cu respectarea prevederilor legale privind
achiziţiile publice.
(2) Elaborarea şi avizarea planurilor de
gestionare a deşeurilor se fac cu respectarea procedurii de realizare a
evaluării de mediu pentru planuri şi programe.
(3)
Autorităţile publice şi operatorii economici au obligaţia
furnizării datelor necesare elaborării planurilor, potrivit
prevederilor legale.
ART. 41
(1)
Planurile de gestionare a deşeurilor cuprind o analiză a
situaţiei actuale în domeniul gestionării tuturor categoriilor de
deşeuri, precum şi măsurile care trebuie luate pentru
îmbunătăţirea condiţiilor de mediu în cazul pregătirii
pentru reutilizare, reciclare, valorificare şi eliminare, precum şi o
evaluare a modului în care planurile vor ajuta la punerea în aplicare a
obiectivelor şi dispoziţiilor prezentei legi.
(2)
Planurile prevăzute la alin. (1), luând în considerare nivelul geografic
şi acoperirea zonei de planificare, trebuie să conţină cel
puţin următoarele:
a)
obiectivele şi priorităţile autorităţilor
administraţiei publice locale în vederea îndeplinirii obligaţiilor
din domeniul gestionării deşeurilor;
b)
tipul, cantitatea şi sursa deşeurilor generate în teritoriu,
deşeurile care ar putea fi expediate de pe sau pe teritoriul
naţional, precum şi o evaluare a evoluţiei viitoare a fluxurilor
de deşeuri;
c)
schemele existente de colectare a deşeurilor şi principalele
instalaţii de eliminare şi valorificare, inclusiv orice aranjamente
speciale pentru uleiurile uzate, deşeurile periculoase sau fluxurile de
deşeuri abordate de legislaţia specifică;
d)
o evaluare a necesarului de noi scheme de colectare, închiderea
instalaţiilor de deşeuri existente, infrastructura suplimentară
pentru instalaţiile de deşeuri potrivit prevederilor art. 24 şi,
dacă este cazul, investiţiile legate de acestea;
e)
informaţii suficiente cu privire la criteriile de identificare a
amplasamentului şi la capacitatea viitoare de eliminare sau de operare a
instalaţiilor majore de valorificare, dacă este cazul;
f)
politici generale de gestionare a deşeurilor, inclusiv tehnologii şi
metode planificate de gestionare a deşeurilor sau politici privind
deşeurile care ridică probleme specifice de gestionare;
g)
estimarea costurilor pentru investiţiile privind operaţiile de
valorificare şi eliminare;
h)
etapele care trebuie urmărite de autorităţile responsabile
pentru îndeplinirea prevederilor prezentei legi;
i)
modul de implementare a planurilor de gestionare a deşeurilor;
j) orice alte informaţii relevante necesare
pentru asigurarea îndeplinirii obiectivelor prezentei legi.
(3)
Luând în considerare nivelul geografic şi acoperirea zonei de planificare,
planurile prevăzute la alin. (1) pot conţine:
a)
aspectele organizaţionale legate de gestionarea deşeurilor, inclusiv
o descriere a alocării responsabilităţilor între actorii publici
şi privaţi care se ocupă cu gestionarea deşeurilor;
b) o
analiză a utilităţii şi a adecvării utilizării instrumentelor
economice şi de altă natură pentru rezolvarea diverselor
probleme legate de deşeuri, luând în considerare necesitatea
menţinerii unei bune funcţionări a pieţei interne;
c)
utilizarea unor campanii de sensibilizare şi de informare adresate
publicului larg sau unor categorii speciale de consumatori;
d)
siturile contaminate istoric de eliminare a deşeurilor şi măsuri
pentru reabilitarea acestora.
(4)
Planurile de gestionare a deşeurilor respectă cerinţele privind
gestionarea deşeurilor stabilite prin art. 23 din Hotărârea Guvernului nr. 621/2005,
cu modificările şi completările ulterioare, şi prin art. 6 alin. (1) din
Hotărârea Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deşeurilor,
cu modificările şi completările ulterioare.
§ 27.
Programe de prevenire a generării deşeurilor
ART. 42
(1)
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, potrivit
prevederilor art. 1 şi 4, adoptă, până la data de 12 decembrie
2013, programe de prevenire a generării deşeurilor la nivel
naţional.
(2)
Programele de prevenire a generării deşeurilor pot să facă
parte din planurile de gestionare a deşeurilor prevăzute la art. 37,
din alte programe de politici de mediu sau să fie elaborate ca programe
distincte.
(3) În
cazul în care programele prevăzute la alin. (1) sunt integrate în
planurile de gestionare a deşeurilor sau în alte programe, măsurile
de prevenire a generării deşeurilor trebuie identificate clar.
(4)
Programele prevăzute la alin. (1) stabilesc obiective de prevenire a
generării deşeurilor.
(5)
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului descrie
măsurile de prevenire existente şi evaluează utilitatea
exemplelor de măsuri prevăzute în anexa nr. 5 sau a altor măsuri
corespunzătoare.
(6)
Scopul obiectivelor şi măsurilor prevăzute la alin. (4) şi
(5) este eliminarea legăturii dintre creşterea economică şi
impactul asupra mediului asociat cu generarea de deşeuri.
(7)
Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului
stabileşte valorile de referinţă calitative sau cantitative
specifice, adecvate pentru măsurile de prevenire a generării
deşeurilor, adoptate pentru a monitoriza şi evalua progresul
măsurilor, şi poate stabili şi alte obiective calitative ori
cantitative şi indicatori specifici pe lângă cele prevăzute de
legislaţia comunitară, pe baza unor studii de evaluare.
ART. 43
(1)
Persoana juridică ce exercită o activitate de natură
comercială sau industrială, având în vedere rezultatele unui audit de
deşeuri, este obligată să întocmească şi să
implementeze, începând cu anul 2012, un program de prevenire şi reducere a
cantităţilor de deşeuri generate din activitatea proprie sau,
după caz, de la orice produs fabricat, inclusiv măsuri care
respectă un anumit design al produselor, şi să adopte
măsuri de reducere a periculozităţii deşeurilor.
(2)
Programul prevăzut la alin. (1) se poate elabora şi de către o
terţă persoană/asociaţie profesională.
§ 28.
Evaluarea/Monitorizarea şi revizuirea planurilor şi a programelor
ART. 44
(1)
PNGD se monitorizează anual de către autoritatea publică
centrală pentru protecţia mediului prin ANPM, se evaluează cel
puţin o dată la 6 ani şi se revizuieşte, după caz.
(2)
PJGD se monitorizează anual, se evaluează de către APM o
dată la 2 ani şi se revizuiesc, după caz.
(3)
Revizuirea PJGD se realizează de către consiliul judeţean, în
baza recomandărilor raportului de monitorizare/evaluare întocmit de APM.
(4)
Revizuirea PRGD se realizează de către ARPM împreună cu toate
consiliile judeţene din regiunea respectivă, în baza
recomandărilor raportului de monitorizare/evaluare întocmit de ARPM.
(5)
Revizuirea PNGD se realizează de către autoritatea publică
centrală pentru protecţia mediului, în baza recomandărilor
raportului de monitorizare/evaluare întocmit de ANPM.
ART. 45
PRGD
se monitorizează anual, se evaluează o dată la 2 ani şi se
revizuiesc, după caz, de către ARPM împreună cu toate consiliile
judeţene din regiunea respectivă.
§ 29.
Participarea publicului
ART. 46
(1)
Autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului care
elaborează şi promovează planurile de gestionare a
deşeurilor şi programele de prevenire a generării
deşeurilor afişează pe site-ul propriu planurile şi
programele, astfel încât părţile interesate, autorităţile
relevante, precum şi publicul să aibă:
a)
posibilitatea de a participa la elaborarea lor;
b)
acces la acestea, odată elaborate.
(2)
Participarea părţilor interesate, a autorităţilor relevante
şi a publicului la elaborarea planurilor şi programelor promovate se
realizează în cadrul procedurii de evaluare de mediu pentru acele planuri
şi programe care sunt supuse acestei proceduri, în conformitate cu
prevederile Hotărârii Guvernului nr.
1.076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a
evaluării de mediu pentru planuri şi programe.
§ 30.
Cooperarea
ART. 47
Autorităţile publice cooperează, dacă este cazul, cu
alte state membre interesate şi cu Comisia Europeană la elaborarea
planurilor de gestionare a deşeurilor şi a programelor de prevenire a
generării deşeurilor prevăzute la art. 37 şi 42.
§ 31.
Raportări
ART. 48
(1)
Autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului
informează autoritatea publică centrală pentru protecţia
mediului cu privire la adoptarea sau revizuirea planurilor şi programelor
elaborate la nivel local/regional prevăzute la art. 38 şi 39.
(2) Autoritatea
publică centrală pentru protecţia mediului informează
Comisia Europeană cu privire la adoptarea sau modificarea planurilor
şi programelor prevăzute la art. 37 şi 42.
(3) La
fiecare 3 ani, autoritatea publică centrală pentru protecţia
mediului informează Comisia Europeană, prin prezentarea unor rapoarte
sectoriale în format electronic, cu privire la implementarea prevederilor
prezentei legi.
(4)
Aceste rapoarte conţin informaţii cu privire la gestionarea
uleiurilor uzate şi la progresele înregistrate în punerea în aplicare a
programelor de prevenire a generării deşeurilor şi, după
caz, informaţii despre măsurile aplicabile, aşa cum este
prevăzut la art. 12, privind responsabilitatea producătorului.
(5)
Raportul prevăzut la alin. (3) se transmite Comisiei Europene de
către autoritatea publică centrală pentru protecţia
mediului, în termen de 9 luni de la încheierea perioadei de 3 ani pentru care
se întocmeşte.
§ 32.
Păstrarea evidenţei
ART. 49
(1)
Producătorii de deşeuri, deţinătorii de deşeuri,
comercianţii şi brokerii, aşa cum sunt definiţi în anexa
nr. 1, precum şi operatorii economici care desfăşoară
activităţi de tratare a deşeurilor sunt obligaţi să
asigure evidenţa gestiunii deşeurilor pentru fiecare tip de
deşeu, în conformitate cu modelul prevăzut în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr.
856/2002, cu completările ulterioare, şi să o
transmită anual agenţiei judeţene pentru protecţia
mediului.
(2)
Producătorii şi deţinătorii de deşeuri persoane
juridice, pe lângă evidenţa prevăzută la alin. (1), trebuie
să păstreze buletinele de analiză care caracterizează
deşeurile periculoase generate din propria activitate şi să le
transmită, la cerere, autorităţilor competente pentru
protecţia mediului.
(3)
Agenţia pentru protecţia mediului păstrează pentru scopuri
statistice, cel puţin 5 ani, evidenţele prevăzute la alin. (1).
(4)
Persoanele juridice/Persoanele fizice autorizate, precum şi
producătorii de deşeuri periculoase, operatorii economici care sunt
autorizaţi pentru colectarea şi transportul deşeurilor
periculoase sau care acţionează în calitate de comercianţi ori
brokeri sunt obligaţi să ţină o evidenţă
cronologică a cantităţii, naturii, originii şi, după
caz, a destinaţiei, a frecvenţei, a mijlocului de transport, a
metodei de tratare, precum şi a operaţiunilor prevăzute în
anexele nr. 2 şi 3 şi să o pună la dispoziţia
autorităţilor competente, la cererea acestora.
(5)
Operatorii economici prevăzuţi la alin. (1) sunt obligaţi
să păstreze evidenţa gestiunii deşeurilor cel puţin 3
ani, cu excepţia operatorilor economici care desfăşoară
activităţi de transport, care trebuie să păstreze evidenţa
timp de cel puţin 12 luni.
(6) La
cererea autorităţilor competente sau a unui deţinător
anterior sunt furnizate documentele justificative conform cărora
operaţiunile de gestionare au fost efectuate.
(7)
Prin excepţie de la prevederile alin. (1), instituţiile care
desfăşoară activităţi care privesc apărarea
ţării şi securitatea naţională transmit evidenţa
gestiunii deşeurilor anual, centralizat, la autoritatea publică
centrală pentru protecţia mediului.
(8)
ANPM centralizează informaţiile prevăzute în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr.
856/2002, cu completările ulterioare, colectate de
agenţiile pentru protecţia mediului.
§ 33.
Atribuţii şi răspunderi ale autorităţilor competente
ale administraţiei publice centrale şi locale
ART. 50
(1)
Autoritatea competentă de decizie şi control în domeniul
gestionării deşeurilor este Ministerul Mediului şi
Pădurilor.
(2)
Alte autorităţi publice cu atribuţii în domeniul
gestionării deşeurilor sunt: Ministerul
Sănătăţii, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării
Rurale, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerul
Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Ministerul
Administraţiei şi Internelor, Ministerul Apărării
Naţionale, instituţiile de ordine publică şi
siguranţă naţională şi autorităţile administraţiei
publice locale.
ART. 51
Ministerul Mediului şi Pădurilor are următoarele
atribuţii:
a)
elaborează Strategia naţională de gestionare a deşeurilor
şi PNGD;
b)
iniţiază şi propune spre adoptare proiecte de acte normative
care privesc gestionarea deşeurilor;
c)
avizează reglementările specifice în domeniul gestionării
deşeurilor, elaborate de celelalte autorităţi publice;
d)
monitorizează impactul activităţilor de producere şi
gestionare a deşeurilor asupra factorilor de mediu;
e)
controlează şi reglementează, prin unităţile
subordonate, activităţile de gestionare a deşeurilor, în
conformitate cu atribuţiile şi competenţele stabilite prin lege;
f)
autorizează, prin unităţile sale subordonate, operaţiunile
prevăzute în anexele nr. 2 şi 3;
g)
prezintă anual Guvernului rapoarte privind gestionarea deşeurilor;
h)
organizează împreună cu celelalte autorităţi publice
centrale şi locale şi cu organizaţiile neguvernamentale programe
de instruire şi educare a populaţiei în domeniul gestionării
deşeurilor;
i)
gestionează asistenţa financiară din fonduri externe
nerambursabile acordate României pentru domeniul gestiunii deşeurilor, în
limita domeniului său de activitate;
j)
îndeplineşte funcţia de autoritate de management în sectorul
gestiunii deşeurilor pentru proiectele finanţate de asistenţa
financiară din fonduri externe nerambursabile acordate României.
ART. 52
Ministerul Sănătăţii are următoarele
atribuţii:
a)
evaluează, prin structurile competente, posibilul impact asupra
sănătăţii populaţiei determinat de funcţionarea
obiectivelor generatoare de deşeuri de orice fel şi/sau a
obiectivelor care procesează deşeuri;
b)
elaborează strategia şi programul de gestionare a deşeurilor
rezultate din activitatea medicală şi orice alte activităţi
care generează deşeurile prevăzute la pct. 18 din anexa nr. 2 la
Hotărârea Guvernului nr.
856/2002, cu completările ulterioare, la nivel naţional,
şi asigură condiţiile de ducere la îndeplinire a acestora;
c)
elaborează reglementări specifice pentru gestionarea deşeurilor
provenite din activităţile medicale şi orice alte
activităţi care generează deşeurile prevăzute la pct.
18 din anexa nr. 2 la Hotărârea
Guvernului nr. 856/2002, cu completările ulterioare, cu avizul
autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
d)
monitorizează şi controlează activităţile de
gestionare a deşeurilor, în conformitate cu atribuţiile şi
competenţele stabilite prin lege;
e)
coordonează implementarea prevederilor legislative în domeniul
gestionării deşeurilor rezultate din activitatea medicală
şi orice alte activităţi care generează deşeurile
prevăzute la pct. 18 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002, cu
completările ulterioare;
f)
aprobă fonduri autorităţilor de sănătate publică
judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru monitorizarea
şi controlul activităţilor legate de gestionarea deşeurilor
rezultate din activitatea medicală la nivel local;
g)
gestionează baza de date a deşeurilor rezultate din activitatea
medicală şi orice alte activităţi care generează
deşeurile prevăzute la pct. 18 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr.
856/2002, cu completările ulterioare;
h)
asigură, la nivelul fiecărei unităţi sanitare, prin Casa
Naţională de Asigurări de Sănătate, fondurile necesare
pentru gestionarea deşeurilor.
ART. 53
Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri are
următoarele atribuţii:
a)
elaborează strategii, programe şi politici sectoriale de dezvoltare a
activităţilor industriale, cu includerea aspectelor legate de
gestionarea deşeurilor industriale de reconstrucţie ecologică,
şi urmăreşte implementarea acestora;
b)
iniţiază reglementări specifice pentru gestionarea diferitelor
tipuri de deşeuri industriale, precum şi pentru operaţiunile de
reciclare şi de valorificare a acestor deşeuri, cu avizul
autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
c)
coordonează şi supraveghează activitatea de reciclare a
deşeurilor industriale.
ART. 54
Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii are următoarele
atribuţii:
a)
participă la elaborarea planurilor sectoriale de gestionare a
deşeurilor provenite din activităţile de transport şi
auxiliare şi urmăreşte realizarea acestora de către
operatorii economici aflaţi în subordinea sau în coordonarea sa;
b)
participă la elaborarea reglementărilor specifice privind gestionarea
deşeurilor provenite din activităţile de transport şi
auxiliare;
c)
participă la elaborarea de reglementări specifice pentru controlarea
activităţii de transport al deşeurilor.
ART. 55
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale are
următoarele atribuţii:
a)
elaborează strategii şi programe sectoriale de gestionare a
deşeurilor rezultate din agricultură şi din industria
alimentară şi urmăreşte realizarea acestora de către
societăţile comerciale şi alţi operatori economici din
aceste sectoare economice;
b)
participă la elaborarea de reglementări specifice privind gestionarea
deşeurilor provenite din agricultură şi din industria
alimentară;
c)
avizează propunerile de amplasamente pe terenurile cu destinaţie
agricolă pentru instalaţii pentru gestionarea deşeurilor,
depozite de deşeuri etc.;
d)
aprobă şi controlează modul de utilizare a deşeurilor
pentru fertilizarea sau ameliorarea solurilor în agricultură.
ART. 56
Ministerul
Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale are următoarele
atribuţii:
a)
iniţiază şi promovează, împreună cu alte
autorităţi competente, acte normative privind securitatea şi
protecţia muncii în domeniul gestionării deşeurilor;
b)
controlează, prin intermediul instituţiilor abilitate din subordine,
şi reglementează activităţile de gestionare a
deşeurilor, în conformitate cu atribuţiile şi competenţele
stabilite prin lege.
ART. 57
(1)
Gestionarea deşeurilor care sunt generate în urma operaţiunilor care
au loc în sectorul administrativ al Ministerului Apărării
Naţionale se supune prevederilor prezentei legi, în măsura în care
aplicarea acesteia nu periclitează păstrarea secretului şi/sau
securitatea naţională.
(2)
Pentru alte cazuri decât cele prevăzute la alin. (1), Ministerul
Apărării Naţionale elaborează reglementări specifice
pentru gestionarea deşeurilor, avizate de autoritatea publică
centrală pentru protecţia mediului.
(3)
Prin ordin comun al ministrului apărării naţionale şi al
ministrului mediului şi pădurilor, controlul respectării de
către unităţile din subordinea Ministerului Apărării
Naţionale a prevederilor prezentei legi şi ale altor
reglementări privind deşeurile se realizează de către Garda
Naţională de Mediu şi personalul cu atribuţii specifice din
cadrul Ministerului Apărării Naţionale.
ART. 58
Ministerul Administraţiei şi Internelor are următoarele
atribuţii:
a)
participă la elaborarea planurilor de gestionare a deşeurilor în
domeniul serviciilor publice de gospodărie comunală şi
asigură condiţiile de ducere la îndeplinire a acestora;
b)
sprijină administraţiile publice locale în îndeplinirea
atribuţiilor şi răspunderilor ce le revin pentru aplicarea
şi respectarea prevederilor prezentei legi şi a altor prevederi
legale referitoare la deşeuri.
ART. 59
(1)
Autorităţile administraţiei publice locale, inclusiv a
municipiului Bucureşti, au următoarele obligaţii:
A. la
nivel de comune, oraşe şi municipii, inclusiv la nivelul municipiului
Bucureşti:
a)
asigură implementarea la nivel local a obligaţiilor privind
gestionarea deşeurilor asumate prin Tratatul de aderare a României la
Uniunea Europeană;
b)
urmăresc şi asigură îndeplinirea prevederilor din PRGD şi
PJGD;
c)
elaborează strategii şi programe proprii pentru gestionarea
deşeurilor;
d)
hotărăsc asocierea sau cooperarea cu alte autorităţi ale
administraţiei publice locale, cu persoane juridice române sau
străine, cu organizaţii neguvernamentale şi cu alţi
parteneri sociali pentru realizarea unor lucrări de interes public privind
gestiunea deşeurilor, în condiţiile prevăzute de lege;
e)
asigură şi răspund pentru colectarea separată, transportul,
neutralizarea, valorificarea şi eliminarea finală a deşeurilor,
inclusiv a deşeurilor menajere periculoase, potrivit prevederilor legale
în vigoare;
f)
asigură spaţiile necesare pentru colectarea separată a
deşeurilor, dotarea acestora cu containere specifice fiecărui tip de
deşeu, precum şi funcţionalitatea acestora;
g)
asigură informarea prin mijloace adecvate a locuitorilor asupra sistemului
de gestionare a deşeurilor din cadrul localităţilor;
h)
acţionează pentru refacerea şi protecţia mediului;
i)
asigură şi răspund pentru monitorizarea activităţilor
legate de gestionarea deşeurilor rezultate din activitatea medicală;
B. la nivel
judeţean şi la nivelul municipiului Bucureşti:
a)
elaborează, adoptă şi revizuiesc PJGD/PMGD şi
participă la elaborarea PRGD;
b)
coordonează activitatea consiliilor locale, în vederea realizării
serviciilor publice de interes judeţean privind gestionarea
deşeurilor;
c)
acordă consiliilor locale sprijin şi asistenţă tehnică
în implementarea PJGD şi PRGD;
d)
hotărăsc asocierea sau cooperarea cu alte autorităţi ale
administraţiei publice locale, cu persoane juridice române sau
străine, cu organizaţii neguvernamentale şi cu alţi
parteneri sociali pentru realizarea unor lucrări de interes public privind
gestiunea deşeurilor, în condiţiile prevăzute de lege;
e)
analizează propunerile făcute de consiliile locale, în vederea
elaborării de prognoze pentru refacerea şi protecţia mediului;
f)
urmăresc şi asigură respectarea de către consiliile locale
a prevederilor prezentei legi;
g)
asigură monitorizarea activităţilor legate de gestionarea
deşeurilor rezultate din activitatea medicală.
(2)
Autorităţile administraţiei publice locale a
unităţilor administrativ-teritoriale şi a municipiului
Bucureşti aprobă, prin hotărâri ale consiliului
local/judeţean/general, măsurile necesare pentru interzicerea
abandonării, aruncării sau gestionării necontrolate a
deşeurilor.
(3)
Pentru deşeurile generate în gospodăriile populaţiei,
autorităţile administraţiei publice locale a
unităţilor administrativ-teritoriale şi a municipiului
Bucureşti şi, după caz, Asociaţia de dezvoltare
intercomunitară încheie contracte, parteneriate sau alte forme de
colaborare cu persoanele juridice care preiau obligaţiile
producătorilor pentru fluxurile de deşeuri reglementate prin acte
normative care transpun directive individuale în vederea îndeplinirii
obiectivelor stabilite de acestea.
§ 34.
Controlul
ART. 60
(1)
Operatorii economici care efectuează operaţiuni de tratare a
deşeurilor, precum şi cei care, cu titlu profesional, asigură
colectarea sau transportul deşeurilor, comercianţii, brokerii şi
producătorii de deşeuri periculoase fac obiectul unor controale
periodice corespunzătoare efectuate de autorităţile competente.
(2)
Controalele privind colectarea, reciclarea, valorificarea, tratarea, eliminarea
şi transportul deşeurilor se efectuează de către
reprezentanţi ai Gărzii Naţionale de Mediu şi au în vedere,
în mod deosebit, originea, natura, cantitatea şi destinaţia acestora.
(3)
Autorităţile competente pot ţine seama de înregistrările
efectuate în baza Schemei comunitare de management de mediu şi audit
(EMAS), în special în ceea ce priveşte frecvenţa şi intensitatea
controalelor.
(4) În
unităţile din sistemul de apărare, ordine publică şi
securitate naţională controlul pentru aplicarea prevederilor
prezentei legi se realizează de către structurile interne de
specialitate din cadrul acestora.
§ 35.
Sancţiuni
ART. 61
(1)
Următoarele fapte constituie contravenţie şi se
sancţionează după cum urmează:
a) cu amendă de la 1.000 lei la 2.000 lei,
pentru persoanele fizice, şi de la 20.000 lei la 40.000 lei, pentru
persoanele juridice, încălcarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1), (2) şi (4), art. 13, 14, art. 15 alin. (1) lit. a) şi b), art. 17 alin. (2), art.
19 alin. (2) lit. a), c) şi d), alin. (3) şi
(4), art. 22 alin. (1) şi
(2), art. 26 alin. (1), art. 27
alin. (1), art. 28 alin. (1), art. 32 alin. (1);
b) cu amendă de la 15.000 lei la 30.000 lei, nerespectarea
art. 22 alin. (3), art. 40 alin.
(3) şi art. 49 alin.
(1), (2), (4) şi (5);
c) cu
amendă de la 5.000 lei la 15.000 lei, neîndeplinirea obligaţiilor
şi responsabilităţilor ce le revin autorităţilor
administraţiei publice locale, potrivit prevederilor art. 17 alin. (1), art. 31 alin. (1) şi (3) şi art. 59.
(2)
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la
alin. (1) se realizează, după caz, de
comisari şi persoane împuternicite din cadrul Gărzii Naţionale
de Mediu, precum şi din cadrul autorităţilor administraţiei
publice locale, conform atribuţiilor stabilite prin lege.
(3)
Constatarea contravenţiilor şi aplicarea amenzilor prevăzute la
alin. (1) în obiectivele, incintele şi zonele aparţinând structurilor
componente ale sistemului de apărare, ordine publică şi
securitate naţională se realizează de către personalul
specializat din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu împreună cu
structurile specializate din cadrul Ministerului Apărării
Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor,
Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe,
Serviciului de Protecţie şi Pază şi Serviciului de
Telecomunicaţii Speciale.
(4)
Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la
data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data
comunicării acestuia jumătate din minimul amenzii prevăzute la
alin. (1), agentul constatator făcând menţiune despre această
posibilitate în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a
contravenţiei.
(5)
Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de
aplicare a sancţiunii se poate face plângere la instanţa
competentă, în termen de 15 zile de la data comunicării
procesului-verbal de contravenţie.
ART. 62
Prevederile referitoare la contravenţiile prevăzute la art. 61 se completează cu
dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări
şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările
ulterioare.
ART. 63
(1)
Constituie infracţiune şi se sancţionează cu închisoare de
la 6 luni la 5 ani următoarele fapte:
a) importul de aparate, instalaţii, echipamente, utilaje,
substanţe şi produse folosite şi uzate, din categoria
deşeurilor interzise la import;
b) comercializarea,
abandonarea şi/sau neasigurarea încărcăturii deşeurilor pe
durata şi pe parcursul tranzitării teritoriului României;
c) refuzul de returnare în ţara de origine a
deşeurilor introduse în
d) introducerea în
e) acceptarea de către operatorii de
depozite/incineratoare, precum şi de către orice persoană
fizică sau juridică a deşeurilor introduse ilegal în
ţară, în vederea eliminării, şi/sau a deşeurilor
introduse în
(2) Tentativa se pedepseşte.
§ 36.
Dispoziţii finale
ART. 64
Administraţiile
zonelor libere sunt obligate să aplice prevederile prezentei legi în
zonele pe care le administrează.
ART. 65
La
propunerea autorităţii publice centrale pentru protecţia
mediului, Guvernul va aproba prin hotărâre modalitatea de gestionare a
categoriilor de deşeuri prevăzute în prezenta lege.
ART. 66
Accesul publicului la fundamentarea deciziilor privind realizarea unor
proiecte de investiţii, precum şi a planurilor naţionale,
judeţene şi sectoriale privind gestionarea deşeurilor se face în
condiţiile legii.
ART. 67
(1)
Anexele nr. 1-5 fac parte integrantă din prezenta lege.
(2)
Anexele se actualizează prin hotărâre a Guvernului.
ART. 68
(1) La
data intrării în vigoare a prezentei legi orice trimitere la art. 53 din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul
deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001,
cu modificările şi completările ulterioare, se consideră a
fi făcută la art. 63 din prezenta lege.
(2) La
data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul
deşeurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
283 din 22 iunie 2000, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 426/2001,
cu modificările şi completările ulterioare, precum şi Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 16/2001 privind gestionarea
deşeurilor industriale reciclabile, republicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 104 din 7 februarie 2002, cu modificările
ulterioare.
(3)
Dispoziţiile referitoare la contravenţii intră în vigoare la 30
de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al
României, Partea I.
*
Prezenta lege transpune în legislaţia naţională Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European
şi a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deşeurile şi de
abrogare a anumitor directive, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene (JOUE) seria L nr. 312 din 22 noiembrie 2008.
Această
lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor
art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României,
republicată.
PREŞEDINTELE CAMEREI
DEPUTAŢILOR
ROBERTA ALMA ANASTASE
PREŞEDINTELE
SENATULUI
MIRCEA-DAN
GEOANĂ
Bucureşti, 15 noiembrie 2011.
Nr.
211.
ANEXA 1
Semnificaţia unor termeni în sensul prezentei legi
1.
audit de deşeuri - o evaluare sistematică, documentată,
periodică şi obiectivă a performanţei sistemului de
management şi a proceselor de gestiune a deşeurilor cu scopul de a
facilita controlul managementului deşeurilor şi al valorificării
deşeurilor generate, precum şi de a evalua respectarea politicii de
mediu, inclusiv realizarea obiectivelor, performanţa întreprinderii
referitoare la prevenirea şi reducerea producerii de deşeuri din
propria activitate şi performanţa întreprinderii referitoare la
reducerea nocivităţii deşeurilor;
2.
autorităţi competente - autorităţile publice pentru
protecţia mediului, respectiv autoritatea publică centrală
pentru protecţia mediului, Agenţia Naţională pentru
Protecţia Mediului, agenţiile pentru protecţia mediului,
Administraţia Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării",
precum şi alte autorităţi care potrivit competenţelor
legale asigură reglementarea şi controlul activităţilor în
domeniul gestionării deşeurilor;
3.
biodeşeuri - deşeuri biodegradabile provenite din grădini
şi parcuri, deşeurile alimentare sau cele provenite din
bucătăriile gospodăriilor private, restaurantelor, firmelor de
catering ori din magazine de vânzare cu amănuntul, compatibile cu
deşeurile provenite din unităţile de prelucrare a produselor
alimentare;
4.
broker - orice întreprindere/operator economic care se ocupă de
valorificarea sau eliminarea deşeurilor în numele altor persoane, inclusiv
brokerii care nu intră fizic în posesia deşeurilor;
5.
cele mai bune tehnici disponibile - cele mai bune tehnici disponibile potrivit
prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005
privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2006, cu modificările şi
completările ulterioare;
6.
colectare - strângerea deşeurilor, inclusiv sortarea şi stocarea
preliminară a deşeurilor în vederea transportării la o
instalaţie de tratare;
7.
colectare separată - colectarea în cadrul căreia un flux de
deşeuri este păstrat separat în funcţie de tipul şi natura
deşeurilor, cu scopul de a facilita tratarea specifică a acestora;
8.
comerciant - orice întreprindere/operator economic care acţionează în
nume propriu pentru cumpărarea şi pentru vânzarea ulterioară a
deşeurilor, inclusiv acei comercianţi care nu intră fizic în
posesia deşeurilor;
9.
deşeu - orice substanţă sau obiect pe care deţinătorul
îl aruncă ori are intenţia sau obligaţia să îl arunce;
10.
deţinător de deşeuri - producătorul deşeurilor sau
persoana fizică ori juridică ce se află în posesia acestora;
11.
deşeuri periculoase - orice deşeuri care prezintă una sau mai
multe din proprietăţile periculoase prevăzute în anexa nr. 4 la
lege;
12. eliminare - orice operaţiune care nu
este o operaţiune de valorificare, chiar şi în cazul în care una
dintre consecinţele secundare ale acesteia ar fi recuperarea de
substanţe sau de energie.
Anexa
nr. 2 la lege stabileşte o listă a operaţiunilor de eliminare,
listă care nu este exhaustivă;
13.
evaluarea ciclului de viaţă - în legătură cu un produs, o
evaluare a efectelor asupra mediului determinate de producţia,
distribuţia, comercializarea şi utilizarea produsului, inclusiv
valorificarea şi eliminarea acestuia, inclusiv utilizarea energiei şi
materiilor prime şi producţia de deşeuri din oricare dintre
activităţile menţionate;
14.
gestionarea deşeurilor - colectarea, transportul, valorificarea şi
eliminarea deşeurilor, inclusiv supervizarea acestor operaţiuni
şi întreţinerea ulterioară a amplasamentelor de eliminare,
inclusiv acţiunile întreprinse de un comerciant sau un broker;
15.
pregătirea pentru reutilizare - operaţiunile de verificare,
curăţare sau valorificare prin reparare, prin care produsele ori
componentele produselor care au devenit deşeuri sunt pregătite pentru
a fi reutilizate fără nicio altă operaţiune de pretratare;
16.
prevenire - măsurile luate înainte ca o substanţă, un material
sau un produs să devină deşeu, care reduc:
a)
cantitatea de deşeuri, inclusiv prin reutilizarea produselor sau
prelungirea duratei de viaţă a acestora;
b)
impactul negativ al deşeurilor generate asupra mediului şi
sănătăţii populaţiei; sau
c)
conţinutul de substanţe nocive al materialelor şi produselor;
17.
producător de deşeuri - orice persoană ale cărei
activităţi generează deşeuri, producător de
deşeuri sau orice persoană care efectuează operaţiuni de
pretratare, amestecare ori de alt tip, care duc la modificarea naturii sau a
compoziţiei acestor deşeuri;
18.
reciclare - orice operaţiune de valorificare prin care deşeurile sunt
transformate în produse, materiale sau substanţe pentru a-şi
îndeplini funcţia iniţială ori pentru alte scopuri. Aceasta
include retratarea materialelor organice, dar nu include valorificarea
energetică şi conversia în vederea folosirii materialelor drept
combustibil sau pentru operaţiunile de umplere;
19.
regenerarea uleiurilor uzate - orice proces de reciclare prin care uleiurile de
bază pot fi produse prin rafinarea uleiurilor uzate, în special prin
îndepărtarea contaminanţilor, a produselor de oxidare şi a
aditivilor conţinuţi de acestea;
20.
reutilizare - orice operaţiune prin care produsele sau componentele care
nu au devenit deşeuri sunt utilizate din nou în acelaşi scop pentru
care au fost concepute;
21.
tratare- operaţiunile de valorificare sau eliminare, inclusiv
pregătirea prealabilă valorificării sau eliminării;
22.
trasabilitate - caracteristica unui sistem de a permite regăsirea
istoricului, a utilizării sau a localizării unui deşeu prin
identificări înregistrate;
23.
uleiuri uzate - toate uleiurile minerale sau lubrifianţii sintetici ori
uleiurile industriale care au devenit improprii folosinţei pentru care au
fost destinate iniţial, cum ar fi uleiurile utilizate de la motoarele cu
combustie şi de la sistemele de transmisie, uleiurile lubrifiante,
uleiurile pentru turbine şi cele pentru sistemele hidraulice;
24.
valorificare - orice operaţiune care are drept rezultat principal faptul
că deşeurile servesc unui scop util prin înlocuirea altor materiale
care ar fi fost utilizate într-un anumit scop sau faptul că deşeurile
sunt pregătite pentru a putea servi scopului respectiv în întreprinderi ori
în economie în general.
Anexa
nr. 3 la lege stabileşte o listă a operaţiunilor de
valorificare, listă care nu este exhaustivă.
ANEXA 2
Operaţiunile de eliminare
D 1
- depozitarea în sau pe sol, de exemplu, depozite de deşeuri şi
altele asemenea;
D 2
- tratarea solului, de exemplu, biodegradarea deşeurilor lichide sau a
nămolurilor în sol şi altele asemenea;
D 3
- injectarea în adâncime, de exemplu, injectarea deşeurilor care pot fi
pompate în puţuri, saline sau depozite geologice naturale şi altele
asemenea;
D 4
- acumulare la suprafaţă, de exemplu, depunerea de deşeuri
lichide sau a nămolurilor în bazine, iazuri sau lagune şi altele
asemenea;
D 5
- depozite special construite, de exemplu, depunerea în compartimente separate
etanşe, care sunt acoperite şi izolate unele faţă de
celelalte şi faţă de mediul înconjurător şi altele
asemenea;
D 6
- evacuarea într-o masă de apă, cu excepţia
mărilor/oceanelor;
D 7 - evacuarea în mări/oceane, inclusiv eliminarea
în subsolul marin;
D 8 -
tratarea biologică neprevăzută în altă parte în prezenta
anexă, care generează compuşi sau mixturi finale eliminate prin
intermediul uneia dintre operaţiunile numerotate de la D 1 la D 12;
D 9 -
tratarea fizico-chimică neprevăzută în altă parte în
prezenta anexă, care generează compuşi sau mixturi finale
eliminate prin intermediul uneia dintre operaţiunile numerotate de la D 1
la D 12, de exemplu, evaporare, uscare, calcinare şi altele asemenea;
D 10 -
incinerarea pe sol;
D 11 -
incinerarea pe mare. Această operaţiune este interzisă de
legislaţia Uniunii Europene şi de convenţii internaţionale;
D 12 -
stocarea permanentă, de exemplu, plasarea de recipiente într-o mină
şi altele asemenea;
D 13 -
amestecarea anterioară oricărei operaţiuni numerotate de la D 1
la D 12. În cazul în care nu există niciun alt cod D corespunzător,
aceasta include operaţiunile preliminare înainte de eliminare, inclusiv
preprocesarea, cum ar fi, printre altele, sortarea, sfărâmarea,
compactarea, granularea, uscarea, mărunţirea uscată,
condiţionarea sau separarea înainte de supunerea la oricare dintre
operaţiunile numerotate de la D1 la D12;
D 14 -
reambalarea anterioară oricărei operaţiuni numerotate de la D 1
la D 13;
D 15 - stocarea înaintea oricărei
operaţiuni numerotate de la D1 la D14, excluzând stocarea temporară,
înaintea colectării, în zona de generare a deşeurilor. Stocare
temporară înseamnă stocare preliminară potrivit prevederilor
pct. 6 din anexa nr. 1 la lege.
ANEXA 3
Operaţiuni de
valorificare
R 1 -
întrebuinţarea în principal drept combustibil sau ca altă sursă
de energie*);
-----------
*)
Aceasta include instalaţii de incinerare destinate în principal
tratării deşeurilor municipale solide, numai în cazul în care
randamentul lor energetic este egal sau mai mare decât:
- 0,60
pentru instalaţiile care funcţionează şi sunt autorizate în
conformitate cu legislaţia comunitară aplicabilă înainte de 1
ianuarie 2009;
- 0,65 pentru instalaţiile autorizate
după 31 decembrie 2008, folosindu-se următoarea formulă:
*T*
Ep - (Ef + Ei)
Eficienţa energetică = ────────────────,
unde:
0,97 * (Ew + Ef)
*ST*
- Ep
reprezintă producţia anuală de energie sub formă de
căldură sau electricitate. Aceasta este calculată înmulţind
energia produsă sub formă de electricitate cu 2,6 şi energia
produsă sub formă de căldură pentru utilizare
comercială (GJ/an) cu 1,1;
- Ef
reprezintă consumul anual de energie al sistemului, provenită din
combustibili, care contribuie la producţia de aburi (GJ/an);
- Ew
reprezintă energia anuală conţinută de deşeurile
tratate, calculată pe baza valorii calorice nete inferioare a
deşeurilor (GJ/an);
- Ei
reprezintă energia anuală importată, exclusiv Ew şi Ef
(GJ/an);
- 0,97
este un coeficient care reprezintă pierderile de energie datorate
reziduurilor generate în urma incinerării şi radierii.
Această
formulă se aplică în conformitate cu documentul de
referinţă privind cele mai bune tehnici existente pentru incinerarea
deşeurilor.
R 2 -
valorificarea/regenerarea solvenţilor;
R 3 -
reciclarea/valorificarea substanţelor organice care nu sunt utilizate ca
solvenţi (inclusiv compostarea şi alte procese de transformare
biologică). Aceasta include şi gazeificarea şi piroliza care
folosesc componentele ca produse chimice;
R 4 -
reciclarea/valorificarea metalelor şi compuşilor metalici;
R 5 -
reciclarea/valorificarea altor materiale anorganice. Aceasta include şi
tehnologiile de curăţire a solului care au ca rezultat
operaţiuni de valorificare a solului şi de reciclare a materialelor
de construcţie anorganice;
R 6 - regenerarea acizilor sau a bazelor;
R 7
- valorificarea componenţilor utilizaţi pentru reducerea
poluării;
R 8
- valorificarea componentelor catalizatorilor;
R 9
- rerafinarea petrolului sau alte reutilizări ale petrolului;
R
10 - tratarea terenurilor având drept rezultat beneficii pentru agricultură
sau pentru îmbunătăţirea ecologică;
R
11 - utilizarea deşeurilor obţinute din oricare dintre
operaţiunile numerotate de la R 1 la R 10;
R
12 - schimbul de deşeuri în vederea expunerii la oricare dintre
operaţiunile numerotate de la R 1 la R 11. În cazul în care nu există
niciun alt cod R corespunzător, aceasta include operaţiunile
preliminare înainte de valorificare, inclusiv preprocesarea, cum ar fi, printre
altele, demontarea, sortarea, sfărâmarea, compactarea, granularea,
mărunţirea uscată, condiţionarea, reambalarea, separarea
şi amestecarea înainte de supunerea la oricare dintre operaţiunile
numerotate de la R1 la R11;
R
13 - stocarea deşeurilor înaintea oricărei operaţiuni numerotate
de la R 1 la R 12 (excluzând stocarea temporară înaintea colectării,
la situl unde a fost generat deşeul). Stocare temporară înseamnă
stocare preliminară, potrivit prevederilor pct. 6 din anexa nr. 1 la lege.
ANEXA 4
Proprietăţi
ale deşeurilor
care fac ca acestea să fie
periculoase
H 1
- "Explozive": substanţe şi preparate care pot exploda sub
efectul unei scântei sau care sunt mai sensibile la şocuri ori frecare
decât dinitrobenzenul;
H 2
- "Oxidante": substanţe şi preparate care produc
reacţii puternic exoterme în contact cu alte substanţe, mai ales cu
substanţe inflamabile;
H
3-A - "Foarte inflamabile":
a)
substanţe şi preparate lichide care au punctul de aprindere sub 21°C
(inclusiv lichide extrem de inflamabile); sau
b)
substanţe şi preparate care se pot încălzi până la
aprindere în contact cu aerul la temperatura ambiantă, fără
aport de energie; sau
c)
substanţe şi preparate în stare solidă care se pot aprinde cu
uşurinţă după un contact scurt cu o sursă de aprindere
şi care continuă să ardă ori să se consume şi
după îndepărtarea sursei de aprindere; sau
d) substanţe şi preparate gazoase care
se inflamează în aer la presiune normală; sau
e)
substanţe şi preparate care, în contact cu apa sau cu aerul umed,
produc gaze foarte inflamabile în cantităţi periculoase. H 3-B -
"Inflamabile": substanţe şi preparate lichide care au
punctul de aprindere egal sau mai mare de 21°C şi mai mic sau egal cu
55°C;
H 4 -
"Iritante": substanţele şi preparatele necorozive care,
prin contact imediat, prelungit sau repetat cu pielea ori cu mucoasa, pot
provoca inflamaţii;
H 5 -
"Nocive": substanţe şi preparate care, în cazul în care
sunt inhalate sau ingerate ori pătrund prin piele, pot constitui riscuri
limitate pentru sănătate;
H 6 -
"Toxice": substanţe şi preparate (inclusiv substanţe
şi preparate foarte toxice) care, în cazul în care sunt inhalate sau
ingerate ori pătrund prin piele, pot produce vătămări
serioase, acute sau cronice pentru sănătate şi pot fi chiar
letale;
H 7 -
"Cancerigene": substanţe şi preparate care, în cazul în
care sunt inhalate sau ingerate ori pătrund prin piele, pot induce cancer
sau creşterea incidenţei lui;
H 8 -
"Corozive": substanţe şi preparate care pot distruge
ţesuturile vii la contactul cu acestea;
H 9 -
"Infecţioase": substanţe şi preparate cu conţinut
de microorganisme viabile sau toxine ale acestora care sunt cunoscute ca
producând boli la om ori la alte organisme vii;
H 10 -
"Toxice pentru reproducere": substanţe şi preparate care,
în cazul în care sunt inhalate sau ingerate ori pătrund prin piele, pot
induce malformaţii congenitale neereditare sau creşterea
incidenţei acestora;
H 11 -
"Mutagene": substanţe şi preparate care, în cazul în care
sunt inhalate sau ingerate ori pătrund prin piele, pot produce defecte
genetice ereditare sau creşterea incidenţei acestora;
H 12 -
deşeuri care emit gaze toxice sau foarte toxice în contact cu apa, aerul
ori un acid;
H 13 -
"Sensibilizante": substanţe şi preparate care, în cazul în
care sunt inhalate sau pătrund prin piele, pot cauza o reacţie de
hipersensibilizare, astfel încât expunerea ulterioară la substanţa
sau preparatul respectiv poate produce efecte nefaste caracteristice;
H 14 -
"Ecotoxice": deşeuri care prezintă sau pot prezenta riscuri
imediate ori întârziate pentru unul sau mai multe sectoare ale mediului
înconjurător;
H 15 -
deşeuri capabile prin orice mijloace, după eliminare, să
producă altă substanţă, de exemplu, levigat, care
posedă oricare din caracteristicile prezentate mai sus.
1.
Atribuirea caracteristicilor de pericol "toxic" (şi "foarte
toxic"), "nociv", "coroziv", "iritant",
"cancerigen", "toxic pentru reproducere",
"mutagen" şi "ecotoxic" se bazează pe criteriile
formulate în anexa nr. 1 la Hotărârea
Guvernului nr. 1.408/2008 privind clasificarea, ambalarea şi
etichetarea substanţelor periculoase.
2.
Atunci când este cazul, se aplică valorile-limită enumerate în
anexele la Hotărârea Guvernului nr.
937/2010 privind clasificarea, ambalarea şi etichetarea la
introducerea pe piaţă a preparatelor periculoase.
Metodele
care trebuie utilizate sunt descrise în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.408/2008.
ANEXA 5
Măsuri de prevenire a
generării deşeurilor
prevăzute la art.
42 din lege
A.
Măsuri care pot afecta condiţiile de bază referitoare la
generarea de deşeuri
1.
Folosirea măsurilor de planificare sau a altor instrumente economice care
promovează utilizarea eficientă a resurselor
2.
Promovarea cercetării şi a dezvoltării în vederea
realizării de produse şi tehnologii mai curate şi mai economice
şi distribuirea şi utilizarea rezultatelor cercetării şi
dezvoltării
3.
Dezvoltarea unor indicatori eficienţi şi semnificativi ai presiunilor
de mediu asociate generării de deşeuri, cu scopul de a contribui la
prevenirea generării de deşeuri la toate nivelurile, de la compararea
produselor la nivel comunitar, prin acţiuni ale autorităţilor
locale, până la nivel naţional
B.
Măsuri care pot afecta faza de proiectare, producţie şi
distribuţie
1.
Promovarea ecodesign-ului (integrarea sistematică a aspectelor de mediu în
proiectarea produselor în scopul îmbunătăţirii performanţei
de mediu a acestora pe toată durata ciclului lor de viaţă)
2.
Furnizarea de informaţii privind tehnicile de prevenire a generării
deşeurilor pentru a facilita punerea în aplicare a celor mai bune tehnici
disponibile în funcţie de industrie
3.
Organizarea de cursuri de formare pentru autorităţile competente
pentru includerea cerinţelor privind prevenirea generării de
deşeuri în autorizaţiile eliberate în temeiul prezentei legi şi
al Ordonanţei de
urgenţă a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea
şi controlul integrat al poluării, aprobată cu modificări
şi completări prin Legea
nr. 84/2006, cu modificările şi completările
ulterioare
4.
Includerea de măsuri de prevenire a generării de deşeuri la
instalaţiile care nu intră sub incidenţa <LLNK 12005
152180 301 0 47>Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.
152/2005, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 84/2006,
cu modificările şi completările ulterioare.
Unde
este cazul, astfel de măsuri pot include evaluări sau planuri de
prevenire a generării de deşeuri.
5.
Organizarea de campanii de sensibilizare sau acordarea de ajutoare financiare
în luarea deciziilor ori alte tipuri de sprijin pentru întreprinderi. Aceste
măsuri pot fi deosebit de eficiente în măsura în care sunt concepute
şi adaptate pentru întreprinderile mici şi mijlocii şi sunt
aplicate în reţele de întreprinderi bine stabilite.
6.
Utilizarea acordurilor voluntare, a grupurilor de consumatori/producători
sau a negocierilor sectoriale pentru a încuraja întreprinderile ori operatorii
din sectoarele de activitate interesate să îşi stabilească propriile
planuri sau obiective privind prevenirea generării deşeurilor ori
să corecteze produsele sau ambalajele care generează prea multe
deşeuri
7.
Promovarea unor sisteme certificate de gestionare a mediului, inclusiv EMAS
şi ISO 14001
C.
Măsuri care pot afecta faza de consum şi de utilizare
1. Instrumente economice, cum ar fi stimulente
pentru achiziţii curate sau instituirea unei plăţi obligatorii
de către consumatori pentru un anumit articol ori
un ambalaj care ar fi în mod normal furnizat gratuit
2.
Organizarea unor campanii de sensibilizare şi de informare
direcţionate către publicul larg sau către o categorie
specifică de consumatori
3.
Promovarea de ecoetichete recunoscute şi de încredere
4.
Acorduri cu industria, cum ar fi, de exemplu, utilizarea unor grupuri de
produse, ca acelea care sunt incluse în cadrul politicilor integrate ale
produselor, sau acorduri cu vânzătorii cu amănuntul privind
furnizarea de informaţii referitoare la prevenirea generării deşeurilor
şi la produsele cu impact redus asupra mediului
5. În
contextul contractelor de achiziţii publice şi private, includerea
unor criterii de protecţie a mediului şi de prevenire a
generării deşeurilor în cererile de ofertă şi în contracte,
conform Manualului privind contractele de achiziţii publice de mediu,
publicat de Comisie la 29 octombrie 2004
6.
Încurajarea reutilizării şi/sau a reparării produselor defecte
sau a componentelor acestora, în special prin recurgerea la măsuri
educative, economice, logistice sau a altor măsuri, cum ar fi sprijinirea
ori înfiinţarea unor centre şi reţele acreditate de reparare
şi de reutilizare, în special în regiunile cu o densitate ridicată a
populaţiei
---------